English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Luca

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Luca, 18


18:1 Isus le-a spus o pilda, ca sa le arate ca trebuie sa se roage necurmat, si sa nu se lase.

O pilda. [Judecatorul nedrept, Luca 18,1-8. Cf. la cap. 11,5-8; despre parabole vezi p. 203–207]. Foarte probabil parabola a fost rostita cu aceeasi ocazie ca si invatatura relatata in cap. 17,20-37 (vezi la v. 20; cf. COL 164, 165). Era acum probabil pe la mijlocul lunii martie, anul 31 d.Hr., nu la mult timp dupa invierea lui Lazar (vezi la v. 11,20) si numai cu cateva saptamani inainte de Pastele final. Locul era probabil undeva in Perea. Unele din invataturile precedente (vezi la v. 20) au fost adresate direct Fariseilor si de aceea este probabil ca ei erau inca de fata. Totusi, Isus se adresase ucenicilor Sai (cap. 17,1; cf. 16,1) cand Fariseii L-au intrerupt cu intrebarea lor despre timpul cand se va arata imparatia (cap. 17,20). Este probabil ca Isus acum isi indreapta din nou atentia in primul rand la ucenici. In mod natural, dupa ce raspunsese in mod specific la intrebarea Fariseilor (v. 21). Isus isi indreptase deja atentia iarasi in parte, la ucenici (vezi la v. 22).

Ar trebui sa se noteze ca indemnul la rugaciune staruitoare dat aici urmeaza indata dupa o discutie a timpului de criza care precede a doua venire (cap. 17,22-37), mai ales din punct de vedere al slabiciunilor care vor tinde sa rataceasca pe cei alesi. La fel stau lucrurile cu indemnul din cap. 21,36 (vezi si Marcu 13,33).

Ca sa le arate. [,,Cu scopul”, KJV]. Parabola aceasta se aplica indeosebi la experienta poporului lui Dumnezeu din zilele de pe urma (COL 164), ca anticipare a inselaciunii cu care urmeaza sa dea piept si a persecutiei pe care ei ar trebui sa o sufere.

Sa se roage necurmat. Mai ales avand in vedre a doua venire si timpul de incercare care o precede. Rugaciunea este mai mult decato datorie, este o necesitate. Isus nu Se refera aici la consacrarea la rugaciune cu excluderea efortului practic depus pentru a conlucra cu fiintele ceresti pentru a obtine obiectivele pentru care se face rugaciunea sau cu neglijarea raspunderii personale (vezi mai jos la ,,sa nu se lase”). Isus vrea sa spuna ca noi nu trebuie sa ne lasam de rugaciune cand raspunsurile la rugaciunile noastre sunt amanate (vezi v. 7.8). A se ruga ,,necurmat” inseamna, de asemenea, a trai in asa fel, zi dupa zi si ceas dupa ceas, incat sa fi in atingere constanta cu Dumnezeu. Pentru principiile interpretarii parabolelor vezi p. 203, 204. Pentru o discutie asupra vietii de rugaciune a lui Isus vezi la Marcu 1,35; 3,13. Pentru invatatura in plus data de Isus ucenicilor Sai cu privire la rugaciune, vezi la Luca 11,1-9. Comparati si invatatura Lui din Matei 9,38.

Sa nu se lase. [,,Sa nu se oboseasca”, KJV; ,,Sa nu se leneveasca”, G. Gal.]. Adica, ei erau indrumati sa nu oboseasca de a se ruga, sa nu se descurajeze de a se ruga. Iudeii din zilele lui Isus considerau ca este de dorit sa se roage de trei ori pe zi (vezi la Daniel 6,10). Doua din aceste momente erau orele regulate de rugaciune de dimineata si de seara, cand se aduceau jertfele de dimineata si de seara pentru intregul Israel si cand se ardea tamaie inaintea perdelei (vezi la Luca 1,9.10). Se spune ca unii rabini mergeau atat de departe incat sa invete ca o persoana ar trebui sa evite sa se roage la alte ceasuri decat cele fixate pentru rugaciune pentru ca sa nu tulbure si sa nu oboseasca pe Dumnezeu, asa cum vaduva staruitoare din parabola aceasta pricinuia oboseala judecatorului nedrept.



18:2 El le-a zis: Intr-o cetate era un judecator, care de Dumnezeu nu se temea si de oameni nu se rusina.

Intr-o cetate era un judecator. Literal, ,,un anume judecator intr-o anume cetate”. Isus era atent in folosirea unei ilustratii de felul acesta. El se ingrijea ca ascultatorii Sai sa nu o poata aplica la vreun judecator. Cu cata ravna s-ar fi folosit vrajmasii lui Isus de orice prilej de a-L acuza de subminarea carmuirii (vezi la cap. 23,2)!

De Dumnezeu nu se teme. Judecatorul acesta era evident lege pentru sine insusi. El nu dadea pe fata iubire nici pentru Dumnezeu, nici pentru semenii sai si nici respect pentru Legea sfanta (vezi la Matei 22,34-40).



