1:68 Binecuvantat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau.
Domnul, Dumnezeul lui Israel. Titlul de legamant al lui Dumnezeu, a carui folosire implica o recunoastere si o dorinta dupa implinire a tuturor fagaduintelor cuprinse in legamant.
A cercetat. Gr. episkeptomai, ,,a inspecta”, ,,a examina”, in sensul cercetarii unei chestiuni cu intentia de a da ajutor. In Matei 25,36 acelasi cuvant este folosit cu privire la vizitarea unei persoane aflata in inchisoare, nu atat de mult in sensul de a-i face o vizita de prietenie, cat de a cauta sa-l ajute. Aici Zaharia are in vedere implinirea fagaduintelor mesianice facute ,,poporului Sau” din generatie in generatie. Lucrul acesta era deosebit de semnificativ avand in vedere faptul ca acum, timp de aproape patru secole, glasul profetilor canonici incetase. Majoritatea oamenilor spuneau, fara indoiala, in inimile lor: ,,Cu cat se lungeste vremea, cu atat vedenia piere” [,,Zilele se lungesc si orice vedenie da gres”, KJV]” (Ezechiel 12,22). Dumnezeu acum ,,cerceteaza” pe poporul Sau, nu cu judecata, ci cu indurare, pentru a-l elibera si a-l rascumpara.
A rascumparat pe poporul Sau. Cuvintele acestea constituie o vestire implicita ca Rascumparatorul Insusi urma sa Se arate in curand ,,ca sa dea viata Sa ca pret de rascumparare pentru multi” (Matei 20,28). Asa cum este adesea cazul in profetii VT, Zaharia vorbeste aici de un eveniment viitor ca si cum ar fi fost deja implinit (vezi vol. I, p. 27,28). Fagaduintele lui Dumnezeu sunt atat de sigure incat chiar si Zaharia putea pe buna dreptate sa vorbeasca de planul de rascumparare ca de un fapt implinit.
Israel nu era numai o multime de persoane care avea nevoie de mantuire de pacat (Luca 1,68.77), dar si o natiune, ,,un popor ales” care avea nevoie de eliberare de vrajmasii lor (v. 71). In generatiile trecute Dumnezeu eliberase adesea pe israeliti de vrajmasii lor nationali, cum ar fi Egiptul, Madian, Filistia, Asiria si Babilon. Intr-adevar, statornicirea imparatiei mesianice asa cum este expusa de profetul Daniel (Daniel 2,44; 7,14.18; 12,1) cuprindea in sine eliberare deplina si permanenta de toti vrajmasii. Dar, in planul lui Dumnezeu, eliberarea de pacat trebuia sa preceada eliberarea de natiunile din jurul lor. Totusi, mandria nationala ii facea pe iudei sa se gandeasca la mantuire aproape exclusiv in termeni ai eliberarii de vrajmasii din afara si sa uite nevoia de eliberare de vrajmasii nevazuti, launtrici. Conceptia populara despre Mesia ca mantuitor politic nu era cu totul
o problema de eroare; ea era in parte un caz de accent gresit plasat (vezi DA 30, 235), deoarece VT este plin de preziceri despre gloriile mesianice. Iudeii au uitat ca fara eliberare de pacatul personal nu putea exista eliberare de vrajmasii nationali. Ei se concentrau la rasplatirile faptelor drepte in asa masura incat neglijau sa faca ce era drept. Vezi vol. IV, p. 26-33.