1:79 ca sa lumineze pe cei ce zac in intunericul si in umbra mortii, si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii!
Sa ne lumineze. [,,Sa dea lumina” KJV]. Limbajul acestui verset este clar bazat pe profetia mesianica din Isaia 9,2. Lumina a fost totdeauna un simbol al prezentei divine (DA 464), a Aceluia care locuieste ,,in lumina de neapropiat” (1 Timotei 6,16; vezi la Geneza 3,24; Luca 1,78). Isus spunea: ,,Eu sunt lumina lumii, cine vine dupa Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8,12; vezi cap. 12,36). Mantuitorul este ,,Lumina adevarata, care lumineaza pe orice om venind in lume” (Ioan 1,9). Matei aplica cuvintele din Isaia 9,1.2 la Hristos (cap. 4,14-16). Bucuria mantuirii apartine celor care ,,umbla in lumina” (1 Ioan 1,7), deoarece cararea lor este atunci ,,stralucitoare ca lumina diminetii, care lumineaza tot mai tare pana in faptul zilei” (Proverbele 4,18). Vezi la Ioan 1,4-9.
Cei ce zac in intunericul. Aceia care in chip figurat zac in intuneric evident fac asa deoarece nu pot sa vada pe unde sa umble. Ei au nevoie de ,,lumina” pentru a le calauzi picioarele ,,pe calea pacii”. Oamenii stateau nemangaiati, privind cu ochi doritori dupa aparitia Luminii vietii, a carui venire urma sa imprastie intunericul si sa lamureasca taina viitorului (vezi DA 32). Timp de 4000 de ani atmosfera pamantului fusese intunecata de norii prevestitori de rele ai pacatului si mortii si acum, timp de secole nici o stea profetica nu aparuse prin intuneric pentru a calauzi pe drumetii pamantului prin pustiurile timpului in cautarea lor dupa Printul Pacii (vezi DA 31). Si noi ne vom descoperi pe noi insine stand nemangaiati, cu viata goala si incompleta, pana cand Luceafarul diminetii se arata in inimile noastre si revarsa in vietile noastre lumina vietii vesnice (vezi 2 Petru 1,19).
Umbra mortii. Vezi la Psalmii 23,4. Sentinta mortii este rostita asupra tuturor oamenilor ca un rezultat al pacatului (vezi Romani 6,23). Dar ,,dupa cum toti mor in Adam, tot asa toti vor invia in Hristos” (1 Corinteni 15,22). Cei rascumparati de Domnul, pe care i-a izbavit El din mana vrajmasului, ,,pribegeau prin pustie, umblau pe cai neumblate” si ,,sedeau in intuneric si in umbra mortii” pana cand avea sa vina Mantuitorul ,,sa-i scoata din intuneric si din umbra mortii si sa-i calauzeasca pe calea cea dreapta” (Psalmii 107,2.4.10; 14,7).
Sa ne indrepte picioarele. Zaharia se asaza in randul celor carora Mesia urma sa le ,,indrepte picioarele pe calea pacii”.
Calea pacii. Adica, calea mantuirii, calea pe care aceia pe care pacatul i-a facut dusmanii lui Dumnezeu pot sa fie in pace cu El (Romani 5,1.10; 2 Corinteni 5,18; Efeseni 2,16). Hristos, Domnul Pacii, a realizat aceasta facand ,,ispasire pentru pacatele poporului” (Evrei 2,17). ,,Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine” (2 Corinteni 5,19). ,,Multa pace au cei ce iubesc Legea Ta” (Psalmii 119,165). Hristos a venit ca sa ne dea o pace pe care lumea nu o cunoaste si nu o poate oferi (Ioan 14,27). Aceasta ,,pace a lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, ne va pazi inima si mintea prin Hristos Isus” (Filipeni 4,7). Cand Hristos patrunde in inima, lucrul acesta are loc intotdeauna cu cuvintele: ,,Pace voua” (Luca 24,36). In felul acesta potrivit se incheie cantarea lui Zaharia. Vezi la Ioan 14,27.