17:14 Cand i-a vazut Isus, le-a zis: Duceti-va si aratati-va preotilor! Si pe cand se duceau, au fost curatiti.
Aratati-va. Asa cum era cerut de legea lui Moise (vezi la Marcu 1,44).
Pe cand se duceau. Vindecarea era conditionata de un act de credinta. Ei n-au fost vindecati cata vreme au zabovit in fata lui Isus, ci numai cand au pornit sa implineasca instructiunile Lui. Cand L-au parasit pe Isus, ei erau inca leprosi. Este evident ca daca ar fi asteptat dovezi vizibile de vindecare inainte de a porni catre Ierusalim, unde trebuia sa fie declarati ,,curati”, vindecarea n-ar fi venit niciodata. Era necesar ca ei sa lucreze prin credinta, ca si cum ar fi fost deja vindecati, inainte ca sa aiba loc vindecarea din punct de vedere faptic. Acela care nu vine la Domnul in credinta nu trebuie sa ,,astepte sa primeasca ceva de la Domnul” (Iacov 1,7; cf. Evrei 11,6). Fara ascultare nu exista credinta, deoarece ,,credinta fara fapte este moarta” (vezi Iacov 2,17-20). Acela care are credinta adevarata va lucra in acord cu fiecare cerere a lui Dumnezeu, dar fara credinta ascultarea este cu neputinta si nefolositoare. Nici una nu poate sa existe singura fara cealalta (vezi Iacov 2,17).