19:12 Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus intr-o tara departata, ca sa-si ia o imparatie, si apoi sa se intoarca.
Un om de neam mare. Evident, Isus Se reprezinta aici pe Sine. Este o asemanare izbitoare intre parabola aceasta, cunoscuta de obicei ca parabola polilor si aceea a talantilor relatata in Matei 25,14-30. Mai sunt si deosebiri de asemenea izbitoare. Unii au propus ca acestea sunt doua relatari diferite ale aceleasi istorisiri originare, dar deosebirile parabolelor insele si imprejurarile in care ele au fost date fac concluzia aceasta imposibila pentru cineva care crede in inspiratia scriitorilor Bibliei (vezi al Matei 25,14). Pentru asemanarile dintre cele doua parabole vezi comentariul la parabola cu talantii (Matei 25,14-30). Comentariul de aici din Luca se ocupa, in cea mai mare parte, cu aspecte ale parabolei polilor care se deosebesc de acelea din parabola talantilor.
S-a dus intr-o tara indepartata. Poate ca Isus Si-a intemeiat parabola pe unul sau mai multe incidente istorice pe care ascultatorii Sai le cunosteau foarte bine (vezi la cap. 15,4). Cel dintai incident sugerat ca o posibilitate este o calatorie facut de Irod cel Mare la Roma in anul 40 i.Hr. pentru a se opune pretentiilor lui Antigon si ca sa obtina ca el sa fie numit imparat al Iudeii. Senatul roman a respins pretentiile lui Antigon si l-a confirmat pe Irod ca imparat (Iosif Antichitati, xiv, 14,1-5 [370-389]; Razboi 1.14. 2-4 [279 -285]). Dar o paralela mai apropiata cu parabola se afla in al doilea incident sugerat adesea ca o baza istorica pentru parabola. Aceasta este o calatorie la Roma facuta de Arhelau, fiul lui Irod cel Mare, care s-a dus sa-si asigure confirmarea mostenirii facuta lui de tatal sau in regatul Iudeii. Dreptul la titlul regal i-a fost tagaduit de Cezar August (Iosif Antichitati, xvii.8.1; 9.3; 11, 4; Razboi, ii, 1.1 [1-3]; 6, 1-3 [80-97].
Si sa se intoarca. Vezi la Matei 20,14.