2:14 Slava lui Dumnezeu in locurile prea inalte, si pace pe pamant intre oamenii placuti Lui.
Slava lui Dumnezeu. Planul mantuirii si-a avut obarsia in Dumnezeu si este potrivit ca atat ingerii, cat si oamenii sa-I aduca slava si lauda. In cantarea aceasta a ingerilor ,,slava” este poetic echilibrata cu ,,pace”, ,,Dumnezeu” cu ,,oamenii” si ,,locurile prea inalte” cu ,,pamant”. Planul mantuirii impaca pe Dumnezeu cu oamenii, aducand in felul acesta oamenilor pace si lui Dumnezeu slava. Pacea poate veni cand voia lui Dumnezeu este facuta ,,pe pamant, precum in cer” (Matei 6,10).
Pace pe pamant, intre oamenii placuti Lui. [,,Pace, bunavointa fata de oameni”, KJV; ,,Pace, intre oameni binevenire”, G. Gal.]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,pace intre oameni de bunavoie”, adica, oameni care sunt bine dispusi fata de Dumnezeu si fata de semenii lor (vezi la Mica 6,8; Matei 22,36-40). Potrivit cu manuscrisele pe care se bazeaza KJV, referirea este la ,,bunavointa” exprimata a lui Dumnezeu fata de oameni, potrivit cu altele este la ,,bunavointa” efectiva a lui Dumnezeu lucrand in oameni.
Hristos este ,,bunavointa” lui Dumnezeu intrupata. El este ,,Domnul Pacii” (Isaia 9,6). Acela care a proclamat: ,,Va las pacea, va dau pacea Mea. Sa nu vi se tulbure inima nici sa nu vi se inspaimante” (Ioan 14,27). Drept urmare a venirii Sale, este privilegiul nostru sa avem ,,pace cu Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5,1). ,,El este pacea noastra” (Efeseni 2,14). ,,Pacea lui Dumnezeu” ne va ,,pazi inimile si gandurile in Hristos Isus” (Filipeni 4,7).