1:33 Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit.
Va imparati. Este demn de observat ca in soliile ingeresti si exprimarile profetice date cu privire la nasterea lui Hristos nu prea s-au facut aluzii la rolul lui Hristos ca Unul care sufera. Aici, de pilda, Gabriel priveste inainte la culminarea glorioasa a planului de mantuire, trecand cu totul peste orice referire la rastignire. Poate ca bucuria din cer la nasterea Mantuitorului si a celor cativa de pe pamant care L-au recunoscut si L-au primit, a facut sa para necorespunzator sa mentioneze crucea care trebuia sa preceada coroana. Isus Insusi, ,,Capetenia si Desavarsirea credintei noastre,…care,
pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea” urmeaza sa sada ,,la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12,2). Cat de adesea profetii VT au ridicat ochi inspirati de la suferinta adusa de pacat, la gloria finala a universului curatat de toate urmele de pacat!
Casa lui Iacov. Adica, descendentii lui Iacov. Intr-un sens spiritual acestia cuprind pe toti aceia care cred in Hristos, indiferent daca sunt iudei sau dintre Neamuri (Romani 2,25-29; Galateni 3,26-29; 1 Petru 2,9.10, etc.).
In veci. Literal, ,,in veacuri” (vezi la Matei 13,39). Oamenii sfinti din vechime priveau in viitor catre timpul cand lucrurile trecatoare ale pamantului urmau sa faca loc realitatilor dainuitoare ale vesniciei. Regatele pamantului care, dintr-un punct de vedere omenesc, adesea par ca se ridica maiestuos, unul dupa altul, se topesc ca si casele de gheata sub razele soarelui de vara. Oamenii se lupta pentru permanenta si securitate; dar acestea nu vor fi niciodata realizate pana cand Hristos nu-Si statorniceste imparatia – o imparatie ,,care nu va fi nimicita niciodata” (Daniel 2,44), o imparatie care ,,nu va trece” (Daniel 7,14), una care va fi ,,o imparatie vesnica” (vezi la Psalmii 145,13) si va dainui ,,de acum si pana in veac” [,,chiar pururi”, KJV] (Mica 4,7). Fagaduinta Tatalui ca imparatia Fiului Sau va fi ,,in veci de veci” (Evrei 1,8) nu era necunoscuta iudeilor din vremea lui Hristos (Psalmii 45,6.7; cf. Ioan 12,34).