18:12 Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele.
Eu postesc de doua ori. Dupa ce a facut un catalog de vicii de care nu este vinovat, Fariseul trece acum la enumerarea virtutilor de care este deosebit de mandru, virtuti cu care el, evident, socoteste sa-si cumpere mantuirea. Nici chiar toti Fariseii nu posteau ,,de doua ori pe saptamana”, adica, lunea si joia (vezi la Matei 6,16-18). Fariseii se mandreau ca posteau si dadeau zecime mai mult decat cerea litera legii, crezand ca Dumnezeu va aprecia eforturile lor voluntare mai mult decat cerea datoria, asa cum le placea sa creada (vezi la Matei 23,23). Ei posteau indeosebi in timpul sezoanelor dintre Paste si ziua Cincizecimii si intre sarbatoarea corturilor si sarbatoarea innoirii (vezi vol. II, p. 108; vol. I, p. 709, 710; Levitic 23,2-4; vezi la Ioan 10,22).
Potrivit cu teologia fariseica, un credit indestulator de fapte meritorii ar anula un debit de fapte rele. Sarbatoarea innoirii (vezi p. 30), cadea in ziua a douazeci si cincea a lunii a noua, aproximativ la doua luni dupa sarbatoarea corturilor, care se incheia in ziua a douazeci si doua a lunii a saptea. Sapte saptpmani, inclusiv, treceau de la Paste pana la ziua Cincizecimii.
Mai tarziu, crestinii zelosi posteau miercurea si vinerea in anumite anotimpuri din an, pentru a evita sa fie confundati cu iudeii, care posteau lunea si joia. In Didahii (cap. 8,1), un document crestin necanonic din secolul al II-lea, este dat indemnul: ,,Dar postul tau sa nu fie randuit impreuna cu fatarnicii; deoarece ei postesc in a doua zi a saptamanii si in a cincea; ci sa postiti in a patra si in [ziua de] pregatire.”
Dau zeciuala din toate. Chiar si din cele care nu sunt mentionate in mod specific in legea mozaica privitoare la zecime (vezi la Matei 23,23) – ca de pilda ,,din izma, din marar si din chimen”. Poate ca aceasta era mai mult chiar si decat cerea invatatura rabinica.
Veniturile mele.[,,Ce am”, KJV]. Literal, ,,ce dobandesc”, adica, din venitul sau.