Printable ModeLuca, 14
|
14:1 Intr-o zi de Sabat, Isus a intrat in casa unuia din fruntasii Fariseilor, ca sa pranzeasca. Fariseii Il pandeau de aproape. IND=200 1. A intrat in casa. [Pranzirea cu un fruntasul Fariseilor, Luca 14,1-15. Despre minuni vezi p. 208-213; parabole, p. 203-207]. Nu exista indicii cu privire la timpul si locul acestui incident in afara de faptul ca contextul in care el apare in Evanghelia dupa Luca lasa sa se inteleaga ca s-ar putea sa fi fost in Perea, intre sarbatoarea innoirii din iarna anului 30-31 d. Hr. si Pastele primaverii viitoare. Unuia din fruntasii Fariseilor. Comparati ocazia anterioara in care Isus acceptase invitatia de a pranzi la un Fariseu (cap. 11,37-54). Naratiunea de fata lasa sa se inteleaga ca gazda lui Isus era cu ocazia aceasta un rabi influent si bogat. Nu exista nici o relatare biblica ca Isus a refuzat vreodata o invitatie, fie ca era de la un Fariseu sau de la un vames (vezi la Marcu 2,15-17). Sabat. Pare sa fi fost ceva foarte obisnuit la iudeii de pe vremea lui Hristos sa invite la masa in ziua de Sabat. Hrana, fara indoiala, era pregatita din ziua precedenta si pastrata calda, sau poate era consumata rece. Era considerat ca ilegal sa aprinda focul in ziua de Sabat (vezi la Exod 16,23; 35,3); de aceea toata hrana era pregatita in ziua care precede Sabatul (vezi la Exod 16,23). O masa la care erau invitati prietenii era de obicei privita ca o preanchipuire a binecuvantarilor vietii vesnice (vezi la Luca 14,15; cf. COL 219). Sa pranzeasca. [Sa manance paine”, KJV]. Un idiom obisnuit iudaic insemnand ,,sa pranzeasca”. Il pandeau. Fara indoiala erau de fata cu ocazia aceasta spioni (vezi la cap. 11,54), pandind cu intentie rea (vezi la cap. 6,7). Nu stim daca spionii aranjasera ca omul bolnav de ,,dropica” sa fie de fata. Dar ei observasera in trecut ca Isus nu ezita sa vindece un om in Sabat, in contradictie cu traditia lor legalista si probabil banuiau ca El va face din nou asa ceva. In total sunt raportate sapte cazuri de vindecari de persoane in Sabat in naratiunile Evangheliei; aceasta fiind a saptea si ultima in ce priveste timpul (vezi Luca 4,33-36.38.39; 6,6-10; 13,10-17; 14,2-4; Ioan 5,5-10; 9,1-14). 14:2 Si inaintea Lui era un om bolnav de dropica. Dropica. Gr. hudropikos, un termen medical comun derivat de la gr. hudor ,,apa” si care descrie starea cuiva care are un surplus de fluid in tesuturile corpului. Cuvantul acesta apare numai aici in greaca biblica. Acesta este unicul exemplu relatat al unui astfel de caz care sa vina sub atentia lui Isus. S-ar putea ca el sa fi venit din propria lui vointa, in nadejdea de a fi vindecat, desi raportul nu spune ca s-a prezentat el insusi inaintea lui Isus pentru vindecare. Este de conceput, asa cum au sugerat unii, ca o parte din Fariseii de fata aranjasera ca bolnavul sa fie acolo, pentru a-L prinde in lat pe Isus ca il vindeca in Sabat. Vindecarea pare sa fi avut loc inainte de timpul cand cei invitati s-au asezat de fapt la masa (vezi v. 7)./IND 14:3 Isus a luat cuvantul, si a zis invatatorilor Legii si Fariseilor: Oare este ingaduit a vindeca in ziua Sabatului sau nu? Isus a luat cuvantul. [,,Isus raspunzand”, KJV]. Isus nu a ,,raspuns” in sensul de a replica la vreo intrebare pusa Lui. El ,,raspundea” gandurilor Fariseilor care Il pandeau sa vada ce va face. Folosirea cuvantului ,,a raspunde” in sensul acesta este obisnuita in ebraica (vezi la cap. 13,14). Invatatorilor Legii si Fariseilor. In textul grec nu este decat un articol hotarat pentru amandoua cuvintele. Aceasta arata ca aici ei sunt tratati ca apartinand unei singure grupe si nu la doua (cf. cap. 7,30, unde articolul hotarat apare de doua ori in textul grec). Pentru ,,invatatorii Legii” si ,,Fariseii” vezi p. 51, 52, 55. Este ingaduit? Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p. 146) pentru adaugarea cuvintelor ,,sau nu”. 14:4 Ei taceau. Atunci Isus a luat de mana pe omul acela, l-a vindecat, si i-a dat drumul. Ei taceau. [,,Ei pastrau linistea”, KJV]. Adica, ,,ei taceau”. Conversatia a incetat; ei au refuzat sa raspunda. Pe cat se pare, dandu-si seama ca nu puteau castiga nimic daca vorbeau, ei si-au gasit refugiul in tacere si linistea s-a lasat deasupra incaperii. Ei nu au indraznit sa spuna ca nu era ,,ingaduit”, pentru ca propriile lor reguli rabinice par sa fi interzis vindecarea intr-un astfel de caz si nici nu le-a pasat sa spuna ,,care” nu era. Luca pare sa fi avut o deosebita placere sa noteze ocazii cand dusmanii Evangheliei ,,taceau” sau erau adusi la tacere (Luca 20,26; Fapte 15,12; 22,2). A luat de mana. [,,L-a luat”, KJV]. Adica, ,,l-a apucat”. I-a dat drumul. Gr. apoluo, ,,a elibera”, ,,a slobozi”, ,,a da drumul” sau ,,a lasa sa plece”. Aceasta pare sa fi fost inainte de inceputul mesei (v. 7). Poate ca Isus a cautat sa scape pe om din incurcatura si rusinea pe care conducatorii iudei o adusesera de curand asupra unei alte persoane care fusese vindecata intr-o zi de Sabat (vezi Ioan 9). 