Printable ModeLuca, 16
|
16:1 Isus a mai spus ucenicilor Sai: Un om bogat avea un ispravnic, care a fost parat la el ca-i risipeste averea. Isus a mai spus. [Ispravnicul necredincios, Luca 16: 1-18. Despre parabole vezi p. 203–207] Nu se da nici o informatie specifica despre timpul, locul sau imprejurarile in care au fost date parabolele si instructiunile din cap. 16. Totusi, cuvintele de inceput ale capitolului, lasa sa se inteleaga clar ca aceasta a avut la loc scurt timp dupa evenimentele cap. 15, poate cu aceeasi ocazie. Era numai cu cateva luni inainte de incheierea lucrarii lui Hristos, probabil prin ianuarie sau februarie, anul 31 d.Hr., iar locul era Perea, regiunea de dincolo de Iordan (vezi la cap. 15,1). Ucenicilor Sai. Asa cum a fost atat de deseori cazul (vezi la Matei 5,1.2), Isus adresa intai invatatura Sa ucenicilor chiar si daca altii erau de fata. Ca si in Luca 15 (vezi v. 2) cu prilejul acesta erau de fata Farisei (cap. 16,14) si Isus le-a vorbit si lor direct (v. 15; vezi la v. 9). Erau si vamesi in cercul ascultatorilor si parabola avea un inteles deosebit pentru ei. Multi dintre ei erau fara indoiala ,,bogati”. Un om bogat. Numai Luca relateaza parabola aceasta, asa cum este adevarat cu privire la mare parte din relatarea lucrarii pereene (vezi la Matei 19,1.2; Luca 9,51). Parabola aceasta si aceea care urmeaza, omul bogat si Lazar, se ocupa de folosirea ocaziilor prezente in vederea vietii viitoare (Luca 16,25-31), indeosebi cu folosirea lucrurilor materiale ale vietii acesteia. Cea dintai parabola a acestui capitol era in mod deosebit adresata ucenicilor, in timp ce a doua a fost spusa mai ales pentru folosul Fariseilor. Cea dintai ilustreaza un principiu vital al ispravniciei intelepte – folosirea chibzuita si sarguincioasa a ocaziilor prezente. A doua abordeaza problema ispravniciei din punct de vedere negativ, asa cum fac parabolele cu prietenul care a venit in miezul noptii ( cap. 11,5-10) si judecatorul nedrept (cap. 18,1-18). In prima parabola Isus ii invita pe oameni sa-si mute gandurile de la lucrurile timpului de fata la acelea ale vesniciei (COL 366). Printre vamesi fusese un caz asemanator cu nu cu mult timp inainte (COL 368) si vamesii din audienta ar fi fost in mod deosebit impresionati ascultand naratiunea intamplarii din partea lui Isus. Comentatorii gasesc in general ca aceasta parabola este dificil de explicat mai ales din cauza aparentei laude acordata ispravnicului necinstit din povestire (vezi v. 8). Dificultatile acestea se datoreaza incercarii de a atribui o insemnatate fiecarui amanunt al parabolei, ca de pilda, sugestia ca ,,omul bogat” Il reprezinta pe Dumnezeu. Dar parabola aceasta nu trebuie sa fie interpretata alegoric. Exista un principiu fundamental in interpretarea parabolelor ca nu trebuie sa se faca nici o incercare de a scoate vreun inteles special din fiecare amanunt. Pentru principiile interpretarii vezi p. 203, 204. Isus intentiona ca aceasta parabola sa ilustreze un adevar specific, acela pe care El il arata in v. 8-14. Un ispravnic. Un administrator al treburilor unei gospodarii sau ale unei mosii. Asa cum lamureste contextul, acest ,,ispravnic” era un om liber si nu sclav asezat intr-un grad superior, asa cum erau unii ,,ispravnici”. Daca ar fi fost sclav, perspectiva lui ar fi fost sclavia la vreun alt stapan si in felul acesta nu ar fi fost preocupat sa-si castige intretinerea dupa ce i s-ar fi luat ispravnicia; in plus, daca era sclav, nu ar fi fost liber sa-si aduca la indeplinire planul pe care si-l propunea (v. 4). Risipeste. [,,Risipire”, KJV]. Potrivit cu textul grec, ispravnicul inca mai risipea bunurile stapanului sau. De fapt, el era acuzat ca jefuia in mod sistematic pe stapanul sau (vezi COL 366, 367) si acuzatiile pareau sa fie destul de bine intemeiate pentru a duce la demiterea lui chiar inainte de a fi avut ocazia sa dea seama de ispravnicia lui (v. 2). ,,Risipirea” se poate sa fi fost datorata in parte incompetentei sau neglijentei, desi istetimea ispravnicului (v. 4-8) lasa sa se inteleaga ca era destul de priceput cand trebuia sa se ocupe de propriile sale interese. 16:2 El l-a chemat, si i-a zis: Ce aud eu vorbindu-se despre tine? Da-ti socoteala de ispravnicia ta, pentru ca nu mai poti fi ispravnic. Ce aud? [,,Cum ei?”, KJV]. Propozitia acesta poate fi tradusa si: ,,Ce este aceasta ce aud despre tine?” sau: ,,De ce eeste aceasta ce aud de tine?” Da-ti socoteala. [,,Da o socoteala”, KJV]. El trebuia sa incheie conturile si sa inmaneze rapoartele stapanului sau, care urma sa le cerceteze pentru a hotari daca acuzatiile aduse impotriva ispravnicului erau indreptatite. 16:3 Ispravnicul si-a zis: Ce am sa fac, daca imi ia stapanul ispravnicia? Sa sap, nu pot; sa cersesc, mi-e rusine. Si-a zis. In timp ce ispravnicul incheia conturile pregatindu-le sa le inmaneze stapanului sau, se gandea, intorcand problema si pe o parte si pe alta. Nu pot. Sau ,,nu sunt in stare”, sau ,,nu sunt destul de puternic”. 16:4 Stiu ce am sa fac, pentru ca, atunci cand voi fi scos din ispravnicie, ei sa ma primeasca in casele lor. Stiu. [,,Sunt hotarat”, KJV]. Se pare ca ispravnicul era vinovat si stia ca nu poate sa se dezvinovateasca. Daca ispravnicia lui ar fi fost caracterizata prin integritate nu este probabil ca el sa fi recurs chiar la felul de procedee subtile de care fusese acuzat. Se pare ca traise prin istetimea lui si acum isi propunea o stratagema si mai isteata care urma sa-i faca posibila o viata usoara. In timp ce ispravnicul era inca in pozitia de a face asa, el urma sa-si foloseasca pozitia lui prezenta de autoritate ca mijloc de a-si asigura cele trebuincioase pentru un viitor nesigur. Cand voi fi scos. Mai degraba, ,,oricand s-ar putea sa fiu dat afara”. Ei. Ispravnicul are in minte ,,datornicii stapanului” sau (v. 5). El urma sa-i faca sa-i fie indatorati. 16:5 A chemat pe fiecare din datornicii stapanului sau, si a zis celui dintai: Cat esti dator stapanului meu? A chemat pe fiecare. Sau, ,,chemand pe datornicii stapanului sau unul cate unul” (RSV. Ispravnicul si-a executat planuirea lui in chip sistematic si inteligent. Daca ar fi folosit aceeasi sarguinta si iscusinta in promovarea intereselor stapanului sau pe care le folosea la promovarea alor sale, ar fi avut succes si nu esec. Ca serv in casa lui Potifar, Iosif a dat pe fata acele trasaturi de caracter care l-au facut sa fie indragit de stapanul sau (vezi Geneza 39,1-6). Promovand interesele stapanului ca si cum ar fi fost ale sale, Iosif a ajuns sa fie promovat ca ispravnic al casei lui Potifar. Cat esti dator? Aproape s-ar parea ca din cauza incompetentei sau neglijentei ispravnicul avea insemnari incomplete sau nu avea deloc insemnari cu privire la toate tranzactiile anterioare. Daca lucrurile stateau asa el se putea usor pune de acord cu aceia care cumparasera bunurile stapanului sau pentru a-l inselape stapanul sau si a atrage foloase atat pentru sine, cat si pentru cumparator, in dauna stapanului. 