1:39 Maria s-a sculat chiar in zilele acelea, si a plecat in graba spre munti, intr-o cetate a lui Iuda.
o cetate a lui Iuda.
Maria s-a sculat. [Vizita Mariei la Elisabeta, Luca 1,39-56. Vezi harta p. 214.] Vizita Mariei acasa la Elisabeta a avut loc fara indoiala aproape imediat dupa vestirea nasterii lui Isus, deoarece vestirea a avut loc in luna a sasea a sarcinii Elisabetei si Maria a ramas la ea aproape trei luni (vezi
v. 1,26.56). In plus, Maria a facut calatoria ,,in graba”. In zilele acelea. Adica, la scurt timp dupa vestirea nasterii lui Isus.
In graba. Aici expresia pare sa se refere nu atat de mult la viteza cu care Maria a facut calatoria, cat la dorinta ei vie de a fi la Elisabeta. Maria de abia devenise primitoarea unei mari taine a timpului si vesniciei (vezi Romani 16,25) si trebuie sa fi simtit o dorinta intensa de a vorbi despre aceasta cu cineva care putea sa o inteleaga. Si cine era intr-o mai buna pozitie de a o intelege decat Elisabeta, deoarece, potrivit cu cele spuse de inger, experimenta ea insasi o minune. In plus, anii de devotiune ai Elisabetei fata de voia descoperita a lui Dumnezeu ar fi facut-o in stare nu numai sa asculte cu simpatie, dar si sa dea sfat si indrumare valoroasa Mariei, o femeie tanara confruntata acum cu o problema si o raspundere majora (vezi la Luca 1,6). Ingerul atrasese atentia la experienta Elisabetei ca un semn al implinirii cuvintelor sale spuse Mariei (vezi la v. 7). Maria nu s-a dus pentru a vedea daca ceea ce spusese ingerul era adevarat, ci dimpotriva, pentru ca ea credea cuvintele lui.
Partasia cu cineva care poate intelege cele mai ascunse sentimente ale noastre este una din comorile pe care le are de oferit viata. Valoarea partasiei si comuniunii crestine intrece orice putere de pretuire. Tatii si mamele din Israel, indeosebi, au o solemna obligatie de a impartasi experienta lor in ce priveste voia si caile lui Dumnezeu celor mai tineri. Tinerii aceia care, ca si Maria, cauta sfat de la cei mai varstnici ca ei, sunt mai in stare sa aleaga o cale de actiune care va aduce bucurie inimii lor si succes stradaniilor lor. Nici un crestin nu ar trebui sa fie prea ocupat incat sa nu stea de vorba cu aceia care s-ar putea sa aiba nevoie de ajutorul care ar fi in stare sa-l dea.
Spre munti. [,,Tinutul muntos”, KJV]. Vezi la v. 23. Tinuturile inalte, muntoase ale lui Iuda se intindeau de la Ierusalim in nord pana la Hebron in sud (vezi Iosua 21,11)
O cetate a lui Iuda. Potrivit traditiei, aceasta a fost cetatea Hebron, cetatea principala din cele noua cetati din semintiile lui Simeon si Iuda atribuite preotilor (vezi Iosua 21,13-16; 1 Cronici 6,57-59). Aici a fost cel dintai teren pe care Avraam l-a detinut ca proprietate in Canaan (vezi Geneza 23,17-19) si tot aici David a fost uns pentru prima data ca rege (vezi 2 Samuel 2,1.4). Unii au sugerat ca ,,Iuda” este o scriere diferita, in ebraica, a lui ,,Iutah” (Iosua 15,55; 21,16), o alta cetate preoteasca, cam la 5 mile la sud de Hebron. Totusi, identificarea aceasta nu este sustinuta de nici o dovada biblica, istorica sau arheologica. In plus, Luca se refera la Nazaret ca ,,o cetate a Galileii” (cap. 1,26) si ar parea cel mai probabil ca expresia paralela ,,o cetate a lui Iuda” sa faca din ,,Iuda”
o provincie si nu o cetate.