14:5 Pe urma, le-a zis: Cine dintre voi, daca-i cade copilul sau boul in fantana, nu-l va scoate indata afara, in ziua Sabatului? Copilul. [,,Un magar”, KJV]. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 146) intre exprimarea aceasta si aceea de ,,copil”. Put. [,,Fantana”, KJV]. Gr. phrear, ,,o fantana”, sau ,,putul unei fantani sau gropi”. 14:6 Si n-au putut sa-I raspunda nimic la aceste vorbe. N-au putut sa-i raspunda. Criticii lui Isus erau acum fara de nadejde in defensiva. Lor nu le placea sa admita ca le pasa mai mult de un bou sau de un magar decat de un om. 7. O pilda. O ,,parabola” n-are nevoie sa fie o naratiune, ea poate sa fie doar o vorba simpla, plina de miez (vezi p. 203, 204). ,,Parabola” data aici era probabil intemeiata pe observatia imediata a lui Isus asupra felului in care oaspetii se asezau la masa. El ,,a vazut” cum oaspetii ,,alegeau” locurile de cinste. Pare ca o disputa asemanatoare cu aceasta a avut loc intre ucenici la ultima cina (vezi la cap. 22, 24). Locurile. Mai degraba ,,locuri de a sta culcat”. Pentru obiceiurile la ospetele iudaice vezi la Marcu 2,15-17. Potrivit cu Talmudul, locurile de onoare erau acelea de langa gazda. La o ocazie ulterioara Isus, intre altele, a mustrat pe carturari si Farisei pentru cautarea locurilor de cinste la ospat (vezi Matei 23,6). 14:7 Apoi, cand a vazut ca cei poftiti la masa alegeau locurile dintai, le-a spus o pilda. Si le-a zis: Verset ce nu a fost comentat. 14:8 Cand esti poftit de cineva la nunta, sa nu te asezi la masa in locul dintai; ca nu cumva, printre cei poftiti de el, sa fie altul mai cu vaza decat tine, Nunta. Adica, ,,un ospat de nunta”, asa cum arata contextul. 14:9 si cel ce te-a poftit si pe tine si pe el, sa vina sa-ti zica: Da locul tau omului acestuia. Atunci, cu rusine, va trebui sa iei locul de pe urma. Cel ce te-a poftit. Sau ,,gazda”. Si pe el. Pe oaspetele onorat. Locul de pe urma. Adica, locul cel mai umil pentru culcare. Toate celelalte locuri intermediare urmau, probabil, sa fie ocupate de acum si nu mai ramanea nici un alt loc. 14:10 Ci, cand esti poftit, du-te si aseaza-te in locul cel mai de pe urma; pentru ca, atunci cand va veni cel ce te-a poftit, sa-ti zica: Prietene, muta-te mai sus. Lucrul acesta iti va face cinste inaintea tuturor celor ce vor fi la masa impreuna cu tine. Aseaza-te. Mai degraba, ,,intinde-te”. Cinste. Adica, ,,onoare”, un inteles arhaic al cuvantului ,,cinste” Tuturor celor. [,,Acelora”, KJV]. Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 146) pentru exprimarea ,,a lor toti”. 14:11 Caci oricine se inalta, va fi smerit; si cine se smereste, va fi inaltat. Oricine se inalta. Aici Isus repeta un cuvant pe care El il folosea adesea intr-o forma sau alta (vezi Matei 18,4; 23,12; Luca 18,14, etc.). Principiul enuntat aici loveste chiar la radacina mandriei, dorintei de a se inalta pe sine in opinia altora; iar mandria, la randul ei, impreuna cu egoismul, este radacina oricarui pacat. Isus Insusi a dat exemplul suprem de umilinta (vezi Isaia 52,13.14; Filipeni 2,6-10). Smerit. Adica ,,umilit”. Este o axioma a vietii ca omul al carui obiectiv principal in viata este promovarea a ceea ce el considera propriile sale interese, gaseste de obicei ca altii il constrang sa ocupe un loc mai de jos. Inaltat. Invers, omul care uita de propriile sale interese si isi face o ocupatie din a incuraja si ajuta pe altii este adesea chiar acela pe care semenilor sai le face placere sa-l onoreze. Umilinta este, chiar si mai sigur, pasaportul pentru inaltare in Imparatia cerurilor, in timp ce dorinta de a se inalta pe sine, este o stavila puternica impotriva intrarii in imparatie (cf. Isaia 14,12-15; Filipeni 2,5-8). 