14:24 Caci va spun ca nici unul din cei poftiti, nu va gusta din cina mea.
Nici unul din cei poftiti. [,,Nici unul din oamenii aceia”, KJV]. Aceasta excludere a oaspetilor invitati la inceput, exprimata in cuvinte tari, este declaratia gazdei din parabola. Dar aceasta nu inseamna ca cerul exclude in mod arbitrar pe cineva. Gazda milostiva din istorisire pur si simplu anuleaza invitatia sa originara care fusese respinsa atat de necuviincios. Evident casa lui este acum ,,plina” (v. 23) si nu mai este loc. Dar in Imparatia cerului este loc indeajuns pentru toti cei care sunt dispusi sa intre (vezi la v. 22).
Isus nu invata prin parabola aceasta ca posesiunile pamantesti sunt in mod necesar incompatibile cu Imparatia cerului, ci ca afectiunea excesiva pentru cele pamantesti descalifica o persoana de a intra in cer – de fapt, il lasa fara dorinta dupa lucrurile ceresti. Un om nu poate sluji ,,la doi stapani” (vezi la Matei 6,19-24). Aceia care depun cele mai bune eforturi ale lor pentru a-si aduna posesiuni pamantesti sau pentru a se bucura de placerile pamantului vor fi exclusi pe temeiul faptului ca afectiunea inimii lor este alipita de cele pamantesti si nu de cele ceresti (vezi la Luca 12,15-21) si cand oameni lacomi sunt chemati sa imparta cu altii averea stransa, ei pleaca ,,tristi” (vezi la Matei 19,21.22). Este ,,greu” pentru ,,un om bogat” sa ,,intre in Imparatia cerului” (Matei 19,23) pentru simplul motiv ca de obicei nu doreste destul de mult sa intre.
Nu va gusta din cina mea. Adica, in caz ca ei si-ar schimba mai tarziu parerea. Mantuirea consta din invitatia facuta de Dumnezeu si acceptarea ei de catre om. Nici una nu poate fi eficienta fara cealalta. Scripturile prezinta de repetate ori posibilitatea ca aceia care n-au luat in serios harul lui Dumnezeu pot sa para ca-si schimba parerea cand este prea tarziu, adica, atunci cand nu mai rasuna chemarea Evangheliei (vezi Ieremia 8,20; Matei 25,11.12; Luca 13,25). Chemarea aceea este retrasa in cele din urma, nu pentru ca a fost depasita o limita temporala a indurarii lui Dumnezeu, ci pentru ca cei exclusi au luat o hotarare finala, concludenta. Daca ei mai tarziu isi schimba parerea, schimbarea aceea este marginita la o intelegere a faptului ca au facut o alegere gresita in ce priveste rezultatele pentru ei insisi si nu inseamna ca ei au capatat deodata o dorinta adevarata de a trai in ascultare de Dumnezeu.