18:3 In cetatea aceea era si o vaduva, care venea des la el, si-i zicea: Fa-mi dreptate in cearta cu parasul meu.

O vaduva. In societatea veche orientala o vaduva era adesea cea mai neajutorata persoana, mai ales daca nu avea fii sa-i sustina drepturile. Vaduva aceasta pe cat se pare nu avea pe nimeni care sa o protejeze. In plus, ea nu avea nimic cu care sa mituiasca pe judecatorul aspru sau sa ofere plata pentru dreptate. Psalmistul zugraveste pe Dumnezeu ca ,,aparatorul [,,judecatorul”] vaduvelor” (vezi Psalmii 68,5). Iacov arata ca un semn al ,,religiei curate” a ,,cerceta” pe vaduve ,,in necazurile lor” (Iacov 1,27). Unul din vaiurile pe care Hristos le rostea impotriva carturarilor si Fariseilor era spus pentru ca ei ,,mananca casele vaduvelor” (vezi la Matei 23,14; vezi si Iov 22,9).

Venea. [,,A venit”, KJV]. Conform cu textul grec ,,ea continua sa vina”.

Fa-mi dreptate. Sau, ,,fa-mi dreptate” (vezi COL 166). S-ar parea ca sotul vaduvei lasase proprietatea ei, poate ipotecata la altii, iar ei refuzau sa o retrocedeze la timpul stipulat potrivit cu prevederile legii (vezi la Levitic 25,23-25). Evident, neavand pe nimeni care sa-i apere drepturile, vaduva depindea cu totul de simtul de dreptate si de indurare al judecatorului – dar el nu era nici drept si nici indurator. El era cu totul antiteza lui Dumnezeu; el reflecta caracterul lui Satana.

Parasul. [,,Adversarul”, KJV; ,,Potrivnicul”, G. Gal.]. Gr. antidikos, folosit si ca un termen juridic cu privire la un adversar intr-un proces; de obicei acuzatul, dar uneori reclamantul (vezi la Matei 5,25). Lui Satana i se zice antidikos-ul crestinismului (1 Petru 5,8; vezi Zaharia 3,1-4). Antidikos apare si in LXX la 1 Samuel 2,10; Estera 8,1.



18:4 Multa vreme n-a voit sa-i faca dreptate. Dar in urma, si-a zis: Macar ca de Dumnezeu nu ma tem si de oameni nu ma rusinez,

N-a voit. Potrivit cu textul grec ,,el a staruit in refuz”. El facea lucrul acesta in mod persistent. In urma si-a zis. Staruinta ei l-a doborat. Si-a zis. [,,In sine”, KJV]. Vezi la v. 11. De Dumnezeu nu ma tem. Vezi la v. 2.



18:5 totusi, pentru ca vaduva aceasta ma tot necajeste, ii voi face dreptate, ca sa nu tot vina sa-mi bata capul.

Vaduva aceasta ma tot necajeste. Staruinta in a-si impune cererea era unica arma pe care vaduva o avea la indemana. Marea ei nevoie nu trezea simtul de dreptate sau de indurare al judecatorului (vezi la v. 3), dar staruinta ei a avut efectul de a-i starni nerabdarea. De indata si cu putin efort din partea lui el ar fi putut da ordin sa se faca dreptate, dar n-a facut lucrul acesta pana cand n-a ajuns sa fie mai usor sa faca dreptate decat sa evite sa o faca.

Ii voi face dreptate. Vezi la v. 3. Nu dintr-un simt al dreptatii sau din simpatie pentru neajutorarea ei, ci pentru a se scuti pe sine de alte nemultumiri. El n-avea respect pentru lege si era cu totul nepasator fata de suferinta si apasare.

Sa-mi bata capul. [,,Sa ma oboseasca”, KJV]. Literal, ,,sa ma tot loveasca sub ochi” sau ,,sa ma loveasca pana imi face rani”; de unde, figurat, ,,sa ma bata”, ,,sa ma piseze”, adica ,,sa-mi fac necazuri de nesuferit”. In sensul acesta figurat de ,,mare suparare” foloseste judecatorul expresia aici.



18:6 Domnul a adaugat: Auziti ce zice judecatorul nedrept?

Nedrept. Termenul acesta descrie direct parerea lui Isus despre un astfel de judecator, asa cum face si in legatura cu ispravnicul necinstit (vezi la cap. 16,8).



18:7 Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care striga zi si noapte catre El, macar ca zaboveste fata de ei?

Nu va face? Potrivit cu textul grec se asteapta un raspuns pozitiv la intrebare (vezi la cap. 6,39). Invatatura parabolei este bazata pe contrastul izbitor dintre caracterul judecatorului nedrept si un Dumnezeu drept si milostiv. Daca judecatorul, pentru motive egoiste, va raspunde candva la cererea vaduvei, cu atat mai mult va raspunde Dumnezeu celor care Ii adreseaza cererile lor. Pentru un contrast asemanator vezi la Matei 15,26.27. Daca staruinta pe langa un judecator nedrept aduce rezultate, cu siguranta ca aceeasi virtute nu va trece neobservata si nerasplatita de un Dumnezeu drept.

