1:74 ca, dupa ce ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri, ne va ingadui sa-I slujim fara frica,
Sa-i slujim fara frica. Contextul face referire la aceasta ,,frica” mai ales la teama ,,de vrajmasii nostri”, adica, tirania cuceritorilor pagani a caror cruda si arbitrara exercitare a puterii a fost o piedica pentru inchinare si slujirea lui Dumnezeu. La nasterea lui Ioan si a lui Isus, Cezar si Irod erau ,,vrajmasii” principali ai poporului iudeu (vezi la Luca 1,5; Matei 2,1). De asemenea, este posibil ca Zaharia se refera si la ,,frica” obsesiva care umple inimile si strabate viata acelora care nu cunosc ,,pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere” (Filipeni 4,7). Aceasta este frica de forte misterioase necunoscute care stapanesc destinele vietii oamenilor si teama de marea zi a judecatii.