24:33 S-au sculat chiar in ceasul acela, s-au intors in Ierusalim, si au gasit pe cei unsprezece si pe cei ce erau cu ei, adunati la un loc,
In ceasul acela. [,,Acelasi ceas”, KJV] [Prima aratare in odaia de sus, Luca 24,33-49 = Marcu 16,13 = Ioan 20,19-23. Comentariu major: Luca si Ioan. Vezi harta p. 226; diagrama p. 233]. Fara macar sa guste din hrana care le statea in fata (vezi DA 801) ei au plecat de indata, grabindu-se sa mearga inapoi la Ierusalim pentru a impartasi marea lor descoperire celorlalti ucenici.
S-au intors la Ierusalim. Soarele apusese inainte de sosirea lor la Emaus si era deci dupa ora 6,30 p.m. (vezi la v. 29). Amurgul serii pierise pe la ora 8. Cei doi ucenici au pornit probabil spre Ierusalim cand era aproape intuneric. Astfel, cea mai mare parte a calatoriei lor a fost in timpul intunericului deplin al noptii. Desi fusesera obositi de drumul spre casa lor din Emaus, oboseala si foamea lor pierisera acum. Cand au intrat in Ierusalim pe poarta dinspre rasarit cetatea intunecata si tacuta era slab luminata de luna care rasarea (vezi DA 802).
Cei unsprezece. Termenul acesta trebuie sa fi fost folosit aici intr-un sens oarecum tehnic pentru a desemna pe ucenicii cei mai apropiati ai lui Hristos in mare parte asa cum termenul ,,cei doisprezece” fusese folosit inainte de dezertarea lui Iuda (vezi cap. 8,1; 9,12; etc.). De fapt acum erau de fata numai zece dintre apostoli, intrucat Toma nu era cu ei cu prilejul acesta (vezi Ioan 20,24).
Cei ce erau cu ei. Altii din ,,ceata” credinciosilor (vezi la v. 22), cuprinzand probabil si femeile, cel putin pe acelea care fusesera la mormant mai devreme in ziua aceea si poate si alti credinciosi.
Adunati la un loc. In odaia de sus, unde tinusera Pastele impreuna (vezi la Matei 26,18; cf. DA 802).