14:12 A zis si celui ce-L poftise: Cand dai un pranz sau o cina, sa nu chemi pe prietenii tai, nici pe fratii tai, nici pe neamurile tale, nici pe vecinii bogati, ca nu cumva sa te cheme si ei la randul lor pe tine, si sa iei astfel o rasplata pentru ce ai facut. Pranzi. Gr. ariston, insemnand la origine cea dintai masa, sau masa de dimineata, dar folosit mai tarziu pentru a se referi la masa de la amiaza. Cina. Gr. deipnon, se refera de obicei la masa de seara. Sa nu chemi pe prietenii tai. Potrivit cu textul grec ideea poate fi rezumata astfel: ,,Sa nu-ti faci obiceiul sa inviti numai pe prietenii tai”. Isus nu exclude invitarea la masa a prietenilor, ci avertizeaza impotriva motivelor egoiste care determina pe multi sa-i invite la masa numai pe aceia de la care ei asteapta favoruri asemanatoare. Isus incurajeaza ospitalitatea pe temeiul interesului adevarat fata de nevoile semenilor nostri – poate nevoia de hrana, poate nevoia de prietenie. El arata ca felul acesta de ospitalitate, desi nu este rasplatit in viata aceasta, va fi rasplatit in viata viitoare. La randul lor. [,,Din nou”, KJV]. Adica, in schimbul invitatiei anterioare. 14:13 Ci, cand dai o masa, cheama pe saraci, pe schilozi, pe schiopi, pe orbi. Cheama pe saraci. Potrivit cu legea mozaica, aceasta era o datorie (vezi Deuteronom 14,29). Cei nevoiasi nu trebuiau sa fie pierduti din vedere. 14:14 Si va fi ferice de tine, pentru ca ei n-au cu ce sa-ti rasplateasca; dar ti se va rasplati la invierea celor neprihaniti. Rasplateasca. [,,Recompensat”, KJV]. Literal, ,,rasplatit” sau ,,platit”. Celor neprihaniti. [,,Celor drepti”, KJV]. Mentionarea ,,invierii celor drepti” implica invierea similara a celor ,,nedrepti” (vezi Ioan 5,29; Fapte 24,15). 14:15 Unul din cei ce sedeau la masa cu El, cand a auzit aceste vorbe, I-a zis; Ferice de acela care va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu! Unul din cei ce sedeau la masa. [,,Unul din ei”, KJV]. Pentru imprejurarile in care s-a facut aceasta declaratie din versetul 15 vezi la v. 1. Ferice. [,,Binecuvantat”, KJV]. Sau ,,fericit” (vezi la Matei 5,3). Datoria neagreata aratat in v. 12-14 a dus la aceasta incercare de a abate conversatia pe o cale mai placuta (vezi COL 221). Referirea lui Isus la inviere (v. 14) a sugerat probabil acestui Fariseu platitudinea evlavioasa pe care el a exprimat-o. Cel care vorbea avea o mare placere sa se gandeasca la rasplatirea facerii de bine, dar considera facerea binelui un gand neplacut. Era doritor sa se bucure de privilegiile Imparatiei cerului, dar nu era gata sa poarte raspunderile ei. El nu era dispus sa se conformeze la conditiile de intrare in imparatie, ci parea sa nu fi avut nici cea mai mica indoiala ca ii va fi acordat un loc de cinste la marele ospat al Evangheliei. Va pranzi. [,,Va manca paine”, KJV]. Adica, ,,pranzi” (vezi la v. 1). Cu privire la insemnatatea termenului ,,imparatia lui Dumnezeu” vezi la Matei 5,2.3; Marcu 3,14; Luca 4,19. In folosirea idiomatica iudaica a ,,manca paine in Imparatia lui Dumnezeu” insemna sa se bucure de fericirea cerului (cf. Isa 25,6; Luca 13,29). De fapt, afirmatia Fariseului insusi era corecta ca banalitate, dar spiritul in care era facuta si motivul care o determinase erau cu totul gresite. Cel care vorbea sustinea, cu multumire de sine, ca era sigur de invitatie. 14:16 Si Isus i-a raspuns: Un om a dat o cina mare, si a poftit pe multi. O cina mare. [Marele ospat, Luca 14,16-24. Cf. la Matei 22,1-14. Despre parabole vezi p. 203-207]. Isus Se refera aici la belsugul binecuvantarilor Imparatiei cerului sub simbolul unui mare ospat, un simbol pe cat se pare obisnuit pentru ascultatorii Sai (vezi la v. 15). El nu pune la indoiala sentimentul afirmatiei Fariseului (v. 15), ci mai degraba pune sub semnul intrebarii sinceritatea celui care a facut-o. De fapt, Fariseul era unul din aceia care, chiar in momentul acela, lepadau invitatia Evangheliei (vezi la v. 18, 24). Sunt multe asemanari intre parabola aceasta si aceea a ospatului nuntii fiului de imparat (vezi la Matei 22,1-14), dar sunt si multe deosebiri. Si imprejurarile in care au fost date cele doua parabole sunt mult deosebite. Aceea din Luca 14 a fost data in casa unui Fariseu, in timp ce aceea din Matei 22 a fost spusa in legatura cu o incercare de arestare a lui Isus (vezi vol. IV, p. 26-32). A poftit pe multi. Aceasta reprezinta prima invitatie la ospatul Evangheliei, invitatia data iudeilor in tot timpul VT (vezi vol. IV, p. 26-32). Ea se refera in mod deosebit la repetatele apeluri ale lui Dumnezeu facute lui Israel prin profetii din vechime (cf. la v. 21-23). 