Alesilor Sai. Vezi Psalmii 105,6.43; Isaia 43,20; 65,15.

Striga zi si noapte. Adica, fara incetare sau staruitor (vezi la v. 1). Compara strigatul pentru dreptate al ,,sufletelor” pe care Ioan le vedea ,,sub altar” (Apocalipsa 6,9.10).

Macar ca zaboveste fata de ei. [,,Rabda indelung”, KJV; G. Gal.]. S-ar putea sa li se para a ,,alesilor Sai” ca Dumnezeu amana raspunsul Sau (vezi Habacuc 1,2) cand, de fapt, El lucreaza tot timpul ,,cu graba” [,,in curand”]. El pune la lucru fortele acelea care vor realiza buna Lui placere fata de ,,alesi” si fortele acestea s-ar putea sa fie la lucru cu multa vreme inainte ca rezultatele sa devina aparente. In plus, Dumnezeu s-ar putea ca uneori sa amane sa faca dreptate ,,alesilor Sai” pentru ca aceia care ii persecuta sa aiba timp si prilej sa se pocaiasca. Dumnezeu iubeste si pe persecutori ca si pe persecutati. El ,,nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui”, totusi in acelasi timp ,,doreste ca nici unul sa nu piara” (2 Petru 3,9). Mai mult, caracterul este facut desavarsit prin incercare (vezi la Iov 23,10) si Dumnezeu ar putea uneori sa amane raspunsul la cererile noastre pentru a ne da prilej de dezvoltare ca caracterului (vezi DA 200; COL 175, 177). Amanarea izbuteste sa intensifice simtamantul nostru de nevoie, fara de care adesea lui Dumnezeu Ii este cu neputinta sa lucreze pentru noi (vezi COL 152). Pentru atitudinea lui Dumnezeu fata de ,,alesii Sai” care sufera pe nedrept si pentru atitudinea pe care ei ar trebui sa o ia in asemenea imprejurari, vezi 1 Petru 2,20-

24.



18:8 Va spun ca le va face dreptate in curand. Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?

Va spun. Aceste cuvinte dau tarie concluziei enuntate aici.

Va veni. [,,Vine”, KJV]. Aceasta este una din cele dintai referiri directe ale Domnului la a doua Sa venire, eveniment la care El facuse deja aluzie pe scurt cu vreo sase luni mai inainte de timpul de fata (vezi Matei 16,27). Parabola cu neghina, spusa cu aproximativ un an si jumatate inainte de data aceasta, face referire la trimiterea de catre ,,Fiul Omului” a ingerilor Sai pentru a desparti neghina de grau (vezi la Matei 24,31), dar nu se refera direct la revenirea Lui pe acest pamant (vezi Matei 13,40-43; cf. Luca 17,22-30).

Unii comentatori critici nu au izbutit sa vada legatura dintre aceasta afirmatie cu privire la gasirea de credinta pe pamant de catre Fiul Omului cand vine si parabola precedenta. In consecinta, ei au tras concluzia ca ea e un cuvant separat al lui Isus pe care Luca l-a inserat intamplator aici. Aceia care sustin acest punct de vedere, nu au luat seama ca atunci ,,cand va veni Fiul Omului”, El ,,va face dreptate alesilor Sai” (v. 7, 8), un fapt observat in mod clar peste tot in Scripturi in legatura cu venirea Sa (vezi Matei 16,27; Apocalipsa 22,12). Cu ocazia aceea El ia locul de judecator (Matei 25,34-46; Romani 2,16; 2 Timotei 4,1.8; 1 Petru 4,5; Apocalipsa 19,11.

Fiul Omului. Vezi la Matei 1,1; Marcu 2,10.

Va gasi EL oare credinta? Literal, ,,Va gasi El credinta?” Imprejurarile vor fi de asa fel inainte de revenirea lui Hristos, incat va parea ca raul a biruit si ca Dumnezeu i-a lasat pe ,,alesii Sai” sa sufere si sa cada in fata vrajmasilor lor (vezi GC 630). La cateva saptamani dupa expunerea acestei parabole, cand Isus a vorbit despre semnele venirii Sale, El a avertizat pe ucenicii Sai ca ei trebuie sa treaca printr-un ,,necaz mare” (Matei 24,21), care ii va supune la o incercare cum nu se poate mai mare (v. 22). Cu toate acestea ,,alesii” vor ,,rabda pana la sfarsit” (v. 13) si vor fi ,,mantuiti”.

18:9 A mai spus si pilda aceasta pentru unii care se incredeau in ei insisi ca sunt neprihaniti, si dispretuiau pe ceilalti.

