2:43 Apoi, dupa ce au trecut zilele praznicului, pe cand se intorceau acasa, baiatul Isus a ramas in Ierusalim. Parintii Lui n-au bagat de seama lucrul acesta.
Dupa ce au trecut zilele. [,,Implinit zilele”, KJV]. Mielul Pascal era de obicei injunghiat tarziu in dupa-amiaza zilei de 14 Nisan si mancat dupa apusul soarelui in aceeasi noapte, pe 15 (vezi nota aditionala la Matei 26, nota 1). Ziua de 15 era si ziua intai a sarbatorii azimilor, care continua pana la data de 21, zilele de 15 si de 21 Nisan fiind sarbatorite ca sabate indiferent de zilele saptamanii in care ar fi putut sa cada (vezi la Exod 12,16; Levitic 23,6.7).In ziua a XVI–a era prezentat Domnului snopul de leganat. Ceremoniile zilelor din 14 pana in 16 ale sarbatorii erau considerate ca fiind cele mai importante, iar pe data de 17 cei care venisera la Ierusalim sa ia parte la sarbatoare aveau ingaduinta sa se reintoarca acasa daca ar fi ales sa faca asa. O imprejurare narata de Luca (v. 46) a determinat pe multi comentatori sa considere ca Maria si Iosif au plecat la data aceasta. Totusi, devotiunea cu care ei tineau cerintele legii rituale (vezi la v. 41.42) ar parea sa-i fi facut sa ramana pentru durata intregii sarbatori si nu numai pentru timpul minim cerut de rabini. Vezi diagrame p. 233.
Baiatul. [,,Copilul”, KJV]. Gr. pais, ,,baiat” sau ,,tinerel”. In v. 40 cuvantul tradus ,,copil” deriva de la paidion, forma diminutiva a lui pais.
Isus a ramas. [,,Isus a zabovit”, KJV]. Natura ascultatoare a lui Hristos, chiar ca un copil, dadea lui Iosif si Mariei toate motivele de incredere in El; ,,mintea sclipitoare si receptiva” a Lui, distinsa prin ,,meditatie si intelepciune care depaseau anii Sai” (DA 68,69), faceau ca ascultarea Lui sa nu fie oarba, ci inteligenta. Chiar ca si copil, Isus era totdeauna atent si anticipa nevoile parintilor Sai (DA 80). Totdeauna parea sa stie ce are de facut si era credincios in implinirea indatoririlor acestora, iar cu prilejul acesta Maria si Iosif au luat ca de la sine inteles ca El va face asa cum facuse si in trecut.
Cu prilejul acestei vizite la Ierusalim, Isus Si-a dat seama pentru prima data ca El era intr-un sens unic Fiul lui Dumnezeu (vezi DA 75, 78) si implicatiile misiunii Sale pamantesti au inceput sa se clarifice mintii Sale. El dorea o mai clara intelegere a naturii lucrarii incredintate Lui si a zabovit in Templu, casa de pe pamant a Tatalui Sau ceresc (vezi Ioan 2,16) pentru a comunica mai departe cu El.
Perioada tineretii este randuita de Dumnezeu spre a fi timpul cand copiii sa se deprinda sa gandeasca singuri si sa accepte raspunderea pentru alegerile lor. Cand sunt mai tineri, in mod necesar depind in cea mai mare masura de parintii lor in problemele acestea, dar cand perioada tineretii se apropie de sfarsit, este de asteaptat ca ei sa-si fi asumat rolul maturitatii. De la inceput de tot, parintii ar trebui sa caute sa dezvolte in copiii lor capacitatea de a alege in mod inteligent si sa simta raspundere personala. Dar, pe masura ce copilaria trece pe nesimtite in tinerete, ar trebui sa fie scopul parintilor sa cultive cat mai repede cu putinta progres in directia aceasta cand copilul este calificat pentru a accepta raspunderile maturitatii. Tinerilor ar trebuie sa li se ingaduie sa faca propriile lor alegeri si sa actioneze independent de parintii lor de indata ce ei demonstreaza capacitatea de a face lucrul acesta in mod inteligent. Sunt putine privelisti mai patetice decat un tanar ajuns la hotarele maturitatii si inca legat de parintii sai prin limitarile de alegere si actiune care corespund copilariei. Nici o alta persoana nu este mai putin pregatita ca ei sa-si asume raspunderile care insotesc maturitatea. In acelasi timp, tineretul ar trebui sa fie invatat sa aprecieze si sa ia in considerare in mod serios sfatul si indemnul parintilor lor si in decursul vietii sa traga folos din intelepciunea si experienta altora (vezi la v. 51).
Parintii Lui. [,,Iosif si mama Lui”, KJV]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,parintii Lui” (vezi la v. 41).