2:22 Si, cand s-au implinit zilele pentru curatirea lor, dupa Legea lui Moise, Iosif si Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca sa-L infatiseze inaintea Domnului,
Curatirea lor. [,,Curatirea ei” KJV]. [Infatisarea la Templu, Luca 2,22-38. Vezi harta p. 215]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,curatirea lor”. Cuvantul ,,lor” ar putea sa se refere la Isus si Maria sau la Iosif si Maria. Daca cuvantul ,,lor” cuprinde pe Isus, este probabil in sensul ca dedicarea Lui in Templu era strans legata de curatirea ei. Daca cuprinde pe Iosif, este probabil in sensul ca, in calitate de cap al familiei, el purta raspunderea pentru implinirea de catre Maria a cerintelor rituale. Pare cat se poate de natural ca pronumele ,,lor” si ,,ei” (cuprinzand pe Iosif) sa se refere la aceleasi persoane. Codul levitic stipula ca timpul ,,necuratiei” mamei pentru un copil de parte barbateasca era de 40 de zile, pentru un copil de parte femeiasca de 80 de zile (vezi la Levitic 12). In cursul acestui timp ea trebuia sa ramana acasa si nu trebuia sa participe la slujbele religioase publice. Mama si nu copilul avea nevoie de ,,curatire”. Atat mama, cat si copilul urmau sa se infatiseze la Templu pentru ,,curatirea” uneia si prezentarea celuilalt. Acest dublu scop a fost ceea ce a dus pe Iosif, Maria si pe Isus la Ierusalim cu prilejul acesta, la o distanta de aproape 5 mile. Vizita aceasta a avut loc, evident, inainte de vizita magilor, deoarece dupa aceea Iosif si Maria nu ar fi indraznit sa viziteze Ierusalimul. In plus, au parasit Betleemul pentru a merge in Egipt, aproape imediat dupa vizita magilor (vezi Matei 1,12-15).
Dupa Legea lui Moise. Fiind nascut ,,sub Lege” (Galateni 4,4), Hristos a ascultat de legile pe care El Insusi le daduse lui Moise cu 1500 de ani mai inainte (PP 366, 373; vezi la Luca 2,21). Ca loctiitor al omului era necesar ca Hristos sa ,,Se conformeze la lege in toate amanuntele” (DA 50). Este interesant de observat ca termenul ,,lege” apare de cinci ori in capitolul acesta (v. 22.23.24.27.39) si numai de patru ori in restul cartii lui Luca.
Sa-L infatiseze. Fiecare copil intai nascut de parte barbateasca trebuia sa fie consacrat Domnului. Lucrul acesta se facea ca o recunoastere a fagaduintei lui Dumnezeu de a da pe Intaiul Sau nascut pentru a-l rascumpara pe om si ca amintire si din recunostinta pentru eliberarea intailor nascuti de pe vremea exodului (vezi la Exod 13,2.12; Numeri 3,12.13). Intaiul nascut trebuia sa fie rascumparat printr-o plata in bani, suma stipulata fiind 5 sicli (Numeri 18: 15.16). Suma aceasta reprezenta aproximativ 20 de dinari romani sau echivalentul salariului de 20 de zile pentru un muncitor (vezi p. 49).