14:16 Si Isus i-a raspuns: Un om a dat o cina mare, si a poftit pe multi.
O cina mare. [Marele ospat, Luca 14,16-24. Cf. la Matei 22,1-14. Despre parabole vezi p. 203-207]. Isus Se refera aici la belsugul binecuvantarilor Imparatiei cerului sub simbolul unui mare ospat, un simbol pe cat se pare obisnuit pentru ascultatorii Sai (vezi la v. 15). El nu pune la indoiala sentimentul afirmatiei Fariseului (v. 15), ci mai degraba pune sub semnul intrebarii sinceritatea celui care a facut-o. De fapt, Fariseul era unul din aceia care, chiar in momentul acela, lepadau invitatia Evangheliei (vezi la v. 18, 24).
Sunt multe asemanari intre parabola aceasta si aceea a ospatului nuntii fiului de imparat (vezi la Matei 22,1-14), dar sunt si multe deosebiri. Si imprejurarile in care au fost date cele doua parabole sunt mult deosebite. Aceea din Luca 14 a fost data in casa unui Fariseu, in timp ce aceea din Matei 22 a fost spusa in legatura cu o incercare de arestare a lui Isus (vezi vol. IV, p. 26-32).
A poftit pe multi. Aceasta reprezinta prima invitatie la ospatul Evangheliei, invitatia data iudeilor in tot timpul VT (vezi vol. IV, p. 26-32). Ea se refera in mod deosebit la repetatele apeluri ale lui Dumnezeu facute lui Israel prin profetii din vechime (cf. la v. 21-23).