14:15 Unul din cei ce sedeau la masa cu El, cand a auzit aceste vorbe, I-a zis; Ferice de acela care va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu!
Unul din cei ce sedeau la masa. [,,Unul din ei”, KJV]. Pentru imprejurarile in care s-a facut aceasta declaratie din versetul 15 vezi la v. 1.
Ferice. [,,Binecuvantat”, KJV]. Sau ,,fericit” (vezi la Matei 5,3). Datoria neagreata aratat in v. 12-14 a dus la aceasta incercare de a abate conversatia pe o cale mai placuta (vezi COL 221). Referirea lui Isus la inviere (v. 14) a sugerat probabil acestui Fariseu platitudinea evlavioasa pe care el a exprimat-o. Cel care vorbea avea o mare placere sa se gandeasca la rasplatirea facerii de bine, dar considera facerea binelui un gand neplacut. Era doritor sa se bucure de privilegiile Imparatiei cerului, dar nu era gata sa poarte raspunderile ei. El nu era dispus sa se conformeze la conditiile de intrare in imparatie, ci parea sa nu fi avut nici cea mai mica indoiala ca ii va fi acordat un loc de cinste la marele ospat al Evangheliei.
Va pranzi. [,,Va manca paine”, KJV]. Adica, ,,pranzi” (vezi la v. 1). Cu privire la insemnatatea termenului ,,imparatia lui Dumnezeu” vezi la Matei 5,2.3; Marcu 3,14; Luca 4,19. In folosirea idiomatica iudaica a ,,manca paine in Imparatia lui Dumnezeu” insemna sa se bucure de fericirea cerului (cf. Isa 25,6; Luca 13,29). De fapt, afirmatia Fariseului insusi era corecta ca banalitate, dar spiritul in care era facuta si motivul care o determinase erau cu totul gresite. Cel care vorbea sustinea, cu multumire de sine, ca era sigur de invitatie.