18:13 Vamesul sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea in piept, si zicea: Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!
Sta departe. Probabil de Fariseu si de ceilalti inchinatori, evident pentru ca stia ca ei ar privi cu dispret la el. Altor oameni nu le-ar face placere legatura stransa cu un vames (vezi la cap. 3,12).
Sa si-i ridice. Comparati descrierea de catre Ezechiel a unui om neprihanit, care ,,nu-si ridica ochii catre idoli” (Ezechiel 18,6.15; cf. v. 12). De asemenea, era ceva obisnuit ca la rugaciune sa se stea in picioare cu mainile ridicate catre cer (vezi 1 Regi 8,22; Psalmii 28,2; 63,4; 134,2; 1 Timotei 2,8).
Se batea in piept. Literal, ,,intr-una se batea in piept”. Purtarea strangatorului de dari marturiseste cu privire la sinceritatea cuvintelor lui si da o exprimare vie simtamantului sau de nevrednicie. El se simtea nevrednic chiar si pentru ca sa se roage. Dar simtamantul lui de nevoie il constrangea sa se roage.
Ai mila. [,,Fii milostiv”, KJV]. Sau ,,indurator”. Vezi la Matei 5,7. Un simtamant al nevoii este cea dintai conditie a primirii de catre Dumnezeu, o constienta ca fara de indurarea Lui am fi cu totul pierduti (vezi COL 158). In contrast cu Fariseul, vamesul se gandea fara indoiala la multe vicii si stia ca le practicase; se gandea la virtuti si stia ca nu avea nici una. Ca si apostolul Pavel, se stia ca este pacatos (vezi 1 Timotei 1,15) in nevoie disperata de har dumnezeiesc. Indurarea este un aspect al iubirii divine, un aspect care nu fusese dat pe fata si deci nu putea sa fie cunoscut pe deplin decat atunci cand a intrat pacatul in univers. Indurarea este exprimarea iubirii divine manifestata fata de cei care nu o merita. Cuvantul grec tradus aici ,,milostiv” pare sa fie strans inrudit in inteles cu cuvantul ebraic chesed (vezi nota aditionala la Psalmul 36), tradus de obicei ,,indurare”, ,,mila” (1 Cronici 16,34; Psalmii 136,1-26) sau ,,bunatate” (Psalmii 51,1; Psalmii 138,2) sau ,,rautate” (Psalmii 52,1).
Pacatosul. Literal, ,,pacatosul” (cf. 1 Timotei 1,15). Strangatorul de biruri vorbeste ca si cum nu ar mai fi fost alti pacatosi – el este singurul. Ca si Fariseul, el se asaza intr-o categorie de unul singur. El nu este virtuos cum sunt alti oameni, el este pacatosul. Fariseul se considera pe sine nemarginit mai presus de alti oameni (Luca 18,1); vamesul se considera pe sine ca fiind cu mult mai prejos decat alti oameni.