14:1 Intr-o zi de Sabat, Isus a intrat in casa unuia din fruntasii Fariseilor, ca sa pranzeasca. Fariseii Il pandeau de aproape.
IND=200 1. A intrat in casa. [Pranzirea cu un fruntasul Fariseilor, Luca 14,1-15. Despre minuni vezi p. 208-213; parabole, p. 203-207]. Nu exista indicii cu privire la timpul si locul acestui incident in afara de faptul ca contextul in care el apare in Evanghelia dupa Luca lasa sa se inteleaga ca s-ar putea sa fi fost in Perea, intre sarbatoarea innoirii din iarna anului 30-31 d. Hr. si Pastele primaverii viitoare. Unuia din fruntasii Fariseilor. Comparati ocazia anterioara in care Isus acceptase invitatia de a pranzi la un Fariseu (cap. 11,37-54). Naratiunea de fata lasa sa se inteleaga ca gazda lui Isus era cu ocazia aceasta un rabi influent si bogat. Nu exista nici o relatare biblica ca Isus a refuzat vreodata o invitatie, fie ca era de la un Fariseu sau de la un vames (vezi la Marcu 2,15-17).
Sabat. Pare sa fi fost ceva foarte obisnuit la iudeii de pe vremea lui Hristos sa invite la masa in ziua de Sabat. Hrana, fara indoiala, era pregatita din ziua precedenta si pastrata calda, sau poate era consumata rece. Era considerat ca ilegal sa aprinda focul in ziua de Sabat (vezi la Exod 16,23; 35,3); de aceea toata hrana era pregatita in ziua care precede Sabatul (vezi la Exod 16,23). O masa la care erau invitati prietenii era de obicei privita ca o preanchipuire a binecuvantarilor vietii vesnice (vezi la Luca 14,15; cf. COL 219).
Sa pranzeasca. [Sa manance paine”, KJV]. Un idiom obisnuit iudaic insemnand ,,sa pranzeasca”.
Il pandeau. Fara indoiala erau de fata cu ocazia aceasta spioni (vezi la cap. 11,54), pandind cu intentie rea (vezi la cap. 6,7). Nu stim daca spionii aranjasera ca omul bolnav de ,,dropica” sa fie de fata. Dar ei observasera in trecut ca Isus nu ezita sa vindece un om in Sabat, in contradictie cu traditia lor legalista si probabil banuiau ca El va face din nou asa ceva. In total sunt raportate sapte cazuri de vindecari de persoane in Sabat in naratiunile Evangheliei; aceasta fiind a saptea si ultima in ce priveste timpul (vezi Luca 4,33-36.38.39; 6,6-10; 13,10-17; 14,2-4; Ioan 5,5-10; 9,1-14).