4:22 Si toti Il vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieseau din gura Lui, si ziceau: Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?
Toti Il vorbeau de bine. [,,Toti Ii aduceau marturie”, KJV; ,,Toti Ii dadeau buna marturie”, G. Gal.]. Oamenii din Nazaret auzisera vesti despre puterea care insotise predica lui Isus in cursul lucrarii Lui in Iudea (vezi la Matei 4,12). Acum ei insisi ajunsesera sub vraja acelor predici. Acum ei stiau ca vestile nu fusesera exagerate.
Cuvintele pline de har. Trebuie sa se fi spus mult mai mult decat este relatat aici. Revarsarea de cuvinte pline de har, atragatoare, ii fermeca si ii fascina pe oameni.
Nu este acesta? Forma intrebarii in textul grec lasa sa se inteleaga ca aceia care puneau intrebarea asteptau un raspuns afirmativ. Intrebarea lor nu exprima incertitudinea, ci mai degraba uimirea. Anii lor de cunostinta cu Isus ii determinasera sa-L priveasca drept un om obisnuit ca si ei, desi, probabil, nu la fel de gresit ca ei. Ei refuzau sa creada ca El, Cel pe care-L cunoscusera atat de bine, ar putea fi Cel Fagaduit si lipsa lor de credinta ii lasa nauciti.
Feciorul lui Iosif. Isus era de obicei considerat ca ,,fiu al lui Iosif” (vezi la cap. 2,33.41; 3,23). Mama, fratii si surorile lui Isus locuiau inca in Nazaret (vezi Matei 13,54-56; DA 236) si fara indoiala erau in auditoriu. Probabil ca atunci cand oamenii gandeau in ei insisi: ,,Nu este acesta feciorul lui Iosif?” privirile lor s-au indreptat in mod natural in directia acestor membri ai familiei lui Isus. Se poate numai imagina care trebuie sa fi fost gandurile inimii Mariei la o ocazie ca aceasta (vezi Luca 2,34.35.51).