18:10 Doi oameni s-au suit la Templu sa se roage; unul era Fariseu, si altul vames.
Doi oameni. Isus nu vrea sa spuna ca nu mai erau altii de fata, ci mentioneaza numai pe cei doi de care se ocupa parabola. Unul din ei se socotea sfant si ,,s-a suit” cu scopul de a se lauda pe sine inaintea lui Dumnezeu si a omului. Celalalt se privea pe sine ca pacatos si ,,s-a suit” pentru a-si marturisi pacatul inaintea lui Dumnezeu, pentru a cere mila Lui si pentru a capata iertare.
S-au suit. Poate folosit aici cu privire la urcusul normal din partile cetatii care se aflau mai jos pe Mt. Moria. Pentru Farisei, participarea la orele de rugaciune dimineata si de seara, ca si la alte servicii de la Templu, era un act de merit urmarind sa castige favoarea lui Dumnezeu si aprobarea oamenilor. Cu privire la actele religioase savarsite cu scopurile acestea Isus spunea: ,,Si-au luat rasplata” (vezi la Matei 6,2). Un spirit de adevarata umilinta inaintea lui Dumnezeu si a semenilor nostri este una din cele mai bune dovezi de convertire (vezi la Mica 6,8).
Sa se roage. Probabil la ora de rugaciune de dimineata sau de seara (vezi la cap. 1,9.10). Chiar si dupa ziua Cincizecimii unii din apostoli pare sa fi urmat practica de a participa la slujba de la Templu la orele de rugaciune (Fapte 3,1; cf. cap. 10,3).
Fariseu. Vezi p. 51, 52. Fariseul era cel mai inalt ideal iudeu de evlavie pe vremea aceea. Vames. Vezi la p. 66. Pe de alta parte, vamesul reprezenta cel mai de jos nivel pe scara sociala iudaica.