24:17 El le-a zis: Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbati intre voi pe drum? Si ei s-au oprit, uitandu-se tristi.
Ce vorbe? O intrebare potrivita cu care sa se inceapa conversatia. Ravna celor doi ucenici in discutarea evenimentelor invierii poate ca facea conversatia lor sa atraga atentia trecatorilor.
Schimbati intre voi. Ei faceau schimb de pareri; conversatia lor nu era unilaterala.
Sunteti. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 146) terminarea intrebarii lui Isus cu cuvintele ,,pe drum” [,,pe cand umblati”, KJV] si exprimarea ultimei parti a versetului: ,,Si ei au stat, [fiind sau privind] tristi”. In acord cu exprimarea aceasta cei doi ucenici au fost atat de surprinsi de aparenta ignoranta a lui Isus cu privire la evenimentele de la Ierusalim incat s-au oprit, probabil aruncand priviri lipsite de credinta catre insotitorul lor (vezi la v. 18).
Tristi. Erau tristi pentru ca nu intelegeau. Cat de adesea tristetea si dezamagirea rezulta din gresita intelegere fie a lui Dumnezeu, fie a semenilor. O dreapta intelegere a Scripturilor VT ar fi imprastiat gandurile lor melancolice – asa cum a facut-o cand au inteles (vezi v. 25-27. 33. 44-46). Ei mai uitasera si instructiunile pe care li le daduse Hristos inainte de moartea Lui (vezi v. 44).