19:2 Si un om bogat, numit Zacheu, mai marele vamesilor,
Un om bogat. [,,El era bogat”, KJV]. Cu puterea Romei inapoia lor, strangatorii de biruri adunau de la oameni in general mai mult decat cerea legea (vezi p. 66; vezi la cap. 3,12).
Zacheu. Gr. Zakchaios, de la ebraicul Zakkai, insemnand ,,curat”. O persoana purtand numele Zakkai este pomenit in VT (vezi Ezra 2,9; Neemia 7,14). Nu exista nici un motiv pentru a considera istorisirea cu Zacheu o alta versiune a istorisirii chemarii lui Matei, asa cum fac unii traducatori moderni, mai ales ca Luca relateaza si intamplarea din urma (vezi cap. 5,27-32). Zacheu era evident un iudeu (vezi cap. 19,9), de aceea martorii oculari au protestat fata de intovarasirea lui Isus cu el pentru faptul ca el era ,,pacatos”, nu pentru ca era dintre Neamuri (vezi la v. 7). Vezi la Marcu 2,14.15.
Mai marele vamesilor. Gr. architelones, un cuvant compus insemnand ,,strangatorul principal de biruri”. Comparati archiereus, ,,marele preot” (vezi Marcu 2,26). Astazi am putea vorbi de Zacheu ca fiind imputernicit cu strangerea birurilor sau colector de venituri. Evident, el era un slujbas de vama bogat, avand sarcina colectarilor la importanta cetate de frontiera Ierihon, care era poarta de intrare a intregului trafic care trecea raul Iordan de la rasarit. Vadul aflat la 5 mile la est de Ierihon se spune ca ar fi fost unul din cele trei puncte principale dintre Lacul Galileii si Marea Moarta unde raul putea sa fie trecut chiar si primavara. Evanghelistul Luca pomeneste adesea pe strangatorii de biruri (vezi cap. 3,12; 5,27; 7,29; 15,1; 18,10) si in fiecare caz el vorbeste de acesti proscrisi sociali intr-un mod favorabil, in armonie cu obisnuita lui accentuare a lui Isus ca prieten al saracilor, al celor apasasi si al proscrisilor societatii.