24:39 Uitati-va la mainile si picioarele Mele, Eu sunt; pipaiti-Ma si vedeti: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu.
Mainile. Aici era o dovada de netagaduit ca Acela care acum li se aratase nu era altcineva decat Domnul lor crucificat. Isus era rabdator cu ei in incetineala lor de a pricepe (vezi la v. 35) si le-a procurat dovezi pipaibile pe care sa-si intemeieze credinta. Tocmai aceasta incredere in realitatea invierii a dat putere convingatoare soliei pe care o duceau apostolii (vezi 1 Ioan 1,1.2; 5,20; cf. Luca 24,48).
Picioarele Mele. Aici este lasat sa se inteleaga ca picioarele lui Isus, ca si mainile Lui erau strapunse de cuie.
Pipaiti-Ma. Isus a oferit dovezi senzoriale de trei feluri pentru a-i convinge pe ucenici ca era o fiinta reala, materiala, dupa invierea Lui. Vederea, auzul si simtul pipaitului erau combinate pentru a da asigurarea ca era o fiinta reala si nu o aratare sau nascocire a unei imaginatii surmenate. In trupul inviat si proslavit al lui Isus avem un exemplu de cum vom fi la inviere (vezi 1 Corinteni 15,22.23; cf. 1 Ioan 3,1.2).
Un duh. Gr. pneuma (vezi la cap. 8,55). Cand Isus a venit pe acest pamant El nu S-a dezbracat de natura Sa dumnezeiasca (vezi la Ioan 1,14) si cand S-a reintors la Tatal a dus cu El chipul naturii omenesti (vezi DA 832). El ,,S-a inaltat la cer, ducand o natura omeneasca sfintita si sfanta. El a dus natura aceasta omeneasca cu El in curtile ceresti si o va purta in decursul veacurilor vesnice, ca Acela care a rascumparat fiecare fiinta omeneasca din cetatea lui Dumnezeu” (EGW RH 9 martie 1905).