Pilda aceasta. [Fariseul si vamesul, Luca 18,9-14; despre parabole vezi p. 203-207]. Nu exista nici o legatura aparenta intre parabola aceasta si acea precedenta cu privire la judecatorul nedrept si pare sa nu existe nici un mijloc de a sti daca cele doua au fost date cu aceeasi ocazie. Parabola aceasta, ca si cea precedenta, a fost data probabil prin luna martie a anului 31 d.Hr., undeva in regiunea Perea.

Se incredeau in ei insisi. Desi ei nu sunt numiti in mod specific, este clar ca Isus ii are indeosebi pe Farisei in mintea Sa. Lucrul acesta este scos in evidenta de faptul ca in parabola un Fariseu este aratat ca un exemplu de cineva care se ,,incredea” in sine ca este ,,neprihanit” si care ,,dispretuia pe ceilalti”. Carturarii si Fariseii fusesera de fata la ocaziile recente cand Isus dadea invatatura (vezi la cap. 15,2; 16,14; 17,20) si erau probabil prezenti si acum. In introducerea lui la parabola, Luca arata ca este adresata acelora care au credinta ,,in ei insisi” si nu in Dumnezeu (vezi cap. 18,8.9). Credinta lor este o credinta falsa, in contrast cu credinta adevarata pe care Dumnezeu ar fi vrut ca ei sa o dezvolte. Pentru o ilustratie a dispozitiei sufletesti a Fariseilor care ,,se incredeau in ei insisi”, vezi descrierea despre sine ca Fariseu a lui Pavel (Filipeni 3,4-6).

Ca sunt neprihaniti. Adica, potrivit cu propriul lor standard de neprihanire, conform caruia Fariseii traiau in general cu scrupulozitate sau cel putin pretindeau ca traiesc dupa el. Standardul fariseic de neprihanire consta din stricta tinere a legilor lui Moise si a traditiilor rabinice. El era, in esenta, neprihanirea prin fapte. Conceptia fariseica, legalista, a neprihanirii se intemeia pe premiza ca mantuirea era castigata prin pazirea unui anumit fel de purtare si nu dadea decat putina atentie sau nu dadea nici o atentie necesarei consacrari a inimii lui Dumnezeu si transformarii motivelor si obiectivelor omului in viata. Fariseii accentuau litera Legii, ignorand spiritul ei. Conceptia ca conformarea din afara la cerintele divine era tot ceea ce cerea Dumnezeu, indiferent de motivul care determina conformarea la ele, era ceea ce determina gandirea si vietuirea lor. In diferite ocazii Isus ii avertizase pe ucenicii Sai si pe altii contra acestei abordari formaliste a mantuirii (vezi la Matei 5,20; 16,6; Luca 12,1).

Dispretuiau. Gr. exoutheneo, ,,a face de ocara”, ,,a dispretui de tot” sau ,,a trata cu dispret”. Cuvantul acesta este tradus si ,,a se purta cu dispret” (Luca 23,11; Fapte 4,11; Romani 14,10) si ,,n-are nici o greutate” (2 Corinteni 10,10). Aceia care se considera modele de virtute tind sa priveasca pe semenii lor cu dispret.

Pe ceilalti. [,,Altii”, KJV]. Literal, ,,restul”, insemnand ,,toti ceilalti”. Adica, Fariseii tratau cu dispret pe toti aceia care nu recunosteau definitia lor in ce priveste neprihanirea si nu-si randuiau viata in acord cu ea.



18:10 Doi oameni s-au suit la Templu sa se roage; unul era Fariseu, si altul vames.

Doi oameni. Isus nu vrea sa spuna ca nu mai erau altii de fata, ci mentioneaza numai pe cei doi de care se ocupa parabola. Unul din ei se socotea sfant si ,,s-a suit” cu scopul de a se lauda pe sine inaintea lui Dumnezeu si a omului. Celalalt se privea pe sine ca pacatos si ,,s-a suit” pentru a-si marturisi pacatul inaintea lui Dumnezeu, pentru a cere mila Lui si pentru a capata iertare.

S-au suit. Poate folosit aici cu privire la urcusul normal din partile cetatii care se aflau mai jos pe Mt. Moria. Pentru Farisei, participarea la orele de rugaciune dimineata si de seara, ca si la alte servicii de la Templu, era un act de merit urmarind sa castige favoarea lui Dumnezeu si aprobarea oamenilor. Cu privire la actele religioase savarsite cu scopurile acestea Isus spunea: ,,Si-au luat rasplata” (vezi la Matei 6,2). Un spirit de adevarata umilinta inaintea lui Dumnezeu si a semenilor nostri este una din cele mai bune dovezi de convertire (vezi la Mica 6,8).

Sa se roage. Probabil la ora de rugaciune de dimineata sau de seara (vezi la cap. 1,9.10). Chiar si dupa ziua Cincizecimii unii din apostoli pare sa fi urmat practica de a participa la slujba de la Templu la orele de rugaciune (Fapte 3,1; cf. cap. 10,3).

