18:5 totusi, pentru ca vaduva aceasta ma tot necajeste, ii voi face dreptate, ca sa nu tot vina sa-mi bata capul.
Vaduva aceasta ma tot necajeste. Staruinta in a-si impune cererea era unica arma pe care vaduva o avea la indemana. Marea ei nevoie nu trezea simtul de dreptate sau de indurare al judecatorului (vezi la v. 3), dar staruinta ei a avut efectul de a-i starni nerabdarea. De indata si cu putin efort din partea lui el ar fi putut da ordin sa se faca dreptate, dar n-a facut lucrul acesta pana cand n-a ajuns sa fie mai usor sa faca dreptate decat sa evite sa o faca.
Ii voi face dreptate. Vezi la v. 3. Nu dintr-un simt al dreptatii sau din simpatie pentru neajutorarea ei, ci pentru a se scuti pe sine de alte nemultumiri. El n-avea respect pentru lege si era cu totul nepasator fata de suferinta si apasare.
Sa-mi bata capul. [,,Sa ma oboseasca”, KJV]. Literal, ,,sa ma tot loveasca sub ochi” sau ,,sa ma loveasca pana imi face rani”; de unde, figurat, ,,sa ma bata”, ,,sa ma piseze”, adica ,,sa-mi fac necazuri de nesuferit”. In sensul acesta figurat de ,,mare suparare” foloseste judecatorul expresia aici.