14:17 La ceasul cinei, a trimis pe robul sau sa spuna celor poftiti: Veniti, caci iata ca toate sunt gata. A trimis pe robul sau. [,,A trimis pe servul sau”, KJV]. Intr-un sens special Isus Insusi poate fi considerat ,,servul” trimis sa proclame ,,ca toate sunt gata”. In tarile orientale chiar astazi este obiceiul de a trimite un sol cu scurt timp inainte ca ospatul sa inceapa, pentru a reaminti de fapt oaspetilor invitatia lor. In caz ca un oaspete ar fi uitat de invitatie, sau poate nu ar fi stiut cand era asteptat sa vina, aceasta i-ar fi acordat timp sa se pregateasca pentru ocazie si sa ajunga la locul randuit pentru ospat. In Orient, unde este data mai putina atentie calendarului si ceasornicelor ca in tarile apusene, o astfel de reamintire este de valoare practica prin aceea ca evita incurcatura atat pentru gazda, cat si pentru oaspetii sai. 14:18 Dar toti, parca fusesera vorbiti, au inceput sa se dezvinovateasca. Cel dintai i-a zis: Am cumparat un ogor, si trebuie sa ma duc sa-l vad; rogu-te sa ma ierti. Parca fusesera vorbiti. [,,La un gand”, KJV]. Aproape pare ca oaspetii invitati uneltisera impreuna sa o insulte pe gazda lor binevoitoare. Fusesera, natural, mai mult de trei oameni invitati la ospat (vezi v. 16). Aparent, cele trei scuze pe care Isus le enumera sunt date ca exemple de ceea ce servul auzise oriunde se dusese. Pentru exemple similare de cazuri in care erau cuprinse mai mult de trei persoane vezi cap. 19,16-21. Inceput. Fiecare viitor oaspete a nascocit propriul sau pretext, pentru ca nici unul din ei nu avea un motiv acceptabil. Motivul real in fiecare caz era, natural, acela ca oaspetele invitat era mai interesat de altceva, pe care ar fi trebuit sa-l lase deoparte temporar daca urma sa ia parte la ospat. Scuzele, de asemenea, implicau o lipsa de apreciere pentru ospitalitatea si prietenia omului care dadea ospatul. Aceia care refuzau invitatia la ospatul Evangheliei dadeau mai multa valoare intereselor trecatoare, decat celor vesnice (vezi Matei 6,33). In tarile orientale, a refuza o invitatie – cu exceptia cazurilor cand era cu neputinta de a o accepta – este considerat adesea un refuz al prieteniei. Printre unii arabi, a refuza o invitatie la data reamintirii (vezi la v. 17), dupa ce invitatia originara fusese o data acceptata, este considerat ca o declaratie de ostilitate. Pe de alta parte, a accepta o invitatie si a lua parte la un ospat se presupune ca indica prietenie. A cumparat un ogor. Chiar acceptata ca adevarata, scuza era subreda – cumpararea avusese deja loc. Fara indoiala, cumparatorul cercetase terenul cu grija inainte de a incheia tranzactia. 14:19 Un altul a zis: Am cumparat cinci perechi de boi si ma duc sa-i incerc: iarta-ma, te rog. Cinci perechi de boi. Si aici, cumpararea fusese deja facuta. Cumparatorul intentiona numai sa determine ce afacere buna facuse el, o sarcina ce usor ar fi putut sa fie amanata daca ar fi dorit cu adevarat sa ia parte la ospat. 14:20 Un altul a zis: Tocmai acum m-am insurat, si de aceea nu pot veni. Nu pot veni. Omul care a prezentat aceasta a treia scuza pare sa fi fost si mai obraznic decat ceilalti. In timp ce ei, sub o infatisare de amabilitate, au rugat sa fie scuzati, el doar a informat pe serv categoric: ,,Nu pot veni”. Unii considera ca omul acesta isi baza probabil refuzul pe faptul ca in cursul primului lui an de viata de casatorie unui om ii erau acordate anumite scutiri de implinirea unor datorii militare si civile (vezi la Deuteronom 24,5). De aceea a zis: ,,Nu pot veni”. Dar legea aceasta nu-l scutea de legaturi sociale normale si orice stradanie de a simula ca facea asa ceva ar fi fost o pretentie goala de continut. Scuza acestui om nu era decat putin mai buna sau nu era deloc mai buna decat acelea ale primilor doi oameni. 14:21 Cand s-a intors robul, a spus stapanului sau aceste lucruri. Atunci stapanul casei s-a maniat, si a zis robului sau: Du-te degraba in pietele si ulitele cetatii, si adu aici pe cei saraci, ciungi, orbi si schiopi. S-a maniat. [,,Fiind maniat”, KJV]. Cand servul a povestit una dupa alta scuzele neintemeiate, mania gazdei binevoitoare s-a aprins. La inceput, oamenii acceptasera cu totii invitatia lui si pe temeiul acceptarii din partea lor el avansase cu pregatirile pentru ospat. Dar acum, cand pregatirile erau terminate si hrana era gata, parea sa fie o conspiratie ca sa-l puna in incurcatura (vezi la v. 18). In plus, el facuse considerabile cheltuieli pentru pregatirea ospatului. De fapt, Dumnezeu, care pregateste ospatul ceresc, nu Se ,,manie” asa cum fac fiintele omenesti. Totusi, avand in vedere tot ce a facut El pentru a oferi binecuvantarile mantuirii pentru omenirea pierduta, mare Sa inima plina de iubire trebuie sa fi fost adanc intristata din cauza ca oamenii au pretuit atat de putin milostiva Lui invitatie la neprihanire si favoare divina. Toate resursele cerului au fost investite in lucrarea de mantuire si lucrul cel mai mic pe care-l au de facut oamenii este sa aprecieze si sa accepte ce a oferit Dumnezeu. Du-te de graba. Este evident ca gazda nu doreste ca proviziile lui pretioase sa fie irosite. Daca cei mai buni prieteni ai sai alesesera sa nu se foloseasca de dovezile bunavointei lui, el urma sa invite bucuros straini pentru a se folosi de ea. Notati mai departe ca actiunea lui este in armonie cu sfatul pe care Isus il daduse cu putin mai inainte de aceasta parabola (vezi v. 12-14), sfat care parea nebinevenit pentru oaspetii de la ospatul la care Isus participa acum si care a facut pe unul din ei sa schimbe subiectul (vezi la v. 15). Pietele si ulitele. Adica, strazile cele largi si ulitele laturalnice. Invitatia Evangheliei a fost facut mai intai poporului iudeu, reprezentat aici ca locuitori ai unei ,,cetati”. Cetatenii de frunte ai cetatii care refuzasera invitatia erau conducatorii iudei, dintre care unii erau acum adunati cu Isus la ospatul din casa Fariseului (vezi la v. 1). Oaspetii care refuzasera invitatia erau aristocratia religioasa a lui Israel. Acum gazda binevoitoare se intoarce de la prietenii lui la strainii ,,cetatii”, la membrii neglijati si uneori dispretuiti ai societatii. Ei erau locuitori ai aceleasi ,,cetati” ca si oaspetii invitati, deci iudei. Dar unii din ei erau vamesi si pacatosi, barbati si femei pe care aristocratii religiosi ai natiunii ii considerau ca proscrisi. Cu toate acestea ei erau flamanzi si insetati dupa Evanghelie (vezi la Matei 5,6). Saraci, schilozi. De obicei iudeii presupuneau ca persoanele care sufereau fie financiar fie fizic, erau scosi de sub favoarea lui Dumnezeu si astfel aceste categorii erau dispretuite si neglijate de semenii lor (vezi la Marcu 1,40; 2,10). Se presupunea ca Dumnezeu ii lepadase si, de aceea, societatea ii considera si ea ca proscrisi. In parabola aceasta Isus tagaduieste faptul ca astfel de persoane sunt dispretuite de Dumnezeu si declara ca ei nu trebuie sa fie dispretuiti de semenii lor chiar si atunci cand suferintele lor s-ar datora propriilor lor fapte gresite sau a comportarii lor gresite. Cei loviti de saracie si cu defecte fizice de aici par sa reprezinte in primul rand pe aceia care sunt faliti din punct de vedere moral si spiritual. Ei nu au fapte bune pentru a le oferi lui Dumnezeu in schimbul binecuvantarilor si mantuirii. 14:22 La urma, robul a zis: Stapane, s-a facut cum ai poruncit, si tot mai este loc. Tot mai este loc. Servul pare sa-si dea seama ca gazda induratoare ar dori in mod sigur ca locurile la ospatul ei sa fie ocupate. La fel este si la marele ospat al Evangheliei. Dumnezeu nu a creat pamantul ,,in desert” (vezi la Isaia 45,18), o pustietate goala, ci era destinat sa fie locuit ca patrie vesnica a unui neam omenesc fericit. Desi pacatul a amanat implinirea acestui scop pentru un timp, el va fi realizat in cele din urma (vezi PP 67). Fiecarei persoane nascute in lume i se acorda o ocazie de a participa la ospatul Evangheliei si de a locui pururi pe pamantul innoit. Parabola arata clar ca aceeasi ocazie respinsa de unul va fi acceptata cu nerabdare de un altul (cf. Apocalipsa 3,11). 14:23 Si stapanul a zis robului: Iesi la drumuri si la garduri, si pe cei ce-i vei gasi, sileste-i sa intre, ca sa mi se umple casa. La drumuri si la garduri. Cei invitati la inceput la ospatul Evangheliei au fost iudeii (vezi la v. 16.21). Dumnezeu i-a chemat pe ei mai intai, nu pentru ca El i-a iubit mai mult ca pe semenii lor si nici pentru ca erau mai de valoare, ci pentru ca ei sa poata imparti cu altii privilegiile sacre incredintate lor (vezi vol. IV, p. 25–38). Isus a fost gasit adesea in societatea vamesilor si pacatosilor a proscrisilor societatii, spre marea consternare a conducatorilor iudei (vezi la Marcu 2,15-17). In timpul lucrarii Sale galileene El a lucrat sarguincios pentru acestia, ,,saracii” si ,,schilozii” spirituali, din ,,pietele si ulitele” Galileii (vezi la Luca 14,21). Dar atunci cand oamenii din Galilea L-au respins in primavara anului 30 d.Hr. (vezi la Matei 15,21; Ioan 6,66), Isus a slujit de repetate ori Neamurilor si Samaritenilor, ca si iudeilor (vezi la Matei 15,21). Totusi, prezentarea invitatiei Evangheliei celor de la ,,drumuri si la garduri” se refera in primul rand la prezentarea Evangheliei la Neamuri, care a avut loc dupa respingerea finala din partea iudeilor, ca natiune, a invitatiei Evangheliei, o respingere care a culminat cu uciderea cu pietre a lui Stefan (vezi vol. IV, p.33-36; Fapte 1,8). ,,Drumurile si gardurile” parabolei sunt in afara ,,cetatii” si de aceea poat sa reprezinte corespunzator regiunile ne-iudaice – cu alte cuvinte, pe pagani (vezi la Luca 4,21). Atunci cand apostolii, in lucrarea lor de evanghelizare a lumii, au intalnit opozitia concetatenilor lor, s-au intors catre Neamuri (Fapte 13,46-48; cf. Romani 1,16; 2,9). Sileste-i. Gr. anagkazo, ,,a constrange” sau ,,a obliga” fie prin forta, fie prin convingere. Unii au considerat ca aceasta afirmatie indreptateste folosirea fortei pentru a converti pe oameni la Hristos. Dar insusi faptul ca Isus Insusi nu a recurs niciodata la forta pentru a constrange pe oameni sa creada in El, ca nu a instruit niciodata pe ucenicii Sai sa faca asa ceva si ca biserica apostolica niciodata nu a facut asa ceva, evidentiaza faptul ca Isus nu a intentionat ca sa fie data cuvintelor Sale o astfel de interpretare. De fapt, prin invatatura si exemplu a sfatuit pe ucenicii Sai de repetate ori sa evite cearta si razbunarea pentru nedreptati (vezi la Matei 5,43-47; 6,14.15; 7,1-5.12; etc.), fie ca indivizi sau ca vestitori oficiali ai Evangheliei (vezi la Matei 10,14; 15,21; 16,13; 26,51.52; Luca 9,55). Nu numai ca ucenicii nu trebuiau sa persecute pe altii (Luca 9,54-56); ei trebuie sa sufere cu blandete persecutia – (vezi la Matei 5,10-12; 10,18-24.28). Prin cuvintele ,,sileste-i sa intre” Isus aici doar scoate in evidenta urgenta invitatiei si forta de constrangere a harului divin. Bunatatea iubitoare urma sa fie forta constrangatoare (vezi COL 235). Anagkazo este folosit in acelasi sens cu referire la o ocazie cand Isus ,,a silit” pe ucenicii Sai sa se urce intr-o corabie (Matei 14,22). Exista o vasta deosebire intre apelul insistent pe care Isus il avea in gand si recurgerea la forta fizica pe care multi asa zisi crestini, care marturisesc numele lui Hristos, s-ar sprijini astazi daca ar avea prilejul sa o faca. Parabola insasi dovedeste ca nici o forta fizica n-a fost folosita niciodata pentru a aduce oaspetii la ospat. Daca ar fi fost intentia gazdei sa foloseasca forta, ar fi folosit-o fata de cea dintai grupa de oaspeti invitati. Invitatiile la ospatul Evangheliei poarta totdeauna pe ele cuvintele ,,cine vrea” (Apocalipsa 22,17). Parabola aceasta nu confera nici o aprobare de nici un fel a teoriei persecutiei religioase ca mijloc de a aduce oamenii la Hristos. Orice folosire a fortei sau a persecutiei in chestiuni de religie este o politica inspirata de diavolul, nu de Hristos. Ca sa mi se umple casa. Vezi la v. 22. Gazda invitase ,,multi” oaspeti (vezi v. 16). Mai mult, atunci cand slujitorul s-a dus in piete si in ulitele cetatii, n-a fost in stare sa gaseasca destul persoane pentru a umple odaia de ospat (vezi la v. 22). 14:24 Caci va spun ca nici unul din cei poftiti, nu va gusta din cina mea. Nici unul din cei poftiti. [,,Nici unul din oamenii aceia”, KJV]. Aceasta excludere a oaspetilor invitati la inceput, exprimata in cuvinte tari, este declaratia gazdei din parabola. Dar aceasta nu inseamna ca cerul exclude in mod arbitrar pe cineva. Gazda milostiva din istorisire pur si simplu anuleaza invitatia sa originara care fusese respinsa atat de necuviincios. Evident casa lui este acum ,,plina” (v. 23) si nu mai este loc. Dar in Imparatia cerului este loc indeajuns pentru toti cei care sunt dispusi sa intre (vezi la v. 22). Isus nu invata prin parabola aceasta ca posesiunile pamantesti sunt in mod necesar incompatibile cu Imparatia cerului, ci ca afectiunea excesiva pentru cele pamantesti descalifica o persoana de a intra in cer – de fapt, il lasa fara dorinta dupa lucrurile ceresti. Un om nu poate sluji ,,la doi stapani” (vezi la Matei 6,19-24). Aceia care depun cele mai bune eforturi ale lor pentru a-si aduna posesiuni pamantesti sau pentru a se bucura de placerile pamantului vor fi exclusi pe temeiul faptului ca afectiunea inimii lor este alipita de cele pamantesti si nu de cele ceresti (vezi la Luca 12,15-21) si cand oameni lacomi sunt chemati sa imparta cu altii averea stransa, ei pleaca ,,tristi” (vezi la Matei 19,21.22). Este ,,greu” pentru ,,un om bogat” sa ,,intre in Imparatia cerului” (Matei 19,23) pentru simplul motiv ca de obicei nu doreste destul de mult sa intre. Nu va gusta din cina mea. Adica, in caz ca ei si-ar schimba mai tarziu parerea. Mantuirea consta din invitatia facuta de Dumnezeu si acceptarea ei de catre om. Nici una nu poate fi eficienta fara cealalta. Scripturile prezinta de repetate ori posibilitatea ca aceia care n-au luat in serios harul lui Dumnezeu pot sa para ca-si schimba parerea cand este prea tarziu, adica, atunci cand nu mai rasuna chemarea Evangheliei (vezi Ieremia 8,20; Matei 25,11.12; Luca 13,25). Chemarea aceea este retrasa in cele din urma, nu pentru ca a fost depasita o limita temporala a indurarii lui Dumnezeu, ci pentru ca cei exclusi au luat o hotarare finala, concludenta. Daca ei mai tarziu isi schimba parerea, schimbarea aceea este marginita la o intelegere a faptului ca au facut o alegere gresita in ce priveste rezultatele pentru ei insisi si nu inseamna ca ei au capatat deodata o dorinta adevarata de a trai in ascultare de Dumnezeu. 14:25 Impreuna cu Isus mergeau multe noroade. El S-a intors, si le-a zis: Mergeau multe noroade. [Pretul uceniciei, Luca 14,25-35. Despre parabole vezi p. 203–207.] Nimic precis nu este relatat cu privire la timpul, locul sau imprejurarile in care a fost dat sfatul acestei sectiuni. Timpul a fost probabil destul de devreme, in anul 31 d. Hr. si locul, Perea (vezi la v. 1). Din nou multimile s-au ingramadit in jurul Lui, ca pe vremea lucrarii din Galilea (vezi la Matei 5,1; Marcu 1,28. 37. 44. 45; 2,2.4; 3,6-10; etc.). Acum, catre sfarsitul lucrarii Sale, pare de asemenea sa fi fost o convingere crescanda in mintea multora ca El era pe punctul de a Se proclama conducator al lui Israel printr-o revolta contra Romei (vezi la Matei 19,1.2; 21,5. 9-11). Desi fara indoiala multi L-au urmat din motive sincere, o majoritate facea probabil lucrul acesta din curiozitate sau din motive egoiste. S-a intors. Se pare ca, pe cand multimea Il insotea pe Isus, intr-o zi El S-a oprit, S-a intors pentru a-i privi drept in fata si le-a facut cunoscute principiile relatate in v. 26-35. Multi din cei care se tineau dupa Domnul erau mai degraba o piedica decat un ajutor pentru lucrarea Lui. Isus i-a invatat pe fiecare in parte si pe toti laolalta sa se gandeasca bine la ceea ce faceau. 14:26 Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu. Daca vine cineva. Isus expune acum urmatoarele patru principii: 1) ca pozitia de ucenic implica purtarea crucii, v. 26.27; 2) ca pretul uceniciei ar trebui sa fie calculat cu grija, v. 28-32; 3) ca toate ambitiile personale si posesiunile lumesti trebuie sa fie puse pe altarul sacrificiului, v. 33; 4) ca spiritul de sacrificiu trebuie sa fie pastrat permanent, v. 34. 35. Nu uraste pe tatal sau. Folosirea biblica lamureste ca aceasta nu este ,,ura” in sensul obisnuit al cuvantului. In Biblie, ,,a uri”, ar trebui sa fie inteles pur si simplu ca un sens hiperbolic oriental tipic insemnand ,,a iubi mai putin” (vezi Deuteronom 21,15-17). Faptul acesta iese la iveala clar in pasajul paralel unde Isus zice: ,,Cine iubeste pe tata, ori pe mama mai mult decat pe Mine, nu este vrednic de Mine” (Matei 10,37). Aceasta hiperbola impresionanta este folosita aparent pentru a face sa apara viu urmasului lui Hristos faptul ca el trebuie sa dea totdeauna locul cel dintai in viata sa Imparatiei cerului. Iarasi, cu privire la posesiunile materiale, principiul stapanitor este o chestiune de ceea ce facem noi sa aiba locul intai in viata (vezi la Matei 6,19-34). Nu poate fi ucenicul Meu. Nu ,,nu va fi”, ci ,,nu poate fi”. Oricine are interese personale care ajung sa aiba precedenta fata de loialitatea fata de Hristos si fata de devotiunea fata de serviciul Lui, va descoperi ca este imposibil sa indeplineasca conditiile pe care le pune Hristos. Totdeauna si in toate imprejurarile chemarea imparatiei trebuie sa aiba locul cel dintai. Serviciul lui Isus cere renuntarea intreaga si permanenta la eu. Pentru comentariul la v. 26.27 vezi la Matei 10,37.38. 14:27 Si oricine nu-si poarta crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu. Nu-si poarta crucea. Mai degraba, ,,poarta propria sa cruce” (vezi la Matei 10,38.39). Executarea prin crucificare a fost probabil introdusa in Palestina de Antioh Epifanul (Iosif, Antichitati, xii. 5. 