2:33 Tatal si mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El.
Tatal. [,,Iosif”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,tata”. Exprimarea aceasta nu implica in mod necesar o tagaduire a nasterii din fecioara, fapt pe care Luca l-a afirmat clar si fara echivoc (Luca 1,26-35; cf. Matei 1,18-25). In cazul acesta, Luca se poate sa se fi gandit la Iosif in sensul legal si popular, dar cu siguranta, nu in sensul literal si fizic (vezi la Matei 1,21.24). Ca sot al Mariei, Iosif a devenit, intr-un anumit sens real, tatal lui Isus din clipa in care Isus S-a nascut. De aici inainte, sau cel putin de la data inregistrarii la Templu, in limbajul obisnuit al vremii, Iosif a fost privit ca atare (vezi Luca 3,23; 4,22; Ioan 6,42). Cea dintai din datoriile lui Iosif in rolul sau de parinte legal al lui Isus a fost numirea copilului (vezi Matei 1,21). Mai tarziu, prin indrumare divina, Iosif a activat in rolul acesta (vezi Matei 2,13.19-22). Nu este nicidecum necorespunzator sa vorbim despre Iosif ca tatal lui Isus si sensul acesta este evident din faptul ca Maria insasi foloseste termenul acesta (Luca 2,48). De asemenea in v. 27, Luca cuprinde pe Iosif ca unul din ,,parintii” lui Isus, cu siguranta nu intr-un sens literal, ci intr-un sens corespunzator, popular (vezi DA 82).
Se mirau. Nu intr-un sens de surpriza, deoarece ingerul deja se aratase atat lui Iosif (Matei 1,20), cat si Mariei (Luca 1,26.27) cu o solie asemanatoare. In plus Elisabeta se adresase Mariei cu cuvinte evident inspirate (v. 41-45). De asemenea, Iosif si Maria auzisera relatarea pastorilor (cap. 2,20). Uimirea lor crestea cu fiecare dovada succesiva a mesianitatii copilului Isus, asa cum inspiratia facea tot mai clar sarcina incredintata Lui de Tatal Sau din cer. Poate, de asemenea, ei erau surprinsi de faptul ca un strain sa recunoasca marele secret.