22:24 Intre apostoli s-a iscat si o cearta, ca sa stie care din ei avea sa fie socotit ca cel mai mare?
Cearta. [Spalarea picioarelor ucenicilor, Luca 22,24-30 = Ioan 13,1-20. Comentariu major: Ioan]. Literal, ,,disputa”, implicand un spirit combativ si pofta de disputa. Acest curent din adanc al certei pare sa se fi desfasurat in tot cursul mesei pascale. Relatarea din Luca explica ocazia care a dat nastere randuielii umilintei, relatata de Ioan. Avand in vedere evenimentele care atat de curand urmau sa aiba loc, era ceva tragic ca ucenicii sa se certe cu privire la rang intr-o imparatie imaginara pe care Hristos nu venise sa o intemeieze. De fapt, tocmai parerea gresita a ucenicilor cu privire la natura imparatiei lui Hristos, ca si cu alte ocazii anterioare (vezi Matei 18,1; 20,21; Marcu 9,33-35; Luca 9,46-48), daduse nastere la discutia cu privire la marirea relativa. Pentru conceptiile false cultivate de iudei si in oarecare masura chiar si de ucenici dupa inviere cu privire la natura imparatiei mesianice vezi la cap. 24,19. Iuda isi luase cu de la sine putere un loc de onoare, la stanga lui Isus si Ioan era la dreapta (DA 644).
Cel mai mare. Pentru comentariu vezi la Matei 18,1-10; 20,25.26. Ucenicii se gandeau la rangul lor in imparatia pe care ei credeau ca Hristos era aproape sa o statorniceasca pe pamant.