2:49 El le-a zis: De ce M-ati cautat? Oare nu stiati ca trebuie sa fiu in casa Tatalui Meu?
De ce? Cuvintele lui Isus nu oglindesc resentiment pentru faptul ca parintii Lui erau ingrijorati de El, ci surpriza inocenta ca ei au trebuit sa treaca prin greutati si neliniste pentru a-L gasi. Pentru ce a trebuit sa aiba ei un timp atat de dificil pentru a-L gasi pe Fiul lor? Unde s-ar fi asteptat ei sa-L gaseasca in alta parte in Ierusalim, decat in Templu? Ei cunosteau interesul si devotamentul Lui pentru cele religioase. Si pentru ce ar fi trebuit ei sa se ,,intristeze” si sa se ,,ingrijoreze” pentru El? Le daduse El vreodata ocazie de ingrijorare? El doar ramasese in Templu cand ei plecasera. Acolo Il lasasera (vezi DA 78) si unde s-ar fi putut astepta sa-L regaseasca. In plus, El nu fugise de ei; ei plecasera fara El. Vina era de partea parintilor Sai si ei n-ar fi trebuit sa-L mustre pe El. Totusi, constienta lui Isus in ce priveste legatura Lui cu Tatal Sau ceresc nu i-a slabit simtamantul de datorie fata de parintii Sai pamantesti (vezi v. 51).
Nu stiati? Nu cunosteati? Dar ,,ei n-au inteles” (v. 50).
Trebuie sa fiu. Literal, ,,este necesar ca eu sa fiu” sau ,,mi se cuvine sa fiu”. Nu fusese Isus totdeauna credincios la datorie? Nu-si indeplinise El totdeauna cu credinciosie sarcinile incredintate? Ca copil, Isus era deja constient de destinul pe care avea sa-l urmeze, nu voia Sa, ci voia Tatalui Sau din cer (vezi Matei 7,2; 26,39; Ioan 4,34).
Cele ale Tatalui Meu. [,,Treburile Tatalui Meu”, KJV]. Literal, ,,in [lucrurile] Tatalui meu” o expresie care se putea referi fie la ,,treburile” Tatalui Sau, fie la ,,casa Tatalui Sau” (RVS). Maria se referise la Iosif ca ,,tatal” lui Isus (v. 48), Isus nu tagaduieste direct legatura aceea, dar afirma lamurit ca Dumnezeu din cer este Tatal Lui. Pentru prima data in viata Lui, Isus intelege si proclama calitatea Lui divina de Fiu. Este demn de observat ca acestea, cele dintai cuvinte relatate ale lui Isus, afirma divinitatea Sa. In propria Lui inima se nascuse o intelegere a tainei misiunii Sale pe pamant (DA 82), dar parintii Lui ,,n-au inteles spusele Lui” (v. 50).
Inainte ca Hristos sa vina pe acest pamant planul vietii Sale ,,a stat in fata Lui, desavarsit in toate amanuntele” (DA 147). Ca si timpul fixat la intrupare (Galateni 4,4; DA 31), ,,fiecare eveniment din lucrarea Lui isi avea timpul randuit” (DA 451). Cu toate acestea, cand a venit pe pamant a fost calauzit pas cu pas, cand umbla printre oameni, de voia Tatalui, desfasurata inaintea Sa zi de zi (DA 147). In privinta unui comentariu asupra vietii de rugaciune a lui Isus, calea pe care calauzirea divina era facuta o realitate in viata Lui, vezi la Marcu 1,35; 3,13.
De repetate ori Isus a exprimat gandul: ,,Inca nu mi-a venit ceasul” (Ioan 7,6-8), dar la ultimul Pasti El a spus: ,,Vremea Mea este aproape” (Matei 26,18). Este privilegiul nostru sa traim zilnic o viata supusa Tatalui, asa cum a trait Hristos si sa fim calauziti in implinirea partii randuita noua in marele Sau plan (DA 209; vezi Ioan 15,10).
In decursul zilelor vesniciei Domnul Isus era egal cu Tatal (vezi la Ioan 1,1-3), dar la data intruparii El a acceptat un rol subordonat Tatalui (vezi nota aditionala la Ioan 1; vezi la Luca 1,31.35; Ioan 1,14). Acum la varsta de 12 ani El a devenit constient pentru prima data de calitatea Lui de Fiu al Tatalui ceresc si de rolul Sau ca om intre oameni.