4:19 si sa vestesc anul de indurare al Domnului.
Anul de indurare. [,,Anul bine placut”, KJV, G. Gal.]. Adica, era Evangheliei, cand cei care-si simt lipsa lor spirituala (cei saraci in duh), cei cu inima zdrobita, cei care au fost robi ai pacatului si orbi fata de cele spirituale si cei care au fost raniti si apasati de cel rau, sa poata astepta eliberarea de pacat. ,,Anul de indurare [,,anul placut”] al Domnului” aduce aminte de anul jubliar [,,al veseliei”], cand robii erau eliberati, datoriile erau anulate si pamantul mostenire era redat proprietarului lui originar (vezi la Levitic 25,10.15.24).
La punctul acesta Isus a sfarsit citatul Sau din Isaia 61,1.2. Propozitia urmatoare care era pentru iudeul patriot culminarea intregului pasaj – ,,ziua razbunarii Dumnezeului nostru” – El n-a citit-o. Iudeii credeau cu mare placere ca mantuirea era pentru ei si pedeapsa era pentru Neamuri (vezi Psalmii 79,6). Ideea iudaica ca mantuirea era o chestiune de nationalitate si nu o supunere fata de Dumnezeu, i-a orbit pe oameni fata de adevarata natura a misiunii lui Hristos si i-a determinat sa-L respinga. Ei asteptau ca Mesia sa Se arate ca un principe puternic in fruntea unei ostiri puternice, pentru a infrange pe toti asupritorii lor si pentru a aduce lumea sub stapanirea lui Israel (DA 30, 236).
Aceasta conceptie fundamental gresita a aparut pe urma faptului ca iudeii au trecut cu vederea profetiile care vorbeau despre un Mesia suferind si aplicau gresit pe acelea care aratau spre slava celei de a doua Lui veniri (DA 30). Ceea ce i-a dus la starea aceasta de orbire spirituala era mandria, prejudecata si parerile preconcepute (vezi DA 65, 212, 242). Ei erau orbi fata de faptul ca nu farama de lumina care straluceste pe cararea unui om conteaza, ci folosul care se da acelei lumini. Ei se delectau la gandul ca judecata lui Dumnezeu este pastrata pentru altii si se poate sa fi fost surprinsi ca Isus nici macar nu pomenea aceasta. Cand, in predica Sa, Isus a inaltat credinta paganilor, lasand astfel sa se inteleaga lipsa iudeilor de credinta, ascultatorii si-au iesit din fire de resentiment si de furie (vezi v. 25-29).
Pentru comentariul asupra falselor conceptii ale iudeilor cu privire la imparatia mesianica vezi la Matei 3,7; 4,9; 5,2.3; Luca 1,68. Pentru comentariul asupra adevaratei naturi a imparatiei vezi la Matei 3,2; 3,4.17; 5,2.3; Marcu 3,14.