Fariseu. Vezi p. 51, 52. Fariseul era cel mai inalt ideal iudeu de evlavie pe vremea aceea. Vames. Vezi la p. 66. Pe de alta parte, vamesul reprezenta cel mai de jos nivel pe scara sociala iudaica.



18:11 Fariseul sta in picioare, si a inceput sa se roage in sine astfel: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta.

Sta in picioare. O postura nu rareori luata in timpul rugaciunii (vezi 1 Samuel 1,26; 1 Regi 8,14.22; Matei 6,5; Marcu 11,25; vezi la Neemia 8,5; Daniel 6,10).

In sine. Adica, neauzit, poate cu miscarea buzelor sau pe un ton scazut. Se pare ca el se adresa siesi, nu lui Dumnezeu. Poate ca Fariseul statea separat de ceilalti inchinatori adunati in curtile Templului, ca si cum ar fi fost prea bun pentru a fi asociat de aproape cu ei, chiar si la rugaciune.

Dumnezeule, Iti multumesc. Fara indoiala, ceea ce vrea el sa spuna cu adevarat era: ,,Dumnezeule, ar trebui sa fii multumitor ca ai o persoana ca mine printre cei care au venit sa Ti se inchine. Eu sunt fara pereche mai presus de turma de rand.”

Ca ceilalti oameni. [,,Ca alti oameni”, KJV]. Literal, ,,ca restul oamenilor”, adica toate celelalte fiinte omenesti (vezi la v. 9). Turma de rand era mult mai prejos de inaltul lui standard de autoindreptatire. Nu este niciodata potrivit sa determinam gradul nostru de dreptate prin comparatie cu semenii nostri, indiferent care ar fi starea lor (vezi la Matei 5,48). In contrast izbitor cu Fariseul, Pavel se socotea cel dintai dintre pacatosi (vezi 1 Timotei 1,15).

Hrapareti. Gr. harpages, ,,unii care smulg”, ,,rapitori”; deci ,,jefuitori” sau ,,hrapareti” (vezi la Matei 7,15; Luca 11,39). Fariseul incepe o expunere a virtutilor lui negative. Acestea, are el increderea, il vor face sa fie indragit de Dumnezeu. El face o lista orala de unele pacate de care nu este vinovat. El este recunoscator pentru propriile sale virtuti si nu pentru neprihanirea si indurarea lui Dumnezeu. El este multumitor ca, prin staruinta sarguincioasa s-a tinut strict in launtrul literii Legii, dar pare sa uite cu totul spiritul care trebuie sa insoteasca adevarata ascultare pentru a o face acceptabila inaintea lui Dumnezeu.

Nedrepti. Sau nelegiuiti. El nu calcase legea pe fata.

Preacurvari. Vezi la Matei 5,27-32.

Sau chiar ca vamesul acesta. Cuvantul ,,acesta” este folosit aici probabil nu numai pentru a-l desemna pe vames, dar si pentru a exprima dispretul cu privire la el (vezi la cap. 14,30; 15,2). ,,Vamesul acesta” era deosebit de evident, deoarece putea sa fie vazut pentru ca ,,sta deoparte” de multime, in alta directie (cap. 18,13). Cand ochiul Fariseului descopera prezenta acestui om de nimic din punct de vedere social, se roaga cam asa: ,,Iata, Doamne, un specimen de ceea ce vreau sa spun – acest vrednic de dispret strangator de biruri. Ma bucur ca nu sunt un ticalos ca el.”



18:12 Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele.

Eu postesc de doua ori. Dupa ce a facut un catalog de vicii de care nu este vinovat, Fariseul trece acum la enumerarea virtutilor de care este deosebit de mandru, virtuti cu care el, evident, socoteste sa-si cumpere mantuirea. Nici chiar toti Fariseii nu posteau ,,de doua ori pe saptamana”, adica, lunea si joia (vezi la Matei 6,16-18). Fariseii se mandreau ca posteau si dadeau zecime mai mult decat cerea litera legii, crezand ca Dumnezeu va aprecia eforturile lor voluntare mai mult decat cerea datoria, asa cum le placea sa creada (vezi la Matei 23,23). Ei posteau indeosebi in timpul sezoanelor dintre Paste si ziua Cincizecimii si intre sarbatoarea corturilor si sarbatoarea innoirii (vezi vol. II, p. 108; vol. I, p. 709, 710; Levitic 23,2-4; vezi la Ioan 10,22).

Potrivit cu teologia fariseica, un credit indestulator de fapte meritorii ar anula un debit de fapte rele. Sarbatoarea innoirii (vezi p. 30), cadea in ziua a douazeci si cincea a lunii a noua, aproximativ la doua luni dupa sarbatoarea corturilor, care se incheia in ziua a douazeci si doua a lunii a saptea. Sapte saptpmani, inclusiv, treceau de la Paste pana la ziua Cincizecimii.

