19:11 Pe cand ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pilda, pentru ca era aproape de Ierusalim, si ei credeau ca Imparatia lui Dumnezeu are sa se arate indata.
Pe cand ascultau ei. [Omul de neam mare si cei zece poli, Luca 19,11-28. Cf. la Matei 25,14-30; despre parabole vezi p. 203–207]. Cuvintele acestea leaga strans parabola polilor cu ceea ce a spus Isus in casa lui Zacheu (vezi v. 9.10). Aceasta a fost data probabil in casa sau in apropierea casei lui Zacheu in Ierihon sau poate putin mai tarziu la o oprire pentru odihna pe drumul de la Ierihon la Betania, la o distanta de vreo 15 mile. Acum era probabil saptamana dinaintea Pastelui anului 31 d.Hr. Pentru fundalul, imprejurarile si evenimentele care au precedat imediat darea acestei parabole vezi la Matei 20,17.
A mai spus. [,,A adaugat si a spus”, KJV]. Aceasta reflecta un idiom tipic ebraic folosit in alta parte in NT, un idiom vazut cel mai bine in greaca ebraistica originara sau in ebraica insasi (Luca 20,11.12; Fapte 12,3; etc. ; vezi si Geneza 4,2; 8,12; 25,1; Iov 29,1).
Aproape de Ierusalim. In ciuda a tot ceea ce le spusese Isus cu privire la suirea Sa la Ierusalim pentru a muri (vezi la Matei 16,21; 20,17-19; Marcu 9,31; Luca 18,31), ucenicii inca mai credeau din inima ca El urma sa fie aclamat ca imparat al lui Israel si ca va accepta tronul lui David. Nadejdea aceasta falsa ii manase la dese certuri intre ei cu privire la cine va fi cel dintai in imparatie (vezi la Marcu 9,33-40; Matei 20,20). Cu un an mai inainte se facuse o incercare populara in Galilea sa-L incoroneze pe Isus ca imparat (vezi la Matei 14,22; Marcu 6,42; Ioan 6,15; DA 337, 378). Sentimentul popular favoriza tot mai mult o astfel de procedare si ucenicii incurajau acum fara indoiala propunerea, asa cum facusera si cu ocazia mai timpurie. Temeiul acestei conceptii gresite in ce priveste obiectivele lui Hristos era falsa nadejde mesianica imprastiata de catre rabini care, care la randul ei, era intemeiata pe o falsa interpretare a profetiilor mesianice din VT (vol. IV, p. 2634; vezi la Luca 4,19; cf. Romani 11,25; 2 Corinteni 3,14-16).
Ei credeau. [,,Pentru ca ei credeau”, KJV]. Falsa conceptie cu privire la imparatia mesianica pastrata cu mare grija si de ucenicii lui Isus ca si concetatenii lor in general, a oferit ocazia pentru nararea acestei parabole. Ucenicii asteptau cu incredere ca imparatia va fi asezata in timpul Pastelui care venea. Pastele comemora eliberarea lui Israel din Egipt si mai mult decat oricare alta sarbatoare nationala, marca nasterea natiunii ebraice.
Imparatia lui Dumnezeu. Pentru adevarata natura a imparatiei lui Hristos vezi la Matei 3,2.3; 4,17; 5,2; pentru conceptia falsa cu privire la ea, vezi la Luca 4,19. Fiecare din parabolele lui Hristos a fost spusa pentru a ilustra un adevar aparte legat de imparatia Sa, cel mai adesea cu privire la imparatia harului divin in inima oamenilor dar si, ca aici, cu privire la statornicirea imparatiei slavei.
Are sa se arate indata. Fiecare pas in directia Ierusalimului sporise tulburarea ucenicilor. Ei erau acum la nu mai mult de 17 mile departare de el. Probabil se considerau in marsul triumfal spre Ierusalim pentru a lua in stapanire imparatia si a-L aseza pe Invatatorul lor pe tronul lui Israel.
Diferite observatii pe care Isus le facuse de curand ei le-au interpretat ca fiind dovezi concludente ca lucrurile urmau sa fie asa (vezi la cap. 18,31).