1:59 In ziua a opta, au venit sa taie pruncul imprejur, si voiau sa-i puna numele Zaharia, dupa numele tatalui sau.
In ziua a opta. La evrei era obiceiul de a se savarsi ritualul circumciziei in ziua a opta, adica atunci cand copilul era in varsta de sapte zile, asa cum socotim noi timpul (Geneza 17,10-14; 21,4; vezi la cap. 17,10.11). Circumcizia reprezenta admiterea copilului in legatura legamantului. Importanta ei este atestata de cererea expresa ca ea sa fie facuta (Levitic 12,3). Ea avea loc chiar si in Sabat (Ioan 7,22.23; cf. Filipeni 3,5). Circumcizia marca pe iudeii de parte barbateasca ca membrii ai poporului ales sub teocratie. Dumnezeu a ales pe Avraam si pe descendentii lui ca neam si descendenta din Avraam era considerata ca facand in mod automat din acea persoana un supus al teocratiei. El nu avea de ales in privinta aceasta; el era israelit si israelitii erau natiunea aleasa a lui Dumnezeu. Totusi, descendenta avraamica nu asigura mantuirea, asa cum este evident din repetatele declaratii ale Sfintei Scripturi (vezi Luca 3,8; Ioan 8,33-39; Romani 2,25-29; 9,4-8; Galateni 3,7.9.16.29); totusi nici un iudeu nu putea sa intre in relatia de legamant fara conformarea la acest ritual, pe care Dumnezeu il randuise pentru Israel.
Dupa cum circumcizia era pentru Israelul literal semnul relatiei lor de legamant cu Dumnezeu, tot asa este botezul pentru crestini (vezi Coloseni 2,10-12; vezi la Geneza 17,10), descendentii spirituali ai lui Avraam (Galateni 3,7.9.27-29). Poporul ales al lui Dumnezeu nu devine mostenitor al fagaduintei pe temeiul descendentei fizice, ci pe temeiul credintei personale in puterea lui Hristos de a mantui de sub puterea si pedeapsa pacatului (vezi Fapte 2,38; 3,19; 8,36.37).
Voiau sa-i puna numele. [,,L-au numit”, KJV]. Textul grec poate fi interpretat ca insemnand ca ei voiau sa-l numeasca sau incepeau sa-l numeasca dupa numele tatalui lui. Prietenii si rudele se adunasera ca sa se bucure cu Zaharia si Elisabeta si sa imparta cu ei bucuria imprejurarii. Se pare ca ei luasera initiativa in evenimentul zilei. Unii dintre ei, fara indoiala, erau membri ai preotiei si unul din acestia putea sa administreze ritualul circumciziei. Ne putem inchipui discutia lor cu privire la problema numelui si caderea de acord asupra numelui Zaharia. Este un fapt intalnit si in VT ca prietenii si rudele sa participe la numirea copilului (vezi Rut 4,17). Propunand sa numeasca copilul dupa numele tatalui sau, cei adunati in casa lui Zaharia si a Elisabetei urmau o procedura obisnuita si fara indoiala credeau ca nu va fi ridicata nici o obiectie fata de felul in care-l onorau pe Zaharia si ii aratau respect. Probabilitatea ca Zaharia era la data acea surd ca si mut (vezi la Luca 1,62) pare sa-l fi eliminat de la discutii si decizii.