Mai tarziu, crestinii zelosi posteau miercurea si vinerea in anumite anotimpuri din an, pentru a evita sa fie confundati cu iudeii, care posteau lunea si joia. In Didahii (cap. 8,1), un document crestin necanonic din secolul al II-lea, este dat indemnul: ,,Dar postul tau sa nu fie randuit impreuna cu fatarnicii; deoarece ei postesc in a doua zi a saptamanii si in a cincea; ci sa postiti in a patra si in [ziua de] pregatire.”

Dau zeciuala din toate. Chiar si din cele care nu sunt mentionate in mod specific in legea mozaica privitoare la zecime (vezi la Matei 23,23) – ca de pilda ,,din izma, din marar si din chimen”. Poate ca aceasta era mai mult chiar si decat cerea invatatura rabinica.

Veniturile mele.[,,Ce am”, KJV]. Literal, ,,ce dobandesc”, adica, din venitul sau.



18:13 Vamesul sta departe, si nu indraznea nici ochii sa si-i ridice spre cer; ci se batea in piept, si zicea: Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul!

Sta departe. Probabil de Fariseu si de ceilalti inchinatori, evident pentru ca stia ca ei ar privi cu dispret la el. Altor oameni nu le-ar face placere legatura stransa cu un vames (vezi la cap. 3,12).

Sa si-i ridice. Comparati descrierea de catre Ezechiel a unui om neprihanit, care ,,nu-si ridica ochii catre idoli” (Ezechiel 18,6.15; cf. v. 12). De asemenea, era ceva obisnuit ca la rugaciune sa se stea in picioare cu mainile ridicate catre cer (vezi 1 Regi 8,22; Psalmii 28,2; 63,4; 134,2; 1 Timotei 2,8).

Se batea in piept. Literal, ,,intr-una se batea in piept”. Purtarea strangatorului de dari marturiseste cu privire la sinceritatea cuvintelor lui si da o exprimare vie simtamantului sau de nevrednicie. El se simtea nevrednic chiar si pentru ca sa se roage. Dar simtamantul lui de nevoie il constrangea sa se roage.

Ai mila. [,,Fii milostiv”, KJV]. Sau ,,indurator”. Vezi la Matei 5,7. Un simtamant al nevoii este cea dintai conditie a primirii de catre Dumnezeu, o constienta ca fara de indurarea Lui am fi cu totul pierduti (vezi COL 158). In contrast cu Fariseul, vamesul se gandea fara indoiala la multe vicii si stia ca le practicase; se gandea la virtuti si stia ca nu avea nici una. Ca si apostolul Pavel, se stia ca este pacatos (vezi 1 Timotei 1,15) in nevoie disperata de har dumnezeiesc. Indurarea este un aspect al iubirii divine, un aspect care nu fusese dat pe fata si deci nu putea sa fie cunoscut pe deplin decat atunci cand a intrat pacatul in univers. Indurarea este exprimarea iubirii divine manifestata fata de cei care nu o merita. Cuvantul grec tradus aici ,,milostiv” pare sa fie strans inrudit in inteles cu cuvantul ebraic chesed (vezi nota aditionala la Psalmul 36), tradus de obicei ,,indurare”, ,,mila” (1 Cronici 16,34; Psalmii 136,1-26) sau ,,bunatate” (Psalmii 51,1; Psalmii 138,2) sau ,,rautate” (Psalmii 52,1).

Pacatosul. Literal, ,,pacatosul” (cf. 1 Timotei 1,15). Strangatorul de biruri vorbeste ca si cum nu ar mai fi fost alti pacatosi – el este singurul. Ca si Fariseul, el se asaza intr-o categorie de unul singur. El nu este virtuos cum sunt alti oameni, el este pacatosul. Fariseul se considera pe sine nemarginit mai presus de alti oameni (Luca 18,1); vamesul se considera pe sine ca fiind cu mult mai prejos decat alti oameni.



18:14 Eu va spun ca mai degraba omul acesta s-a pogorat acasa socotit neprihanit decat celalalt. Caci oricine se inalta, va fi smerit; si oricine se smereste, va fi inaltat.

Va spun. O expresie pe care Isus o folosea adesea pentru a introduce o importanta afirmatie de adevar sau pentru a o accentua; de asemenea pentru a introduce concluzia la o argumentatie sau la o parabola. Expresia ,,va spun” este relatata adesea de Luca (cap. 4,25; 9,27; 10,24; 12,51; 13,3.5.27; 17,34; 18,8.14; 19,40).

Socotit neprihanit. [,,Indreptatit”, KJV]. Adica, primit de Dumnezeu si declarat ,,neprihanit” inaintea Lui. Fariseul se socotea neprihanit (vezi v. 9), dar Dumnezeu nu gandea asa. Vamesul se cunostea ca este pacatos (vezi v. 13) si intelegerea aceasta a deschis calea pentru ca Dumnezeu sa-l declare fara pacat – un pacatos indreptatit prin indurare divina (vezi la v. 13). Ceea ce facea deosebirea celor doi oameni fata de ei insisi si fata de Dumnezeu era atitudinea.

Decat. Fariseul s-a descalificat pentru primirea indurarii si a harului divin. Multumirea de sine a inchis usa inimii sale fata de curentii bogati ai iubirii divine care au adus bucurie si pace vamesului. Rugaciunea Fariseului era inacceptabila inaintea lui Dumnezeu, pentru ca nu era insotita de tamaia meritelor lui Isus Hristos (vezi PP 353; vei la Exod 30,8).

Oricine se inalta. Vezi la Luca 14,11; Marcu 9,35. Problema mandriei fata de smerenie este chiar in centrul conflictului dintre bine si rau.

Cu Luca 18,14 se incheie ,,mare insertiune” din Luca, de la cap. 9,51 la 18,14, asa cum este numita uneori (vezi la cap. 9,51), datorita faptului ca nici unul din ceilalti scriitori ai Evangheliei nu noteaza cea mai mare parte a incidentelor si invataturii relatate in aceasta parte a naratiunii.



18:15 I-au adus si niste copilasi, ca sa Se atinga de ei. Dar ucenicii, cand au vazut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau.

Copilasi. [Binecuvantarea copiilor, Luca 18,15-17 = Matei 19,13-15 = Marcu 10,13-16. Comentariu major: Matei]. Sau ,,pruncilor”.



18:16 Isus a chemat la Sine pe copilasi, si a zis: Lasati copilasii sa vina la Mine, si nu-i opriti; caci Imparatia lui Dumnezeu este a unora ca ei.

Verset ce nu a fost comentat.

18:17 Adevarat va spun ca, oricine nu va primi Imparatia lui Dumnezeu ca un copilas, cu nici un chip nu va intra in ea.

Adevarat. Vezi la Matei 5,18. Ca un copilas. Vezi la Matei 18,2-4.



18:18 Un fruntas a intrebat pe Isus: Bunule Invatator, ce trebuie sa fac ca sa mostenesc viata vesnica?

Un fruntas. [Tanarul fruntas bogat, Luca 18,18-30 =Matei 19,16-30 =Marcu 10,17-31. Comentariu major: Matei].



18:19 Pentru ce Ma numesti bun? i-a raspuns Isus. Nimeni nu este bun decat Unul singur: Dumnezeu.

Verset ce nu a fost comentat.

18:20 Stii poruncile: Sa nu preacurvesti; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu faci o marturisire mincinoasa; sa cinstesti pe tatal tau si pe mama ta.

Verset ce nu a fost comentat.

18:21 Toate aceste lucruri, I-a zis el, le-am pazit din tineretea mea.

Verset ce nu a fost comentat.

18:22 Cand a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: Iti mai lipseste un lucru: vinde tot ce ai, imparte la saraci, si vei avea o comoara in ceruri. Apoi, vino si urmeaza-Ma.

Verset ce nu a fost comentat.

18:23 Cand a auzit el aceste cuvinte, s-a intristat de tot; caci era foarte bogat.

Verset ce nu a fost comentat.

18:24 Isus a vazut ca s-a intristat de tot, si a zis: Cat de anevoie vor intra in Imparatia lui Dumnezeu cei ce au avutii!

S-a intristat de tot. [,,Ca era foarte trist”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea acestor cuvinte.



18:25 Fiindca mai lesne este sa treaca o camila prin urechea acului, decat sa intre un om bogat in Imparatia lui Dumnezeu.

Verset ce nu a fost comentat.

18:26 Cei ce-L ascultau, au zis: Atunci cine poate fi mantuit?

Verset ce nu a fost comentat.

18:27 Isus a raspuns: Ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu.

Verset ce nu a fost comentat.

18:28 Atunci Petru a zis: Iata ca noi am lasat totul, si Te-am urmat.

Verset ce nu a fost comentat.

18:29 Si Isus le-a zis: Adevarat va spun ca nu este nimeni, care sa-si fi lasat casa, sau nevasta, sau fratii, sau parintii, sau copiii, pentru Imparatia lui Dumnezeu,

Verset ce nu a fost comentat.

18:30 si sa nu primeasca mult mai mult in veacul acesta de acum, iar in veacul viitor, viata vesnica.

Verset ce nu a fost comentat.

18:31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece, si le-a zis: Iata ca ne suim la Ierusalim, si tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului, se va implini.

Ne suim la Ierusalim. [Isus prezice moartea Sa, Luca 18,31-31 = Matei 20,17-19= Marcu 10,32-42. Comentariu major: Matei]. Desi incidentul relatat aici este cunoscut in general ca a treia vestire din partea lui Isus a mortii Sale, este, de fapt, a sasea in ce priveste Evanghelia dupa Luca. Primele doua anuntari au avut loc in decursul celor sase luni de retragere dupa respingerea publica a lui Isus in Galilea (vezi cap. 9,22.44), intre Pastele anului 30 si sarbatoarea corturilor din acelasi an. Dupa aceea, in cursul raportului extins al lui Luca al lucrarii pereene (cap. 9,51 la 18,14), o faza a lucrarii lui Hristos care nu este relatata de nici unul din ceilalti scriitori ai Evangheliei (vezi la cap. 9,51), Luca relateaza trei ocazii in plus in care Isus S-a referit, cel putin indirect, la iminenta Lui suferinta si moarte (vezi cap. 12,50; 13,33; 17,25). Aceste trei ocazii in plus au avut loc in cursul celor sase luni care au venit dupa sarbatoarea corturilor din anul 30 d.Hr.



18:32 Caci va fi dat in mana Neamurilor; Il vor batjocori, Il vor ocari, Il vor scuipa;

Verset ce nu a fost comentat.

18:33 si, dupa ce-L vor bate cu nuiele, Il vor omori, dar a treia zi va invia.

Verset ce nu a fost comentat.

18:34 Ei n-au inteles nimic din aceste lucruri: caci vorbirea aceasta era ascunsa pentru ei, si nu pricepeau ce le spunea Isus.

Nu pricepeau. Luca staruie mai mult decat ceilalti sinoptici asupra deplinei incapacitati a ucenicilor de a intelege tristele adevaruri pe care Isus Se straduia sa le explice. Motivul era pur si simplu faptul ca mintea lor era plina de conceptii gresite despre natura imparatiei pe care Isus venise sa o stabileasca. Se pare ca ei inlaturau din mintea lor ceea ce nu era in acord cu ideile lor preconcepute despre subiect (vezi DA 547, 548).



18:35 Pe cand Se apropia Isus de Ierihon, un orb sedea langa drum si cersea.

Un orb. [Orbul Bartimeu, Luca 18,35-43 = Matei 20,29-34 = Marcu 10,46-52. Comentariu major: Marcu].

18:36 Cand a auzit norodul trecand, a intrebat ce este.

Verset ce nu a fost comentat.

18:37 I-au spus: Trece Isus din Nazaret.

Verset ce nu a fost comentat.

18:38 Si el a strigat: Isuse, Fiul lui David, ai mila de mine!

Verset ce nu a fost comentat.

18:39 Cei ce mergeau inainte, il certau sa taca; dar el tipa si mai tare: Fiul lui David, ai mila de mine!

Cei ce mergeau inainte. Sau ,,cei care erau in fata”. Aceasta ne da posibilitatea unei lumini indirecte interesante asupra alcatuirii grupului care calatorea cu Isus. ,,Cei ce mergeau inainte” se poate sa fi facut parte din grupul lui Isus Insusi, nu doar unii din ceata cuvioasa care se aduna totdeauna in jurul Lui si nici chiar unii din peregrinii care se intamplau sa mearga la Ierusalim in aceeasi directie ca si Isus (vezi la Marcu 10,47).



18:40 Isus S-a oprit, si a poruncit sa-l aduca la El; si, dupa ce s-a apropiat, l-a intrebat:

Verset ce nu a fost comentat.

18:41 Ce vrei sa-ti fac? Doamne, a raspuns el, sa-mi capat vederea.

Verset ce nu a fost comentat.

18:42 Si Isus i-a zis: Capata-ti vederea. Credinta ta te-a mantuit.

Te-a mantuit. Adica, te-a vindecat.



18:43 Numaidecat, orbul si-a capatat vederea, si a mers dupa Isus, slavind pe Dumnezeu. Tot norodul, cand a vazut cele intamplate, a dat lauda lui Dumnezeu.

Tot norodul. Luca adauga aici ceva ce nici Matei, nici Marcu nu mentioneaza – reactia acelora care au fost martori ai minunii. In contrast cu conducatorii iudei, care adesea atribuiau puterea lui Isus diavolului (vezi la Matei 12,24), poporul de rand, neavand simturile amortite de prejudecata, atribuia puterea Sa lui Dumnezeu.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 MH 225 1–8 COL 164–180 3 COL 166, 170 7 COL 171; 5T 524 7, 8 COL 177; DA 495; GC 631; PP 203; 1T 183; 6T 282 8 CW 98; PP 103; 5T 167, 232 9 COL 150 9–14 COL 150–163 11 COL 150, 152; DA 495; GW 140; MB 6; SL 9; 1T 416; 6T 399 11–14 1T 331 12 5T 539 12, 13 COL 151 13 CS 164; DA 495; Ev 291; GW 213; MB 8; ML 19; SC 30, 40; 1T 26; 5T 638; 6T 283 14 COL 152, 163 15–17 DA 511–517 16 CG 491, 565; MH 44; Te 290; 1T 397; 4T 142 18–23 DA 518–523 18–30 COL 390–396 22 1T 207 25 1T 141 27 DA 555 30 5T 42 31–34 DA 547–551 37 MH 107; 6T 262 41 4T 178


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: