17:1 Isus a zis ucenicilor Sai: Este cu neputinta sa nu vina prilejuri de pacatuire; dar vai de acela prin care vin!
IND=200 1. Isus a zis: [Iertare, credinta si slujire, Luca 17,1-10]. Nu se spune nimic cu privire la timpul si locul sectiunii urmatoare din raportul Evangheliei lui Luca. Nu prea pare sa fie legatura directa cu capitolul precedent in ce priveste subiectul. In plus Fariseii, carora li se vorbise mai inainte (vezi la cap. 16,14) pare sa fi fost absenti acum, in v. 1-19 din cap. 17. Si intrucat este relatata o calatorie (vezi cap. 17,11) inainte ca Fariseii sa fie din nou introdusi in naratiune (v. 20), pare foarte probabil sa fie o tranzitie in timp si loc intre cap. 16 si 17. Din relatarea cap. 17 reiese ca aceasta calatorie L-a purtat pe Isus prin Samaria si pe la hotarele Galileii si cu timpul L-a dus peste Iordan, din nou in Perea (vezi la Luca 17,11; vezi harta p. 223).
Lipsa unei legaturi clare intre diferitele subdiviziuni ale invataturii date in v. 1-10 a facut pe unii sa creada ca Luca relateaza aici esenta a ceea ce fusese dat in diferite ocazii. Lucrul acesta este cu totul posibil si s-ar putea ca Luca sa relateze aici punctele principale ale instructiunii date ucenicilor in cursul calatoriei. In acelasi timp, este posibil sa descoperim o legatura fundamentala intre diferitele parti, dar este discutabil daca exista o unitate reala de idei. In v. 1.2 Isus afirma ca este un pacat sa-i duci pe altii in pacat. In v. 3, 4 El atrage atentia la datoria ucenicilor de a-i ierta pe altii cand au gresit. Versetele 5 si 6 se ocupa de credinta ca fiind esentiala pentru trairea principiilor Evangheliei si v. 7-10 constituie o parabola care ilustreaza principiile Evangheliei. Pentru comentariul la v. 1 si 2 vezi la Matei 18,6.7.
Prilejuri de pacatuire. Gr. skandala, literal ,,prilejuri de poticnire” (vezi la Matei 5,29).