14:23 Si stapanul a zis robului: Iesi la drumuri si la garduri, si pe cei ce-i vei gasi, sileste-i sa intre, ca sa mi se umple casa.
La drumuri si la garduri. Cei invitati la inceput la ospatul Evangheliei au fost iudeii (vezi la v. 16.21). Dumnezeu i-a chemat pe ei mai intai, nu pentru ca El i-a iubit mai mult ca pe semenii lor si nici pentru ca erau mai de valoare, ci pentru ca ei sa poata imparti cu altii privilegiile sacre incredintate lor (vezi vol. IV, p. 25–38).
Isus a fost gasit adesea in societatea vamesilor si pacatosilor a proscrisilor societatii, spre marea consternare a conducatorilor iudei (vezi la Marcu 2,15-17). In timpul lucrarii Sale galileene El a lucrat sarguincios pentru acestia, ,,saracii” si ,,schilozii” spirituali, din ,,pietele si ulitele” Galileii (vezi la Luca 14,21). Dar atunci cand oamenii din Galilea L-au respins in primavara anului 30 d.Hr. (vezi la Matei 15,21; Ioan 6,66), Isus a slujit de repetate ori Neamurilor si Samaritenilor, ca si iudeilor (vezi la Matei 15,21). Totusi, prezentarea invitatiei Evangheliei celor de la ,,drumuri si la garduri” se refera in primul rand la prezentarea Evangheliei la Neamuri, care a avut loc dupa respingerea finala din partea iudeilor, ca natiune, a invitatiei Evangheliei, o respingere care a culminat cu uciderea cu pietre a lui Stefan (vezi vol. IV, p.33-36; Fapte 1,8). ,,Drumurile si gardurile” parabolei sunt in afara ,,cetatii” si de aceea poat sa reprezinte corespunzator regiunile ne-iudaice – cu alte cuvinte, pe pagani (vezi la Luca 4,21). Atunci cand apostolii, in lucrarea lor de evanghelizare a lumii, au intalnit opozitia concetatenilor lor, s-au intors catre Neamuri (Fapte 13,46-48; cf. Romani 1,16; 2,9).
Sileste-i. Gr. anagkazo, ,,a constrange” sau ,,a obliga” fie prin forta, fie prin convingere. Unii au considerat ca aceasta afirmatie indreptateste folosirea fortei pentru a converti pe oameni la Hristos. Dar insusi faptul ca Isus Insusi nu a recurs niciodata la forta pentru a constrange pe oameni sa creada in El, ca nu a instruit niciodata pe ucenicii Sai sa faca asa ceva si ca biserica apostolica niciodata nu a facut asa ceva, evidentiaza faptul ca Isus nu a intentionat ca sa fie data cuvintelor Sale o astfel de interpretare. De fapt, prin invatatura si exemplu a sfatuit pe ucenicii Sai de repetate ori sa evite cearta si razbunarea pentru nedreptati (vezi la Matei 5,43-47; 6,14.15; 7,1-5.12; etc.), fie ca indivizi sau ca vestitori oficiali ai Evangheliei (vezi la Matei 10,14; 15,21; 16,13; 26,51.52; Luca 9,55). Nu numai ca ucenicii nu trebuiau sa persecute pe altii (Luca 9,54-56); ei trebuie sa sufere cu blandete persecutia – (vezi la Matei 5,10-12; 10,18-24.28).
Prin cuvintele ,,sileste-i sa intre” Isus aici doar scoate in evidenta urgenta invitatiei si forta de constrangere a harului divin. Bunatatea iubitoare urma sa fie forta constrangatoare (vezi COL 235). Anagkazo este folosit in acelasi sens cu referire la o ocazie cand Isus ,,a silit” pe ucenicii Sai sa se urce intr-o corabie (Matei 14,22). Exista o vasta deosebire intre apelul insistent pe care Isus il avea in gand si recurgerea la forta fizica pe care multi asa zisi crestini, care marturisesc numele lui Hristos, s-ar sprijini astazi daca ar avea prilejul sa o faca.
Parabola insasi dovedeste ca nici o forta fizica n-a fost folosita niciodata pentru a aduce oaspetii la ospat. Daca ar fi fost intentia gazdei sa foloseasca forta, ar fi folosit-o fata de cea dintai grupa de oaspeti invitati. Invitatiile la ospatul Evangheliei poarta totdeauna pe ele cuvintele ,,cine vrea” (Apocalipsa 22,17). Parabola aceasta nu confera nici o aprobare de nici un fel a teoriei persecutiei religioase ca mijloc de a aduce oamenii la Hristos. Orice folosire a fortei sau a persecutiei in chestiuni de religie este o politica inspirata de diavolul, nu de Hristos.
Ca sa mi se umple casa. Vezi la v. 22. Gazda invitase ,,multi” oaspeti (vezi v. 16). Mai mult, atunci cand slujitorul s-a dus in piete si in ulitele cetatii, n-a fost in stare sa gaseasca destul persoane pentru a umple odaia de ospat (vezi la v. 22).