16:6 O suta de masuri de untdelemn, a raspuns el. Si i-a zis: Ia-ti zapisul, si sezi degraba de scrie cincizeci. Masuri. Gr. batoi, de la ebraicul bath, o masura de capacitate pentru lichide egala cu aproape 5,81 galoane (vezi vol. I, p. 167). O suta de ,,masuri” ar face cam 581 de galoane, o datorie destul de mare. Untdelemn. Fara indoiala ulei de masline, uleiul obisnuit in Palestina si tarile invecinate. Zapisul. [,,Polita”, KJV]. Literal, ,,scrieri” sau ,,documente”, aici insemnand ,,contracte”, sau ,,note” ale tranzactiei originare. De graba. [ ,,Repede”, KJV]. Pare ca erau multi aceia care facusera negustorie cu ispravnicul si daca planul lui urma sa izbuteasca, el trebuie sa-l execute fara intarziere. 16:7 Apoi a zis altuia: Dar tu, cat esti dator? O suta de masuri de grau, a raspuns el. Si i-a zis: Ia-ti zapisul, si scrie optzeci. Masuri. Gr. koroi, de la ebraicul kor, o masura de volum echivalenta cu aproape 6, 24 buseli (vezi vol. I, p. 167). O suta de ,,masuri” ar fi deci cam 624 de buseli, reprezentand inca o mare datorie. 16:8 Stapanul lui a laudat pe ispravnicul nedrept, pentru ca lucrase intelepteste. Caci fiii veacului acestuia, fata de semenii lor, sunt mai intelepti decat fiii luminii. Stapanul lui a laudat. Cuvintele acestea nu sunt comentariul editorial al lui Luca, asa cum au crezut unii, ci faceau parte din parabola lui Isus. Cel care spune aceste cuvinte de lauda este deci ,,omul bogat” din v. 1. Este cu totul de neconceput ca Isus sa fi adus o lauda absoluta planului ispravnicului necinstit de a-si insela stapanul (vezi COL 367). Evaluarea din partea lui Isus a acestui ispravnic este descoperita in cuvintele ,,ispravnicul nedrept”. Totusi, intrucat aceasta lauda constituie punctul culminant al parabolei, reiese ca Isus a gasit in lauda omului bogat adusa ispravnicului ceva folositor pentru a le da invatatura ucenicilor si celor din adunare care ascultau. Naratiunea insasi lamureste ce era aceasta. Omul bogat nu a trecut cu vederea necinstea ispravnicului sau; tocmai din cauza necinstei el a fost lipsit de sarcina lui. Dar iscusinta cu care acest pungas intrigant si-a adus viata sa de proasta administratie la un punct culminant era atat de uimitoare si perfectiunea cu care si-a adus planul la indeplinire era atat de vrednica de scopuri mai nobile, incat omul bogat nu s-a putut abtine sa nu admire iscusinta si sarguinta ispravnicului sau. Lucrase intelepteste. Adica, din punct de vedre al interesului personal, facandu-si o multime de prieteni care urmau sa fie obligati pentru el in zilele viitoare. Cuvantul ,,intelepteste” deriva de la gr. phronimos care, ca si forma lui adjectivala phronimos (vezi Matei 7,24; 10,16), vine de la phren, ,,minte”. Ca si cum noi am spune, ispravnicul isi ,,pusese mintea la lucru”. El exercitase prevedere planuind ingenios si cu perspicacitate pentru propriul sau viitor. ,,Intelepciunea” sau ,,iscusinta” lui consta din folosirea asidua din partea lui a privilegiilor prezente atata timp cat acestea existau. Daca ispravnicul ar fi fost tot atat de delasator in a face aranjamentul final cu datornicii stapanului sau cum fusese in conducerea treburilor de mai inainte, n-ar fi izbutit in planul lui ticalos. Fii veacului acestuia. [,,Fii acestei lumi”, KJV]. Literal, ,,copii acestui veac”, considerand lumea din punct de vedere al timpului si al evenimentelor. Aceia care traiesc pentru lumea aceasta sunt pomeniti aici in contrast cu aceia care traiesc pentru lumea viitoare, ,,copiii luminii”. Semenii lor. [,,Generatia lor”, KJV]. Adica, in veacul de fata, singurul ,,veac” de care sunt interesati si pentru care traiesc (vezi la Matei 23,36). Mai intelepti decat. Oamenii care traiesc exclusiv pentru viata acesta dau adesea pe fata mai multa sarguinta in urmarirea a ceea ce are ea sa le ofere decat crestinii in pregatirea pentru ceea ce ofera Dumnezeu celor care aleg slujirea Lui. A acorda mai mula atentie si planuire felului in care am putea sa ne slujim pe noi insine decat facem cu privire la felul in care Il putem servi pe Dumnezeu si unul pe altul (vezi COL 370) este o slabiciune omeneasca. Crestinul face bine sa fie caracterizat prin ,,ravna”, dar ravna lui ar trebui sa fie cu ,,pricepere” (Romani 10,2). El trebuie sa aiba un adevarat simt al valorilor ca sa fie distins in felul acesta (vezi la Matei 6,24-34). Fiii luminii. Comparati 1 Ioan 12,36; Efeseni 5,8; 1 Tesaloniceni 5,5. De asemenea, Isus a folosit expresii de felul acesta ca ,,fii ai lui Dumnezeu” (Matei 5,9; Luca 20,36; Ioan 11,52), ,,fii ai imparatiei” (Matei 8,12; 13,38), fii ai Tatalui vostru” (Matei 5,45), pentru a Se referi la aceia care primeau invataturile Sale si dadeau Imparatiei cerului locul cel dintai in viata lor (vezi la Matei 6,33). 16:9 Si Eu va zic: Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentru ca atunci cand veti muri, sa va primeasca in corturile vesnice. Faceti-va prieteni. Aici Isus Se refera la Farisei (vezi COL 369), care erau de fata (vezi v. 14) si care, in calitatea de conducatori ai natiunii iudaice, erau intr-un anumit sens ispravnici ai adevarului si ai binecuvantarilor pe care Dumnezeu le acordase poporului Sau ales (vezi vol. IV, p. 26-28). Ca ispravnici ai cerului, conducatorii lui Israel risipisera ,,averea” pe care cerul le-o incredintase si nu putea sa mai dureze mult pana cand ei aveau sa fie chemati sa dea socoteala de ispravnicia lor. Isus nu lasa sa se inteleaga ca cerul urmeaza sa fie cumparat. Adevarul la care El atrage atentia este ca noi trebuie sa ne folosim de prilejurile de fata cu gandul la binele vesnic. Noi suntem ispravnici ai posesiunilor materiale care ne vin la indemana in viata prezenta si Dumnezeu ni le-a incredintat ca sa putem invata principiile ispravniciei credincioase. Tot ce avem in aceasta viata este de fapt al ,,altuia”, adica, al lui Dumnezeu; nu este al nostru (Luca 16,12; vezi 1 Corinteni 6,19). Noi trebuie sa folosim lucrurile materiale incredintate noua pentru a promova interesele Parintelui nostru din cer, folosindu-le pentru nevoile semenilor nostri (vezi Proverbele 19,17; Matei 19,21; 25,31-46; Luca 12,33) si la progresul Evangheliei (vezi 1 Corinteni 9,13; 2 Corinteni 9,6.7). Bogatiilor nedrepte. [,,Mamonul nedreptatii”, KJV]. Vezi la Matei 6,24. Expresia aceasta arata o masura de dispret pentru ,,bogatii” cam tot asa cum vorbim noi de ,,bani” ca fiind un ,,castig murdar”. A-ti face prieteni ,,cu ajutorul” lui mamona [,,bogatiilor”] inseamna a-ti face prieteni prin mijlocirea lor. Cand veti muri. [,,Cand veti expira”, KJV; ,,Cand se vor ispravi”, G. Gal.]. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 146) expresia ,,cand se vor sfarsi”. Expresia ,,cand veti expira” ar insemna ,,cand veti muri”. Dar Scripturile nu invata ca oamenii sunt primiti in ,,locuintele vesnice” la moarte, asa cum ar cere exprimarea aceasta, ci la revenirea Domnului (vezi Ioan14,3). ,,Cand se vor sfarsi” inseamna ,,cand bogatiile [mamonul nelegiuirii] se vor sfarsi”. Cand sursele de venituri ale ispravnicului se termina (Luca 16,3) atunci aceasta a fost ceea ce l-a facut sa se gandeasca la viitor. Intelesul parabolei nu este esecul ispravnicului sau moartea lui, ci metoda lui de a rezolva problema pierderii venitului personal. Astfel contextul, ca si nota generala a Scripturii, cere exprimarea ,,cand se vor ispravi”. Antecedentul lui ,,se” este ,,mamonul” [,,bogatiile”] si antecedentul lui ,,ei” este ,,prieteni”. 16:10 Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari; si cine este nedrept in cele mai mici lucruri, este nedrept si in cele mari. Cele mai mici. Aici este lasat sa se inteleaga ca ,,bogatiile” [sau mamon] sunt ,,cele mai mici”. Din nou ar trebui sa fie aratat ca Isus nu a laudat necinstea ispravnicului (vezi la v. 8). Ca nu cumva ucenicii, sau altii din audienta, sa inteleaga ca ofera in orice masura, o scuza pentru necinste, Isus enunta aici clar adevarul profund ca toti aceia care vor sa fie ucenicii sai trebuie sa fie caracterizati prin integritate si sarguinta scrupuloasa. Potrivit cu Midras (Rabbah, la Exod 3,1; ed Socino, p. 49), Dumnezeu nu da un lucru mare unui om pana nu l-a incercat in ceva mic; dupa aceea il promoveaza la ceva mare. Cartea Midras da apoi un exemplu cu privire la presupusele cuvinte ale lui Dumnezeu adresate lui David: ,,Ai fost gasit vrednic de incredere la oile tale; vino, deci, si ingrijeste de oile Mele.” Credincios si in cele mari. El va fi promovat (vezi la Matei 25,21). 16:11 Deci, daca n-ati fost credinciosi in bogatiile nedrepte, cine va va incredinta adevaratele bogatii? Adevaratele bogatii. Adica, ,,bogatiile” spirituale (vezi Iacov 2,5). Comparati indemnul lui Hristos de a nu lucra pentru ,,mancarea pieritoare, ci pentru mancarea care ramane pentru viata vesnica” (Ioan 6,27). Putin mai devreme, in lucrarea Lui pereana, Isus a avertizat pe oameni contra adunarii de comori pentru sine in loc de a fi bogati ,,fata de Dumnezeu” (Luca 12,21). 16:12 Si daca n-ati fost credinciosi in lucrul altuia, cine va va da ce este al vostru? Lucrul altuia. Unul din lucrurile cele mai importante pe care un om le are de invatat in viata aceasta este ca toti banii si toate lucrurile materiale care ajung in stapanirea sa nu se datoreaza propriei sale intelepciuni si iscusinte, ci sunt un imprumut de la Dumnezeu. Domnul a avertizat solemn pe Israel contra acestei inselaciuni fatale si le-a reamintit ca Dumnezeu este Cel care da oamenilor putere sa-si agoniseasca bogatie (vezi la Deuteronom 8,18). Faptul ca nu au profitat de aceasta invatatura data lor cu privire la acest principiu a purtat in mare masura raspunderea pentru esecul lui Israel ca natiune (vezi vol. IV, p. 32.33). Intotdeauna este adevarat ca atunci cand oamenii nu-L onoreaza pe Dumnezeu si nu apreciaza bunurile vietii ca venind din mana Lui milostiva, ei se dedau ,,la gandiri desarte” si ,,inima lor fara pricepere” se intuneca (Romani 1,21). Noi suntem simpli ispravnici ai lui Dumnezeu. Ce este al vostru. Aici Isus se refera la viata vesnica si la binecuvantarile si bucuriile care o insotesc, ca fiind ale lor. Noi suntem ,,mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna mostenitori cu Hristos” (Romani 8,17). Cand Hristos va fi intronat in slava, El va adresa tuturor celor credinciosi invitatia milostiva de a veni si a ,,mosteni imparatia” care le-a ,,fost pregatita de la intemeierea lumii” (Matei 25,34). 16:13 Nici o sluga nu poate sluji la doi stapani; caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt, sau va tine numai la unul si va nesocoti pe celalalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. Nici o sluga. Vezi la Matei 6,24. Cu exceptia cuvantului ,,sluga” – un cuvant corespunzator acestui context, care se ocupa cu ,,sluga” din parabola, ispravnicul – enuntarea lui Isus asa cum este data aici este identica cu aceea din Matei 6,24. Ar trebui sa se retina ca mare parte din invatatura anterioara a lui Isus a fost repetata in cursul fazei pereene a lucrarii Sale (DA 488). Nu exista nici un motiv valabil pentru a presupune, asa cum fac multi critici, ca ori Luca ori Matei trebuie sa fi inserat cuvintele acestea la un loc nepotrivit in naratiunea sa a Evangheliei. 16:14 Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau si ei toate lucrurile acestea, si isi bateau joc de El. Fariseii. Vezi p. 51, 52. Iubitori de bani. [,,Lacomi”, KJV]. Gr. philarguroi, literal, ,,iubitori de bani”. Cuvantul apare in NT numai aici si in 2 Timotei 3,2. Unii comentatori critici au sugerat ca Saducheii si nu Fariseii sunt descrisi aici, asa cum este in Luca, pe temeiul faptului ca cei dintai constituiau clasa cea mai bogata a societatii iudaice. Dar Isus nu discuta posedarea de bogatii in si pentru ele insele. Nu posedarea de avere impiedica pe cineva sa intre in cer, ci mai degraba iubirea lui excesiva de avere si reaua ei folosire. Nimic nu impiedica pe un om relativ ,,sarac” sa fie lacom [ ,,iubitor de bani”]. In alta parte Isus acuza lamurit pe Farisei ca sunt lacomi (vezi la Matei 23,14). Potrivit cu filozofia vietii pe care o indrageau Fariseii, averea constituia un semn sau o dovada a binecuvantarii divine. Prin comparatie, Isus nu avea nici un fel de posesiuni (vezi la Matei 8,20), dar nici nu dorea vreuna (vezi la Matei 6,24-34). In privinta aceasta, ca si in altele, principiile Sale si acelea ale Fariseilor erau cu totul ireconciliabile. Ascultau si ei toate acestea. Ceea ce urmeaza (v. 14-31) este cu totul evident o continuare a relatarii aceleiasi ocazii ca aceea prezentata de v. 1-13. Isi bateau joc de El. Sau ,,Il luau in ras”. Fara indoiala, Fariseii isi dadeau seama ca Isus indreptase observatiile Sale contra lor (vezi v. 9-13; vezi la v. 9). Se pare ca sectiunea prezenta din naratiune, incepand cu cap. 15,1, este relatarea invataturii lui Isus data cu o singura ocazie (vezi la cap. 15,1; 16,1.14). Daca lucrurile stau asa, Fariseii fusesera de fata de la inceput (vezi cap. 15,2) si parabolele cu oaia pierduta, drahma pierduta si fiul pierdut fusesera toate adresate lor de catre Isus pentru a justifica interesul Sau fata de ,,vamesi si pacatosi” (vezi cap. 15,1-3). 16:15 Isus le-a zis: Voi cautati sa va aratati neprihaniti inaintea oamenilor, dar Dumnezeu va cunoaste inimile; pentru ca ce este inaltat intre oameni, este o uraciune inaintea lui Dumnezeu. Cautati sa va aratati neprihaniti. [,,Sa va indreptatiti pe voi”, KJV; ,,Va faceti pe voi drepti”, G. Gal.]. Comparati ,,un invatator de lege” care ,,voia sa se indreptateasca” cu intrebarea: ,,Cine este aproapele meu?” (cap. 10,25-29). Fariseii avusesera succes in a convinge pe oameni de teoria lor ca bogatia era o rasplata pentru neprihanire. Ei isi aparasera cazul cu pricepere si cel putin aceia care aveau o oarecare masura din bunurile lumii acesteia aflau multumire intr-o astfel de teorie. Dumnezeu va cunoaste inimile. Vezi 1 Samuel 16,7; 1 Cronici 28,9. Partea rea cu Fariseii era ca ei erau fatarnici (vezi la Matei 6,2; 7,5); ,,neprihanirea” lor nu era mai mult decat o spoiala cu var (vezi Isaia 64,6; Maleahi 23,13-33). Uraciune. Gr. bdelugma, ,,ceva putred”, ,,ceva detestabil”. Comparati folosirea lui bdelugma in Apocalipsa 17,4.5; 21,27. 16:16 Legea si prorocii au tinut pana la Ioan; de atunci incoace, Evanghelia Imparatiei lui Dumnezeu se propovaduieste: si fiecare, ca sa intre in ea, da navala. Legea si proorocii. Adica, scrierile canonice ale VT (vezi Matei 5,17; 7,12; 22,40; Luca 24,27.44; Fapte 13,15; 28,23; vezi la Luca 24,44). Pana la Ioan. Adica, Ioan Botezatorul. ,,Pana la” predicarea ,,Imparatiei lui Dumnezeu” de catre Ioan, scrierile sacre ale VT constituiau calauza principala spre mantuire a omului (vezi Romani 3,1.2). Cuvantul ,,pana la” (Gr. mechri) nu implica in nici un caz – asa cum unii traducatori superficiali ai Scripturii ar vrea ca noi sa credem – ca ,,Legea si proorocii”, Scripturile VT si-au pierdut in vreun fel valoarea sau forta cand Ioan a inceput sa predice. Ceea ce vrea sa spuna Isus aici inseamna ca, pana la lucrarea lui Ioan, ,,Legea si proorocii” erau tot ce aveau oamenii. Evanghelia a venit nu pentru a inlocui sau pentru a anula ceea ce scrisesera Moise si proorocii, ci pentru a completa, a reintari, a confirma aceste scrieri (vezi la Matei 5,17-19). Evanghelia nu sta in locul VT, ci este un adaos la el. Acesta este clar sensul in care mechri (tradus si ,,la”) este folosit in pasajele din Scripturi ca Matei 28,15 si Romani 5,14. In tot NT nu e nici un caz in care VT sa fie depreciat in vreun fel oarecare. Dimpotriva, credinciosii NT au gasit tocmai in Scripturile VT cea mai puternica confirmare a credintei lor; de fapt, VT era singura Biblie pe care o poseda biserica primei generatii NT (vezi la Ioan 5,39). Ei nu il dispretuiau, asa cum fac astazi unii din cei care se numesc crestini, ci il onorau si il indrageau. De fapt, tocmai cu ocazia aceasta Isus a scos in evidenta scrierile VT ca indestulatoare pentru a calauzi pe oameni spre cer (vezi Luca 16,29-31). Aceia care invata ca Scripturile VT sunt fara valoare sau autoritate pentru crestin, invata contrar invataturii lui Hristos. Pavel afirma ca invataturile sale nu se indepartau ,,cu nimic de la ceea ce au spus proorocii si Moise ca are sa se intample” (Fapte 26,22). In invatatura lui, Pavel se referea staruitor la ,,Legea lui Moise” si la ,,Prooroci” (vezi Fapte 28,23). In Predica de pe Munte Isus a lamurit ca invataturile Sale nu au inlaturat in nici un fel pe cele ale VT. El declara emfatic ca n-a venit sa scoata din Scripturile VT nici cea mai mica ,,iota” sau ,,frantura de slova” (vezi la Matei 5,18). Cand a declarat ,,dar Eu va spun” (vezi la v. 22), contrastul pe care l-a facut intre invataturile VT si invataturile Sale nu era intentionat sa diminueze valoarea sau importanta celor dintai, ci sa le elibereze de conceptiile inguste ale iudeilor din vremea Sa, sa le amplifice si sa le intareasca. De atunci incoace. De la proclamarea imparatiei lui Dumnezeu de catre Ioan Botezatorul, mai multa lumina stralucise pe cararea mantuirii, iar Fariseii nu aveau nici un fel de scuza pentru a fi ,,lacomi” (vezi la v. 14). Fusese destula lumina pentru ei in VT (vezi v. 29-31), dar ei respinsesera lumina aceea (vezi Ioan5,45-47); acum ei au luat aceeasi atitudine fata de lumina sporita care se revarsa prin viata si invataturile lui Isus (vezi Ioan 1,4; 14,6). Fiecare. Probabil Isus Se refera aici la vastele multimi care Il urmau oriunde Se ducea in Perea (vezi la cap. 12,1; 14,25; 15,1). Era un interes grozav de mare, desi uneori rau condus, fata de El personal si fata de invataturile si minunile Lui. Dand navala. [,,Preseaza”, KJV]. Gr. biazo, ,, a folosi forta” sau ,,a aplica forta”. Vezi la Matei 11,12.13 pentru o discutie a intelesului lui Luca 16,16. 16:17 Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul decat sa cada o singura frantura de slova din Lege. Este mai lesne. Pentru comentariul la v. 17 vezi la Matei 5,18. Sa cada. [,,Sa dea gres”, KJV]. Gr. pipto, ,,a cadea”. Frantura de slova. [,,Iota”, KJV; ,,cornisor de slova”, G. Gal.]. Gr. keraia, ,,un cornisor”, ,,un varf” sau ,,un punct” de la keras, ,,corn”. Vezi la Matei 5,18. Ca ilustratie a insemnatatii lui keraia, partea care distinge litera ,,G” de ,,C” ar putea fi numita ,,frantura de slova” [,,iota”]. Lege. Prin ,,Lege”, conform intrebuintarii iudaice, se intelegea toata voia descoperita a lui Dumnezeu, indeosebi scrierile lui Moise (vezi la Deuteronom 31,9; Proverbele 3,1). Cand este folosit singur in NT, ca aici, poate fi considerat ca un termen general pentru intregul VT. In versiunea sa, Marcion, un invatator crestin schismatic de prin anul 150 d.Hr., a schimbat expresia din ,,Lege” in ,,cuvantul meu” pentru a evita referirea evidenta la Scripturile VT si aprobarea lor de Isus. Marcion se considera un inflacarat urmas al lui Pavel, dar nu se folosea de nimic iudaic, ca de pilda VT. El a fost unul dintre cei dintai crestini care a adoptat pozitia ca VT era fara valoare sau insemnatate pentru credinciosul crestin. 16:18 Oricine isi lasa nevasta si ia pe alta de nevasta, preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbatul ei, preacurveste. Isi lasa nevasta. Vezi la Matei 5,27-32; cf. Matei 19,9; 1 Corinteni 7,10.11. Adulterul este tot adulter chiar si atunci cand oamenii il legalizeaza. Criticii moderni ai raportului Evangheliei pretind ca in Luca 16,14-18 Luca a pus laolalta un grup de cuvinte fara legatura rostite de Isus in diferite ocazii. Dar ei nu izbutesc sa vada firul de gandire care sta la baza si care, de fapt, face din intreg capitolul o cuvantare sistematica si unificata. In acord cu v. 15, Fariseii si invataturile lor erau ca o uraciune inaintea lui Dumnezeu. Situatia aceasta nu era insa, pentru ca nu avusesera lumina indestulatoare; ei avusesera ,,Legea si proorocii” tot timpul (v. 16) si mai recent Evanghelia. In v. 17 Isus afirma unitatea fundamentala a invataturilor Lui cu acelea al VT si in v. 18 da o ilustratie a faptului acestuia. In Predica de pe Munte Isus folosise deja aceleasi exemple ca dovada ca invataturile Lui nu le excludeau pe acelea ale VT (vezi la Matei 5,17-19, 27-32). 16:19 Era un om bogat, care se imbraca in porfira si in subtire; si in fiecare zi ducea o viata plina de veselie si stralucire. Un om bogat. [Bogatul si Lazar. Luca 16,19-31. Despre parabole vezi p. 203-207]. Pentru putinul ce se cunoaste despre imprejurarile in care a fost rostita parabola aceasta vezi la v. 1, 14. Parabola a fost evident adresata Fariseilor in special (vezi cap. 15,2; 16,14), desi erau de fata ucenicii (cap. 16,1), ,,vamesii si pacatosii” (cap. 15,1) si fara indoiala si un mare numar de ascultatori (vezi la cap. 12,1; 14,25; 15,1). In parabola aceasta Isus continua invatatura prezentata in parabola cu ispravnicul necinstit (cap. 16,1-12), ca folosirea prilejurilor vietii de acum hotaraste soarta viitoare (vezi v. 1, 4, 9, 11, 12). Parabola fusese adresata indeosebi ucenicilor (vezi la v. 1), dar in v. 9 Isus se intorsese de la ucenici la Fariseii de fata (vezi la v. 9). Fariseii refuzau sa accepte invataturile lui Isus cu privire la ispravnicie si isi bateau joc de El (vezi v. 14). Isus a aratat apoi ca ei ar putea fi onorati de oameni, dar ca Dumnezeu le citea inima ca pe o carte deschisa (vezi la v. 15). Ei avusesera lumina indestulatoare; se bucurasera indelung de invatatura din ,,Lege si prooroci” si, incepand cu lucrarea lui Ioan, avusesera parte in plus de lumina Evangheliei (vezi la v. 16). In v. 17, 18 Isus afirma ca principiile expuse in ,,Lege” sunt imutabile – Dumnezeu nu S-a schimbat – si le da un exemplu in ce priveste acest sublim adevar. Parabola cu bogatul si Lazar este data pentru a arata ca soarta este decisa in viata de acum de felul in care omul foloseste privilegiile si prilejurile care i se ofera (vezi COL 260). In primul rand, ,,omul bogat” reprezinta pe toti oamenii care folosesc rau ocaziile vietii si intr-un sens colectiv, el reprezinta si natiunea iudaica, care, ca si bogatul, facea o greseala fatala (vezi COL 267). Parabola consta din doua scene, un reprezentand viata aceasta (v. 19-22) si cealalta pe cea viitoare (v. 23-1). Parabola cu ispravnicul necredincios aborda problema din punct de vedere pozitiv, adica, din punctul de vedre al cuiva care facea pregatiri pentru viitor. Parabola bogatului si a lui Lazar abordeaza aceeasi problema din punct de vedre negativ, adica, din punctul de vedere al cuiva care nu a facut o astfel de pregatire. Bogatul gresea crezand ca mantuirea este intemeiata pe descendenta din Avraam si nu pe caracter (c. Ezechiel 18). Ca si toate celelalte parabole, aceea a omului bogat si Lazar trebuie sa fie interpretata in armonie cu contextul ei si cu ideea generala a Bibliei. Unul din cele mai importante principii de interpretare este acela ca fiecare parabola era menita sa invete un adevar fundamental si ca detaliile parabolei nu trebuie in mod necesar sa aiba insemnatate in ele insele decat ca elemente sustinatoare ale povestirii. Cu alte cuvinte, amanuntele unei parabole nu trebuie sa fie impuse ca avand un inteles literal in termenii adevarului spiritual afara de cazul ca contextul arata clar ca este intentionat un astfel de inteles. Din principiul acesta se dezvolta un altul – ca nu este intelept sa se foloseasca amanuntele unei parabole spre a se sustine o doctrina. Numai invatatura fundamentala a parabolei asa cum este expusa clar in contextul ei si confirmata de sensul general al Scripturii, impreuna cu amanuntele explicate in contextul insusi, pot fi considerate in mod legitim ca o baza pentru doctrina. Vezi p. 203, 204. Sustinerea ca Isus intentiona ca parabola aceasta sa invete ca oamenii, buni sau rai primesc rasplata la moarte calca amandoua aceste principii. Asa dupa cum este aratat clar in context (vezi mai sus), parabola aceasta era menita sa arate ca destinul viitor este determinat de felul in care oamenii folosesc ocaziile acestei vieti. Isus nu discuta nici starea omului in moarte, nici timpul cand vor fi date rasplatirile: El doar facea o distinctie clara intre viata aceasta si cea urmatoare si arata legatura fiecareia cu cealalta. In plus, interpretarea acestei parabole ca invatand ca oamenii isi primesc rasplata imediat la moarte contrazice clar propriile declaratii ale lui Isus ca ,,Fiul Omului…va rasplati fiecaruia dupa faptele lui” cand ,,are sa vina in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai” (vezi la Matei 16,27; 25,31-41; cf. 1 Corinteni 15,51-55; 1 Tesaloniceni 4,16.17; Apocalipsa 22,12; etc.). Una din regulile cele mai importante de interpretare este ca expresiile si naratiunile figurate trebuie sa fie intelese in termenii afirmatiilor literale ale Scripturii cu privire la adevarurile la care se face referire. Chiar si aceia care incearca sa forteze parabola aceasta sa intre intr-o forma de interpretare care invata contrariul contextului imediat si sensului general al invataturilor lui Hristos admit ca multe din amanuntele parabolei sunt figurate (vezi la v. 22-26). Pe buna dreptate s-ar putea pune intrebarea: ,,Pentru ce trebuia sa introduca Isus intr-o parabola ilustratii figurate care nu reprezinta in mod exact adevarul care este prezentat clar in alta parte in Scripturi, si indeosebi in propriile Sale afirmatii literale?” Raspunsul este ca El ii intampina pe oameni pe propriul lor teren. Multi din cei adunati –fara nici cel mai neinsemnat motiv scriptural VT – ajunsesera sa creada in doctrina unei stari constiente de existenta intre moarte si inviere (vezi COL 263). Credinta aceasta eronata, care nu apare in VT, strabate literatura postexilica iudaica in general (vezi p. 83-102) si, ca si multe alte credinte traditionale, devenise parte din Ierusalim pe vremea lui Isus (vezi la Marcu 7,7-13). In parabola aceasta Isus doar facea uz de o credinta populara pentru ca prin aceasta sa faca impresionant de clara o invatatura importanta pe care El cauta sa o sadeasca in mintea ascultatorilor Sai. De asemenea, s-ar putea nota ca, in parabola precedenta, aceea cu ispravnicul necredincios (Luca 16,1-12), Isus nici nu a laudat, nici nu a aprobat felul de purtare al ispravnicului necredincios, desi actiunea aceea constituie partea principala a povestirii (vezi la v. 8). Chiar si International Critical Commentary comenteaza dupa cum urmeaza la v. 22: ,,Se sustine principiul general ca fericirea si mizeria dupa moarte sunt determinate de purtarea dinaintea mortii; dar amanuntele tabloului sunt luate din credintele iudaice cu privire la starea sufletelor in Seol [vezi la Proverbele 15,11] si nu trebuie intelese ca aproband credintele acelea”. Uneori se atrage atentia la faptul ca Isus nu afirma ca istorisirea cu omul bogat si Lazar este o parabola, cel putin aparent in ce priveste relatarea lui Luca (desi un manuscris vechi [D] o numeste parabola), in timp ce, in alta parte parabolele sunt intitulate de obicei asa (Matei 13,3.24.33.44.45.47). Dar ar trebui aratat ca, desi Isus facea de obicei introducerea unei parabole fie afirmand ca ea era o parabola, fie spunand ca Imparatia cerului era ca o persoana sau ca un lucru in imprejurarile specifice pe care apoi incepea sa le relateze, totusi nu facea intotdeauna asa (vezi Luca 15,8.11; 16,1 de exemplu). La fel se intampla si cu unele din parabolele VT ca de pilda acelea din Judecatori 9,8-15 si 2 Regi 14,9 si cu toate acestea nimeni nu sustine a crede ca deoarece parabolele acestea nu sunt clar intitulate ca atare trebuie sa fie luate literal. Falsitatea unui astfel de argument este evidentiata printr-o simpla citire a celor cateva referinte citate. In acest ,,om bogat” Isus intentiona fara indoiala ca Fariseii sa se vada pe ei insisi si in nefericita experienta a ,,omului bogat” sa zugraveasca propria lor soarta nenorocita (vezi la v. 14). Comparati acest ,,om bogat” cu cel din parabola precedenta (v. 1). Traducerea gr. plousios, ,,bogat” prin latinescul dives in Vulgata a dat nastere la traditia populara ca numele omului era Dives. Diferite alte nume apar in diferite versiuni, probabil ca rezultat al parerii ca daca saracului din parabola i se da numele, asa ar fi trebuit sa se intample si cu cel bogat. Porfira. [,,Purpura”, KJV]. Gr. porphura, ,,o tesatura de purpura”, ,,o haina facuta din stofa de purpura”; aici probabil se refera la vesmantul costisitor din afara, ,,manta” (Gr. himation; vezi la Matei 5,40), vopsita intr-o culoare a purpurei regale. Purpura era culoarea demnitatii regale. Originar, porphura se referea la o specie de scoici obisnuite in Mediterana, murex, din care se extragea vopsea purpurie. Apoi, termenul sau echivalentul lui a ajuns sa fie aplicat fie la stofa vopsita astfel, fie la un vesmant facut din stofa aceea (vezi Marcu 15,17.20; Fapte 16,14; Apocalipsa 17,4; etc.). Vopseaua aceasta aparea in trei nuante care puteau fi descrise ca purpura, carmin, si albastru. In subtire. [,,In fin”, KJV; ,,In de mare pret”, G. Gal.]. Gr. bussos, ,,in” sau ,,panza de in” sau stofa facuta din el; aici probabil se refera la vesmantul de dedesubt, ,,veston” sau ,,tunica” (gr. chiton; vezi la Matei 5,40), facuta din in egiptean. La inceput bussos se referea la inul insusi si apoi a ajuns sa fie aplicat la panza de in facuta din in. Asa cum ,,purpura” era culoarea demnitatii regale, ,,inul subtire” era trasatura luxului (vezi Apocalipsa 18,12; 19,8. 14). 16:20 La usa lui, zacea un sarac, numit Lazar, plin de bube. Sarac. [,,Cersetor”, KJV]. Gr. ptochos, de la ptasso, ,,a se apleca”, ,,a se intimida”, ,,a merge smerit sau garbovit ca un cersetor”. Uneori ptochos inseamna pur si simplu ,,sarac” sau folosit ca substantiv, ,,om sarac” (vezi la Matei 5,3). La usa lui era pus. Bogatul avusese o ocazie continua de a alina nevoile lui Lazar, dar n-a facut asa ceva. De fapt, n-a maltratat pe suferind, care, fara indoiala, tragea el concluzia, trebuia sa sufere sub pedeapsa lui Dumnezeu. Atitudinea lui era asemanatoare cu aceea exprimata de Cain cand a zis: ,,Sunt eu pazitorul fratelui meu?” (Geneza 4,9). Legaturile lui Lazar nu cuprindeau comiterea de fapte rele, ci mai degraba omiterea de fapte de indurare. El a luat o atitudine negativa fata de raspunderile lui in viata si nu una pozitiva. El nu stia nimic despre adevaratul inteles al celei de a ,,doua” mare porunca a Legii, care cere iubire fata de semeni (vezi la Matei 5,43; 22,39; 25,35-44). Ca si natiunea iudaica, acest om bogat nu facea nici un bine pozitiv si din cauza aceasta era vinovat ca face un rau pozitiv. Toate avantajele pe care i le acordase cerul erau insusite pentru propria lui placere si multumire de sine (vezi COL 291). Lazar. Gr. Lazaros, un nume derivat din numele comun ebraic ,,El’azar” (vezi la Exod 6,23), care inseamna ,,Dumnezeu a ajutat”. Trebuie observat ca numele este foarte potrivit starii spirituale a omului din parabola care il poarta. Aceasta este singura ocazie relatata in care Isus a dat uneia din personajele dintr-o parabola un nume, o procedura necesara in cazul acesta din cauza dialogului parabolei (vezi Luca 16,23.31). Desi numai la cateva saptamani mai tarziu Isus l-a inviat pe Lazar din Betania din morti (vezi Ioan 11,1-46), nu exista nici o legatura intre omul din parabola si acela care a devenit obiectul cele mai mari minuni a lui Isus. Plin de bube. Sau ,,ulcerat”. Faptul ca Lazar era ,,pus” la poarta arata ca era invalid, neinstare sa umble singur. 16:21 Si dorea mult sa se sature cu faramiturile, care cadeau de la masa bogatului; pana si cainii veneau si-i lingeau bubele. Dorea mult sa se sature. [,,Dorind sa fie hranit”, KJV]. Acesta era motivul pentru care el era la poarta. El era in lipsa grozava si bogatul putea sa-i implineasca lipsa aceea. Nu exista nimic in istorisire care sa sugereze ca Lazar cartea sau se plangea impotriva lui Dumnezeu din cauza saraciei si suferintei sale. Se pare ca, asemenea lui Iov, el suporta cu rabdare si tarie. Faramiturile care cadeau. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 146) exprimarea ,,[cele] care cadeau”; adica, resturile de la masa (vezi la Marcu 7,28). Se pare ca bogatul nu si-a intins mana niciodata ca sa inlesneasca lui Lazar cele trebuincioase pentru hrana. Ii lingea bubele. Nu este cu totul clar daca aceasta ii usura mizeria sau i-o sporea, desi cea din urma pare mai probabila. Daca lucrurile stau asa, aceasta era culmea mizeriei pentru bietul suferind. Se pare ca el nu era in stare sa impiedice pe acesti gunoieri pe jumatate salbatici (vezi la Matei 7,6; 15,26) sa-i linga bubele. 16:22 Cu vremea saracul a murit; si a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam. A murit si bogatul, si l-au ingropat. Dus de ingeri. Comparati Matei 24,31. Pentru principiile de interpretare a celor din Luca 16,25-31, vezi la v. 19. Ar trebui sa fie retinut ca scopul parabolei este de a compara ocaziile vietii acesteia si folosirea lor, cu rasplatirile vietii viitoare. Destinul este fixat la moarte si oamenii trebuie sa se foloseasca de ocaziile vietii acesteia daca urmeaza sa se bucure de privilegiile celei viitoare. Sanul lui Avraam. Un idiom iudaic tipic, insemnand ,,paradis”. In literatura veche iudaica Avraam e steuneori prezentat ca salutand pe oameni cand intra in paradis. Isus vorbea de paradis ca un loc unde ,,multi” urmau sa vina ,,de la rasarit si de la apus” si sa ,,stea la masa cu Avraam” la ospatul ,,Imparatiei cerurilor” (vezi la Matei 8,11; Luca 14,15). Cu privire la faptul ca Isus este ,,in sanul Tatalui” vezi la Ioan 1,18. Cu privire la ,,a sta culcat in sanul” cuiva cand era intins la ospat vezi la Ioan 13,23. Avraam era tatal iudeilor (vezi Ioan 8,39.56) si ei ajunsesera sa astepte de fapt mantuirea de la el si nu de la Dumnezeu (vezi la Luca 16,24). Ei si-l inchipuiau pe Avraam ca salutand pe copiii sai in paradis, dupa cum, cam la fel, Petru este uneori prezentat acum ca salutand pe crestini la poarta cerului. L-au ingropat. Aceia care sustin ca naratiunea aceasta este literala si nu o parabola ar trebui sa tina seama ca, daca omul bogat este literal si corporal in chin, atunci Lazar a fost dus in cer literal si corporal. Totusi, atat trupul lui Lazar, cat si al bogatului s-au intors in tarana de unde venisera (vezi Geneza 2,7; 3,19; Eclesiastul 12,7). 16:23 Pe cand era el in Locuinta mortilor, in chinuri, si-a ridicat ochii in sus, a vazut de departe pe Avraam, si pe Lazar in sanul lui, Locuinta mortilor. [,,Iad”, KJV]. Gr. hades ,,mormant” sau ,,moarte” (vezi la Matei 11,23). Hades este locuinta tuturor oamenilor, buni sau rai, pana la inviere. Literal, Lazar urma sa fie si el acolo. Chinuri. Gr. basanoi, inrudit cu verbul basanizo, care este folosit cu privire la persoane care sufera intens de boala (Matei 8,6), cu privire la valurile marii care se zbat (Matei 14,24) si cu privire la ucenicii care se ,,necajeau” la vaslire (Marcu 6,48). Este folosit si cu privire la framantarea emotionala (2 Petru 2,8) si cu privire la ,,chinul” de care duhurile rele se temeau cand au fost aduse fata in fata cu Isus (Matei 8,29; Marcu 5,7; Luca 8,28). Basanos (singularul de la basanoi) pare deci sa insemne suferinta sau framantare acuta. Ideea ca la moarte oamenii merg intr-un loc unde sufera ,,chinuri” este cu totul straina de Scripturi care invata lamurit ca ,,mortii nu stiu nimic” (Eclesiastul 9,5; vezi la Psalmii 146,4). Isus Insusi asemana moartea cu un somn (vezi Ioan11,11.14). A concluziona din aceasta parabola ca Isus invata ca la moarte cei rai sunt dusi intr-un loc unde sufera ,,chinuri” inseamna a-L face sa contrazica aici invataturile Sale clare asupra subiectului acestuia date cu alte ocazii, ca si invataturile Bibliei ca un tot. Pacatosii vor avea sa incerce chinurile in foc (vezi la Matei 5,22) in ,,iadul” gheenei, nu in hades. Deci, cand Isus l-a prezentat pe omul bogat ,,chinuit in vapaia acesta” (Luca 16,24), in hades, el vorbeste in mod clar la figurat si este neintemeiat sa interpretam cuvintele Lui literal. Pentru principiile de interpretare cuprinse in explicatia parabolelor vezi la v. 19. Ochii. Trupul omului bogat, acum in hades, este fara viata. El nu poate sa vada (vezi la v. 24). A vazut de departe pe Avraam. [,,Vede pe Avraam”, KJV]. Se poate ca cerul si iadul sa fie la o astfel de departare ca sa se auda glasul si ca aceia care sunt in cer sa fie martori la suferintele prietenilor si a celor dragi in iad fara sa fie in stare sa aline chinul, in timp ce cei din iad pot sa observe fericirea celor drepti in cer? Si totusi aceasta este exact ce invata parabola aceasta daca este luata literal (vezi la v. 19). Dar cei care cred ca este literala se vor grabi sa adauge ca ,,sanul lui Avraam” este numai o figura de vorbire, ca sfintii nu se odihnesc literal in ,,sanul” lui. Si vor mai declara ca apropierea cerului si iadului, descrise aici, este de asemenea figurata. Dar in clipa in care admit ca partea acesta si alte parti evident figurate ale parabolei trebuie sa fie luate literal, admit caracterul figurat al intregii parabole. Daca nu sunt dispusi sa admita ca intreaga parabola este figurata, sunt constransi sa admita ca decizia lor cu privire la faptul daca o parte trebuie sau nu sa fie luata figurat este doar o chestiune a propriei lor alegeri arbitrare si nu este bazata pe vreun principiu de interpretare clar definit si consecvent. Lazar in sanul lui. Vezi la v. 22. Dovezile textuale pot fi citate (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,Lazar odihnind in sanul lui”. 16:24 si a strigat: Parinte Avraame, fie-ti mila de mine, si trimite pe Lazar sa-si inmoaie varful degetului in apa, si sa-mi racoreasca limba; caci grozav sunt chinuit in vapaia aceasta. Parinte Avraame. Dupa cate se pare, in acord cu parabola, Avraam este prezentat aici ca prezidand peste hades (vezi la v. 23). Omul bogat se adreseaza lui Avraam ca si cum el ar fi Dumnezeu. Suferindul este un descendent al patriarhului si apeleaza la el ca un fiu al tatalui. Trimite pe Lazar. Omul bogat este evident de parere ca Lazar sa fie pus la dispozitia lui si sa faca vizita in hades, lucru care, intr-un sens, ar fi o continuare a pozitiei lor relative de pe pamant. Sa-si moaie. Gr. bapto (vezi la Matei 3,6). Varful degetului. Aceia care cauta sa gaseasca in parabola aceasta un suport pentru doctrina falsa a sufletelor nemuritoare lipsite de trup gasesc in schimb aici o inconsecventa. Ca si cum spiritele lipsite de trup ar avea ,,degete”! Trupul lui Lazar era in mormant si de aceea degetele lui erau si ele in mormant. Este de necrezut ca un duh lipsit de trup sa ia un deget, pe care nu se presupune ca il are, sa-l inmoaie in apa si apoi sa atinga limba inexistenta a unui alt spirit. Evident, Isus povesteste o intamplare imaginara menita sa lamureasca un anumit adevar cu privire la legatura dintre viata aceasta si cea viitoare (vezi la v. 19) si nu intentioneaza ca cuvintele Sale sa fie luate literal. Pentru omul bogat, suferind acum figurat in hades, cea mai mica alinare a ,,chinurilor” sale ar fi fost primita cu multumire. Bogatul acum doreste un strop de apa curata si rece, asa cum Lorea si Lazar mai inainte farmiturile de la masa lui (vezi la v. 21). Daca omul bogat aveau ,,ochi” (v. 23) si ,,limba” (v. 24) si Lazar avea un ,,deget” (v. 24) ar fi fost necesara invatatura ca imediat dupa moarte oamenii buni si rai isi primesc rasplata ca fiinte reale cu parti ale trupului! Dar, faptul ca ei nu merg imediat la rasplata lor la moarte este evident din parabola insasi – trupurile lor erau in mormant, unde nu exista ceva de felul focului (vezi la v. 22). Chinuit in vapaia aceasta. Pentru dovada ca nelegiuitii nu sufera focul iadului la moarte, ci atunci cand Isus Se intoarce vizibil pe acest pamant (dupa mileniu), vezi la v. 19. Cu privire la ,,focul vesnic” vezi la Matei 5,22. 16:25 Fiule, i-a raspuns Avraam, adu-ti aminte ca, in viata ta, tu ti-ai luat lucrurile bune, si Lazar si-a luat pe cele rele; acum aici, el este mangaiat, iar tu esti chinuit. Fiule. Gr. teknon (vezi la cap. 15,31). Primit. El primise toate lucrurile bune pe care cineva si le-ar fi putut dori in viata aceasta si nu facuse pregatiri pentru viata viitoare. El aplicase invers principiul din Matei 6,33 – el cautase mai intai ,,toate lucrurile acestea” si nadajduise ca Dumnezeu va gasi vreo cale ca sa adauge cerul dupa aceea. Comparati experienta omului bogat neintelept (vezi la Luca 12,16-21) si invatatura lui Isus cu privire la adunarea de comori in cer (vezi la Matei 6,19-21). Omul bogat avea toata rasplata pe care putea sa o aiba (vezi la Matei 6,2). Contul lui in cer arata ca el este un falit moral. Ar trebui sa se arate ca el n-a fost pedepsit pentru posedarea de avere (vezi la v. 19), ci pentru reaua intrebuintare a ei. El o risipise folosind-o pentru sine in loc sa o foloseasca in slujba lui Dumnezeu si a semenului sau (cf. Matei 19,21.22; 25,25-30). Nu este un pacat sa fii bogat, pentru ca Avraam a fost foarte bogat (vezi Geneza 13,2). Omul bogat din parabola a ales pur si simplu sa uite ca era raspunzator pentru felul cum folosea bogatiile sale. Lazar pe cele rele. La fel cum bogatul n-a fost pedepsit pentru ca era bogat, Lazar n-a fost rasplatit numai pentru ca fusese sarac pe cand era pe pamant. Caracterul moral este cel care determina destinul si nu posesiunile materiale. 16:26 Pe langa toate acestea, intre noi si intre voi este o prapastie mare, asa ca cei ce ar avea sa treaca de aici la voi, sau de acolo la noi, sa nu poata. Pe langa toate acestea. Raspunsul lui Avraam la rugamintea omului bogat consta din doua parti. In prima (v. 25) Avraam declara virtual ca n-ar fi drept sa se implineasca cererea si in a doua (v. 26) el arata ca aranjamentele vietii viitoare fac imposibil sa se faca asa ceva. O prapastie mare. Gr. chasma, ,,prapastie” sau ,,o deschizatura ce se casca”, de la chaino, ,,a casca”. ,,Prapastia” reprezinta deosebirea in caracter moral dintre omul bogat si Lazar (vezi COL 269). Faptul ca ea e ,,fixata” [KJV], ,,sta” [G. Gal.], arata ca dupa moarte caracterul nu poate fi schimbat. E prea tarziu pentru a-l schimba (vezi Isaia 26,10). Prapastia care impiedica pe omul bogat sa ajunga la fericirea din ,,sanul lui Avraam” fusese formata in viata de fata, prin propria sa neglijenta de a folosi cum trebuie ocaziile oferite atunci pentru formarea unui caracter bun (vezi COL 271). 16:27 Bogatul a zis: Rogu-te dar, parinte Avraame, sa trimiti pe Lazar in casa tatalui meu; Rogu-te dar. Omul bogat vrea sa spuna aici ca nu fusese avertizat cum trebuie de soarta care il astepta la moarte. Sa trimiti. El insusi nu era in stare sa comunice cu rudele in viata si ,,Avraam” nu permitea ca Lazar sa faca lucrul acesta. 16:28 caci am cinci frati, si sa le adevereasca aceste lucruri, ca sa nu vina si ei in acest loc de chin. Verset ce nu a fost comentat. 16:29 Avraam a raspuns: Au pe Moise si pe proroci; sa asculte de ei. Pe Moise si pe prooroci. Adica Scripturile VT. Aceasta era o denumire comuna pentru scrierile canonice ale VT in zilele lui Isus (vezi la v. 16). Iarasi si iarasi Isus atragea atentia la VT ca fiind de cea mai mare valoare in chestiuni de credinta si doctrina, iar aici il recomanda ascultatorilor sai ca o calauza buna si sigura la mantuire (vezi Matei 5,17-19; Luca 24,25.27.44; Ioan 5,39.45-47). Sa asculte de ei. Potrivit cu indemnul lui Isus dat aici – desi in aparenta era rostit de Avraam catre omul bogat – Scripturile VT constituiau pentru oamenii din zilele Sale o calauza indestulatoare spre mantuire si o sursa de informatie cu autoritate pentru oamenii din viata aceasta cu privire la viata viitoare. Omul bogat fusese avertizat din plin cu privire la soarta care-i astepta pe oamenii care alegeau sa traiasca asa cum traise el. Lumina in plus ar fi fost respinsa daca ar fi fost data (vezi la v. 31). 16:30 Nu, parinte Avraame, a zis el; ci daca se va duce la ei cineva din morti, se vor pocai. Nu, parinte Avraame. Omul bogat protesteaza contra hotararii lui Avraam, lasand sa se inteleaga ca el stie mai bine ca Avraam. Pe cat se pare, el nu gasise convingatoare dovezile VT si se indoieste ca fratii sai le-ar gasi convingatoare. Aceia care astazi resping cu usuratate soliile solemne ale VT ar face bine sa cantareasca soarta omului bogat din aceasta parabola care, desi avea acces la ,,Moise si prooroci” nu trasese folos de pe urma acestui lucru. Daca se duce la ei cineva. Adica, daca s-ar duce la ei cineva dintre morti. Asa cum este notat la v. 19, omul bogat reprezinta nu numai persoane individuale care nu folosesc privilegiile pe care viata aceasta le ofera pentru formarea caracterului si pentru facerea de bine fata de semenii lor, dar si natiunea iudaica care, ca entitate organizata, mergea pe acelasi drum (vezi vol. IV, p. 30-33). Cerand dovezi in plus omul bogat reflecta cererile repetate ale carturarilor si Fariseilor pentru un ,,semn”. Dar viata, invataturile si lucrarile lui Isus constituiau dovada convingatoare a divinitatii Sale pentru toti aceia ale caror motive erau sincere (cf. la Matei 15,21; 16,1). Totusi, felul de dovezi pe care le oferea Isus nu era cel pe care-l doreau ei. 16:31 Si Avraam i-a raspuns: Daca nu asculta pe Moise si pe proroci, nu vor crede nici chiar daca ar invia cineva din morti. Daca nu asculta. Vezi la v. 30. Aceia care nu sunt impresionati de clarele enuntari ale adevarului vesnic care se gasesc in Scriptura nu vor fi mai favorabil impresionati nici de cele mai mari minuni. La cateva saptamani dupa ce a spus parabola aceasta, Isus a inviat din morti pe un om numit Lazar, ca si cum ar fi fost un raspuns la provocarea conducatorilor de a avea dovezi mai mari decat avusesera pana atunci. Dar insasi minunea aceea a facut pe conducatorii natiunii sa-si intensifice uneltirea impotriva vietii lui Isus (vezi la Ioan 11,47-54). Nu numai atat; ei socoteau ca este necesar sa inlature si pe Lazar pentru ca sa-si apere pozitia lor neintemeiata (vezi Ioan 12,9.10; DA 588). In felul acesta iudeii au facut o demonstratie literala cu privire la adevarul afirmatiei lui Isus de aici, ca aceia care leapada lumina VT vor lepada si o lumina ,,mai mare” si chiar si marturia cuiva care ,,ar invia din morti”. Nu vor crede. [,,Nu vor fi convinsi”, KJV]. Adica, sa se pocaiasca (vezi v. 30). Daca ar invia cineva. La cateva saptamani dupa aceasta Domnul a inviat pe Lazar dintre morti (vezi la Ioan 11,1), ca si cum le-ar oferi criticilor Sai o implinire a cererii exprimate de omul bogat din parabola. Dar, asa cum Isus il face pe ,,parintele Avraam” sa-l instiinteze pe omul bogat, cea mai mare parte din iudei inca refuzau sa creada. De fapt, tocmai minunea aceasta i-a indemnat si mai hotarat sa unelteasca moartea Lui (Ioan 11,47-54). COMETARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 COL 366; 3T 401 1, 2 1T 226 1–9 COL 366–375 2 AH 368; COL 374; CS 178; GW 267; Te 48; TM 399; 2T 280, 501, 510, 518, 570, 571, 648, 684, 689; 3T 119, 386, 390, 544; 4T 468, 481, 612, 619; 5T 156, 465; 7T 176, 282, 295; 9T 246 2–9 COL 367; CS 100 5 MYP 306; 6T 480; 9T 245 8 COL 370; CS 149; 4T 68, 389 9 COL 373, 375; Ed 145; 1T 539, 542; 2T 664; 3T 117 9–11 1T 198 9–12 1T 538 10 AH 297, 387; CG 123, 154; CH 409; COL 266, 356; Ed 58, 59, 61, 114; ML 172; MM 177, 205; MYP 143, 148, 228, 230; PK 218, 222, 228, 487; PP 223, 574; TM 287; 2T 48, 78, 84, 309, 312, 700; 3T 22, 224, 556; 4T 186, 309, 311, 337, 487, 561, 572, 591; 5T 414; 6T 172; WM 153 10, 11 FE 152 11 2T 250; 3T 405; 4T 311; WM 17 11, 12 TM 286 11–13 1T 199 14, 15 1T 539 17 DA 308 19–21 COL 260 19–31 COL 260–271; 1T 539; WM 172 20, 21 2T 197 22–26 COL 263 26 Ev 620 27–31 COL 264 29, 31 PP 367 31 DA 407, 799 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: