3:2 si in zilele marilor preoti Ana si Caiafa, Cuvantul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia in pustie.
Marilor preoti. Caiafa, mare preot oficial si Ana, demis de romani insa onorat de popor ca mare preot (vezi Ioan18,13.24; Fapte 4,6). La origine, slujba de mare preot era considerata ereditara si in felul acesta pentru viata, dar sub carmuirea irodiana si romana marii preoti erau adesea numiti si demisi in succesiune rapida. Unul din ei a detinut functia numai un an. De la urcarea la tron a lui Irod cel Mare in anul 37 d.Hr. pana la caderea Ierusalimului in anul 70 d.Hr., au detinut slujba aceasta sfanta un total 28 de persoane, termenul lor mediu fiind astfel de aproape patru ani.
Ana. Numit mare preot de Quirinius, guvernator al Siriei, pe la anul 6 sau 7 d.Hr.; demis in anul 14 sau 15 d.Hr. de Valerius Gratus (Iosif, Antichitati, xviii.2.2), care l-a precedat pe Pilat ca procurator al Iudeii, Ana a avut cinci fii, fiecare din ei a devenit mare preot, ca si ginerele sau Caiafa. Slujba a fost detinuta cu intermitente timp de aproape 50 de ani dupa ce el insusi a fost demis. Desi el insusi n-a mai servit ca mare preot in timpul lucrarii lui Isus, mai era considerat marele preot legitim de majoritatea concetatenilor lui (Fapte 4,6).
Caiafa. Ginere al lui Ana. Numit mare preot de Valerius Gratus prin anul 18 sau 19, a continuat in slujba pana in anul 36 d.Hr. In felul acesta el a fost mare preot in oficial cursul lucrarii lui Isus. Era Saducheu, mandru si crud, arogant si intolerant, dar slab si nestatornic in caracter (vezi Ioan 11,49.50; DA 539, 540, 703). Vezi diagramele 1,3, p. 227, 228.
Ioan. Vezi la Matei 3,1. Numai Luca il desemneaza pe Ioan fiul lui Zaharia (vezi Luca 1,67). Aparent, data cronologica a lui Matei 3,1 se aplica la timpul cand ,,Cuvantul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan”, insemnand timpul cand Dumnezeu l-a chemat la lucrarea randuita lui si i-a dat ,,Cuvantul” sau solia pe care urma sa o proclame. Ioan se poate sa-si fi inceput lucrarea cam prin sezonul Pastelui anului 27 (vezi diagrama p. 230).
Pustie. Vezi la Matei 3,1. Toate cele trei Evanghelii sinoptice se refera la faptul ca Ioan era ,,in pustie” pentru a scoate in evidenta faptul ca el evita locurile unde se adunau oamenii de obicei. ,,Cuvantul lui Dumnezeu” a vorbit probabil lui Ioan in pustia Iudeii unde el si-a petrecut mare parte din tinerete si inceputurile maturitatii (vezi la Luca 1,80), dar de fapt el si-a inceput lucrarea de predicare si botezare in Perea, fata in fata cu Ierihonul (Ioan 10,40; DA 132; vezi la Luca 1,80; Ioan 1,28).