11:9 De aceea si Eu va spun: Cereti, si vi se va da: cautati, si veti gasi; bateti si vi se va deschide.
Cereti. Pentru comentariul la v. 9-13 vezi la Matei 7,7.11. Rugaciunea nu este atat de mult o chestiune de a-L convinge pe Dumnezeu sa accepte voia noastra cu privire la o problema, cat a descoperi voia Lui cu privire la ea. El cunoaste nevoile inainte ca noi sa cerem; mai mult, El stie ce este cel mai bine pentru noi. In contrast, noi suntem adesea numai putin constienti de propria noastra nevoie. Adesea gandim ca avem nevoie de lucruri de care nu avem nevoie si care ar fi poate chiar daunatoare pentru noi; invers, poate ca nici nu ne dam seama de cele mai mari nevoi ale noastre (cf. COL 145). Rugaciunea va aduce vointa noastra si in felul acesta viata noastra in armonie cu voia lui Dumnezeu (vezi COL 143). Ea este mijlocul randuit de Dumnezeu pentru a ne educa dorintele. Scopul adevaratei rugaciuni nu este de a savarsi o schimbare in Dumnezeu, ci de a savarsi o schimbare in noi asa incat noi sa dorim ,,atat sa voim, cat si sa facem potrivit cu buna Lui placere” (Filipeni 2,13 KJV).
Dumnezeu ii va trimite un raspuns solicitantului sincer la oricare cerere rostita in umilinta si credinta. El poate zice: ,,Da”. El poate zice ,,Nu” sau El poate zice simplu: ,,Asteapta”. Uneori raspunsul la rugaciune poate fi amanat deoarece trebuie sa intervina o schimbare in propriile noastre inimi inainte ca Dumnezeu sa poata raspunde la ea (vezi DA 200). Sunt conditii precise pentru rugaciunea la care se raspunde si, daca pare sa fie intarziere, noi ar trebui sa intrebam daca nu cumva dificultatea este de partea noastra. Este o insulta la adresa lui Dumnezeu sa fim nerabdatori fata de El cand noi nu ne-am conformat conditiilor pe terenul carora este cu putinta ca El sa raspunda la rugaciune.
Invatatura centrala a parabolei este, natural, staruinta in rugaciune. De asemenea, parabola defineste felul de cereri pentru care Domnul sfatuieste sa fie data pe fata staruinta – rugaciune al caror obiect este fericirea semenilor nostri si extinderea imparatiei Sale. ,,Tot ce Hristos a primit de la Dumnezeu, putem avea si noi” (COL 149). Nestatornicia in rugaciune nu-I este placuta lui Dumnezeu, ,,in care nu este nici schimbare, nici umbra de mutare” (Iacov 1,17). Cel care este nestatornic in rugaciune nu asteapta de fapt nimic de la Dumnezeu. ,,Cine se indoieste” [,,cine este ca valul”] ,,sa nu se astepte sa primeasca ceva de la Domnul” (Iacov 1,6.7).