11:7 si daca dinauntrul casei lui, prietenul acesta ii raspunde: Nu ma tulbura; acum usa este incuiata, copiii mei sunt cu mine in pat, nu pot sa ma scol sa-ti dau paini,
Nu ma tulbura. Evident nu zgarcenia, ci repulsia de a fi tulburat e ceea ce a dat nastere la cuvintele: ,,Nu ma tulbura”. Odata ce omul a depasit neplacerea de a iesi din pat, a dat vizitatorului sau nocturn toata painea care i-a trebuit (v. 8).
Uneori oamenii poate si-L inchipuie pe Dumnezeu ca pe Cineva care ar prefera ca oamenii sa nu-L tulbure, dar adevaratul Lui caracter ca un Parinte preocupat, iubitor si generos este clar aratat in v. 9-13. Neplacerea prietenului de a se scula si de a da ceea ce era necesar nu-L reprezinta in nici un caz pe Dumnezeu (vezi v. 13). Aici, invatatura parabolei nu este o invatatura prin comparatie, ci prin contrast.
Incuiata. Ca si cum ar fi zis: ,,inchisa ca sa stea inchisa”. El intentiona ca ea sa fie asa. Incuierea unei usi in vremurile vechi nu era o sarcina atat de usoara ca acum.
Copiii mei sunt cu mine in pat. In multe parti ale Orientului chiar astazi familia doarme laolalta intr-o singura camera, adesea pe saltele de paie intinse pe podea sau, poate, pe paturi in forma de platforme joase, putin ridicate de la pamant. Daca un membru al familiei s-ar fi sculat ar fi insemnat sa-i scoale pe toti.
Nu pot. De fapt era numai lipsa de bunavointa din partea lui, nu neputinta de a implini cererea prietenului sau.