12:15 Apoi le-a zis: Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui.
Lacomie. Gr. pleonexia (vezi la Marcu 7,22). Lacomia ar putea fi definita ca o afectiune neindreptatita pentru cele materiale ale vietii, mai ales pentru acelea care apartin altcuiva. Omul care se adresa lui Hristos nu avea nevoie de mai multa bogatie; ceea ce-i trebuia era ca lacomia sa fie inlaturata din inima lui, dupa care bogatiile nu l-ar mai fi preocupat. Daca nu ar mai fi lacomie in inima, n-ar mai fi certuri de impacat. Ca totdeauna, Isus a mers la radacina dificultatii si a propus o solutie care ar fi inlaturat necesitatea aparitiei unor astfel de probleme in viitor. El a prezentat nu panacee trecatoare, ca de pilda cele reprezentate de evanghelia sociala de astazi. Ceea ce le trebuie oamenilor nu sunt salarii mai mari sau profituri mai mari. Ei au nevoie de o schimbare a mintii si a inimii care-i va face sa caute ,,mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui” cu deplina incredere ca necesitatile vietii vor fi ,,date pe deasupra” (vezi la Matei 6,33).
Belsugul avutiei. Vezi la Matei 6,24-34. Materialismul sta la radacina multora din problemele majore ale lumii de astazi. El ofera baza celor mai multe filozofii politice si economice si, in felul acesta, poarta raspunderea pentru cele mai multe din conflictele de clasa si nationale care chinuiesc omenirea. Nemultumirea cu ceea ce avem creeaza dorinta de a ne procura mai mult, silind pe altii sa dea tot sau parte din ceea ce au, in loc ca noi insine sa muncim in mod cinstit. Lacomia este cauza multora din problemele insolubile ale lumii.
Cererea omului care apela la Isus de a lua rolul de judecator fata de purtarea fratelui sau era manata de acelasi duh care mana pe multi industriasi sa umble dupa profituri mai mari indiferent de mijloacele prin care ele sunt procurate, care mana pe unii lucratori sa ceara un salariu tot mai mare indiferent de valoarea propriei lor contributii la producerea de bogatie si de capacitatea patronului lor de a plati. Este spiritul care conduce o grupa de interese sa-si asigure legislatia favorabila ei, fara sa se preocupe cu privire la felul in care legislatia aceasta va afecta alte grupe din tara; care mana o natiune sa-si impuna vointa altor natiuni, indiferent de dorintele sau interesele supreme ale poporului in cauza. Este spiritul care duce adesea la familii ruinate, la delincventa juvenila si la numeroase crime.
Dumnezeu cheama pe toti aceia care vor sa-L iubeasca si sa-I serveasca sa priveasca lucrurile materiale ale vietii in adevarata lor perspectiva si sa le subordoneze lucrurilor de valoare vesnica (vezi la Matei 6,24-34; Ioan 6,27). Contrar opiniei sustinute de cei mai multi oameni, mai multe ,,lucruri” nu inseamna in mod necesar mai multa fericire. Fericirea depinde nu de ,,lucruri”, ci de starea mintii si a inimii cuiva (vezi la Eclesiastul 2,1-11).