1:29 Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemneze urarea aceasta.
Tulburata. Gr. diatarasso, ,,a agita mult” sau ,,a tulbura mult”. Maria era tulburata de aparitia brusca, neasteptata a ingerului, dar cu atat mai mult de marea onoare exprimata in salutarea extraordinara a ingerului adresata ei. Ea era ,,tulburata” dar calma.
Se intreba singura. Literal, ,,judeca” sau ,,delibera”. Desi tulburata, Maria se straduia sa judece bine lucrurile si sa descopere cauza acestei experiente neobisnuite. In imprejurari de felul acesta multi oameni poate si-ar pierde, pentru moment, capacitatea de gandire. Maria pare sa fi fost nu numai o tanara virtuoasa si devotata, dar si de o remarcabila inteligenta. Nu numai ca avea
o cunoastere neobisnuita a Scripturilor, dar si reflecta la intelesul diferitelor intamplari pe care i le aducea viata (vezi cap. 2,19.51). Spre deosebire de Zaharia care s-a inspaimantat (cap. 1,12), Maria pare sa-si fi pastrat prezenta de spirit.