1:63 Zaharia a cerut o tablita de scris, si a scris, zicand: Numele lui este Ioan. Si toti s-au minunat.
O tablita de scris. Gr. pinakidion, ,,o tablita” de unde ,,o tablita de scris”. Daca o astfel de tablita de scris nu era un obiect obisnuit in caminele din Iudea, probabil ca starea lui Zaharia facuse intrebuintarea ei necesara in caminul lui in timpul suferintei lui (vezi la v. 62).
A scris, zicand. Un idiom ebraic indeobste folosit pentru a introduce un citat direct (vezi 2 Regi 10,6). Ioan. Vezi la v. 13,60. Zaharia scrise, literal, ,,Ioan, este numele lui”. Problema nu urma sa fie discutata mai departe.
Toti s-au minunat. Probabil nu atat de mult din cauza alegerii unui nume, cat de faptul ca Zaharia era de acord cu Elisabeta in acordarea acestui nume deosebit fiului lor (vezi la v. 22,62). Unii comentatori, sustinuti de cel putin un manuscris vechi (Bezae), leaga afirmatia aceasta cu ceea ce urmeaza si anume, dezlegarea limbii lui Zaharia (v. 64), decat cu ceea ce precede enuntarea. Totusi, oricum ar fi, este sigur ca Zaharia a inceput sa vorbeasca ,,imediat” [,,in clipa aceea”] dupa ce a scris numele ,,Ioan” (v. 64). Chiar in clipa aceea graiul lui a fost restatornicit si fara indoiala si auzul lui (vezi la v. 62). Codexul Bezae si manuscrisele vechi latine au propozitiile v. 63,64 intr-o ordine diferita: ,,Indata limba sa a fost dezlegata si toti s-au minunat, iar gura lui a fost deschisa”.