4[256]). 14:28 Caci, cine dintre voi, daca vrea sa zideasca un turn, nu sta mai intai sa-si faca socoteala cheltuielilor, ca sa vada daca are cu ce sa-l sfarseasca? Cine dintre voi? Cele doua parabole gemene din v. 28-32 constituie o avertizare contra luarii cu usurinta a raspunderii de ucenic. Acei oaspeti care au acceptat intaia data invitatia la ospat, numai pentru ca sa-si schimbe parerea cand s-au ivit alte interese, nu dadusera invitatiei o atentie serioasa cand au acceptat-o de prima data. Cele doua parabole urmatoare erau indeosebi aplicabile la astfel de oameni. Un turn. Un ,,turn” poate fi o constructie mare si costisitoare (cf. cap. 13,4) sau una simpla, facut din ramuri (cf. Matei 21,33). Aici, este evident o constructie de al doilea fel. Probabil in orasul in care Isus invata in momentul acela exista un exemplu ca cel aratat in parabola. Sa-si faca socoteala cheltuielilor. [,,Socoteasca costul”, KJV]. Nu are nici un rost ca sa se inceapa ceva ce nu se poate termina. Un astfel de proiect absoarbe timp si energie fara sa aduca rasplatiri corespunzatoare. ,,Pretul” uceniciei este completa si permanenta renuntare la ambitiile personale si la interesele lumesti. Cel care nu este dispus sa faca tot drumul, mai bine sa nu inceapa. 14:29 Pentru ca nu cumva, dupa ce i-a pus temelia, sa nu-l poata sfarsi, si toti cei ce-l vor vedea, sa inceapa sa rada de el, Sa rada de el. Lipsa lui de prevedere atrage nu numai esec, dar si incurcatura personala. 14:30 si sa zica: Omul acesta a inceput sa zideasca, si n-a putut ispravi. Omul acesta. Uneori ,,acesta” este folosit pentru a manifesta dispret sau sarcasm cu privire la o persoana (vezi la cap. 15,2). 14:31 Sau care imparat, cand merge sa se bata in razboi cu un alt imparat, nu sta mai intai sa se sfatuiasca daca va putea merge cu zece mii de oameni inaintea celui ce vine impotriva lui cu douazeci de mii? Care imparat? Pentru intelesul acestei parabole si legatura ei cu discursul ca un tot vezi la v. 28. Ilustratia precedenta este din lumea afacerilor; aceasta, din lumea politica, ilustreaza acelasi adevar. Douazeci de mii. Diferenta pare sa fie impotriva imparatului cu 10.000, dar s-ar putea ca alti factori sa tinda sa anuleze superioritatea numerica a vrajmasului si sa faca perspectiva biruintei o posibilitate. 14:32 Altfel, pe cand celalalt imparat este inca departe, ii trimite o solie sa ceara pace. Sa ceara pace. [,,Conditii de pace”, KJV] Sau ,,termeni de pace”. 14:33 Tot asa, oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu. Tot asa. Ca de obicei, Isus expune clar invatatura pe care parabolele sunt destinate sa o dea. Situatia de ucenic cuprinde completa asezare pe altar a tot ceea ce un om are in viata aceasta – planuri, ambitii, prieteni, rude, posesiuni, bogatii – orice si tot ce s-ar putea aseza in calea serviciului sau pentru Imparatia cerului (cf. cap. 9,61.62). Asa a fost experienta apostolului Pavel (vezi Filipeni 3,8-10). 14:34 Sarea este buna; dar daca sarea isi pierde gustul ei de sare, prin ce i se va da inapoi gustul acesta? Sarea este buna. Pentru comentariul la v. 34.35 vezi la Matei 5,13; cf. Marcu 9,50. Aici, gustul ,,sarii” reprezinta spiritul devotiunii. Ucenicia fara acest spirit de devotiune, declara Isus, este fara rost. 14:35 Atunci nu mai este buna nici pentru pamant, nici pentru gunoi, ci este aruncata afara. Cine are urechi de auzit, sa auda. Cine are urechi. Pentru comentariu vezi la Matei 11,15. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 1 COL 219 10 MH 477 11 4T 379; 5T 638 12–14 COL 220; MB 112; MH 353; 6T 305 12–24 COL 219–237 13 COL 370 13, 14 ML 201 14 6T 312 15 COL 223 15–20 COL 221 16–21 3T 383 16–23 WM 245 17 COL 237; Ev 16, 82, 383; FE 366; TM 231; 2T 225, 226, 295; 6T 72, 291; 7T 15, 24; 8T 16, 72, 77, 153; 9T 36 17, 18 3T 384 17–20 COL 224 18 CH 507; GW 195; 4T 76; 5T 369 18–20 2T 39 20 AH 351; WM 176 21 COL 225 21–23 WM 122 21–24 2T 40 22, 23 COL 226 23 AA 364; CE 32, 37; CH 390; CM 24, 39; COL 228, 235, 237; CT 548; Ev 40, 45, 47, 50, 51, 54, 60, 114, 143, 436, 458; FE 366, 529; GW 187; MH 147, 164; MM 312; TM 198; 6T 66, 76, 79, 83, 280, 294; 8T 216; 9T 35, 115; WM 73, 98, 257 24 COL 236, 307; DA 495 28 CS 273; Ev 85; 7T 99, 283; 8T 191 28–30 CS 281 30 TM 178 33 FE 125; SC 44; 3T 397; 5T 83 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: