1:27 la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
O fecioara. Vezi la Matei 1,23. Faptul ca dand un raport atat de amanuntit al imprejurarilor nasterii lui Isus, Luca nu pomeneste pe parintii Mariei, sugereaza ca se poate ca ei sa fi fost morti la data aceea si ca Maria se poate sa fi locuit la rudele ei (vezi DA 144,145). Aproape fara exceptie, scriitorii iudei identificau pe aceia despre care scriau ca fii si fiice ale unor anumite persoane aratate pe nume.
Logodita. Vezi la Matei 1,18. Succesiunea evenimentelor de aici este plina de insemnatate. Ingerul a facut vestirea nasterii lui Isus dupa logodna Mariei. A i se spune, intr-un timp cand nu fusesera facute planuri pentru casatorie, ca ea urma sa dea nastere unui copil, fara indoiala ca trebuie sa o fi intristat foarte mult. Pe de alta parte, daca vestirea ar fi venit dupa casatoria ei cu Iosif, chiar si Maria si Iosif ar fi considerat pe Isus drept copilul lor. Dovada nasterii din fecioara ar fi fost dificila, daca nu imposibil de stabilit. Intentionalitatea succesiunii evenimentelor marturiseste despre planul divin si despre providenta calauzitoare a lui Dumnezeu. Daca Iosif era gata sa ,,divorteze” de Maria auzind ca ea ,,s-a aflat insarcinata” (Matei 1,18-19) si a fost oprit sa faca lucrul acesta numai prin descoperire directa de la Dumnezeu (v. 20.24), probabil ar fi fost si mai dificil de a-l impaca cu ideea de a contracta o casatorie cu ea daca ar fi fost gasita insarcinata (v. 19). Planul divin a facut situatia cat mai usoara cu putinta atat pentru Maria, cat si pentru Iosif. Maria era intr-adevar ,,fecioara”, dar era logodita. Dumnezeu ii daduse deja un ajutor si protector inainte de a i se vesti nasterea viitoare a lui Isus.
Iosif. Vezi la Matei 1,18. Nu se cunoaste altceva despre Iosif in afara de descendenta sa davidica (Matei 1,6-16), saracia lui (vezi la Luca 2,24), ocupatia lui (Matei 13,55), faptul ca avea patru fii (Matei 12,46; 13,55.56; DA 87) si ca, evident, a murit inainte ca Isus sa-Si inceapa lucrarea (vezi DA 145). Ultimul eveniment precis relatat despre Iosif s-a petrecut cand Isus era de 12 ani (Luca 2,51). Absenta oricarei referiri ulterioare la Iosif ridica o presupunere rezonabila ca el a murit inainte ca Isus sa-Si inceapa lucrarea (vezi la cap. 2,51). Faptul ca Isus a incredintat grija mamei Sale lui Ioan la cruce (Ioan 19,26-27) este practic o dovada clara ca moartea lui Iosif avusese loc inainte de data aceea.
Casa lui David. Adica, familia regala (vezi la Matei 1,1.20). Parerile difera cu privire la faptul daca expresia ,,din casa lui David” de aici se refera la Maria sau la Iosif. Repetarea cuvantului ,,fecioara” in ultima parte a versetului lasa sa se inteleaga ca expresia in discutie se refera la Iosif mai degraba decat la Maria. In orice caz, descendenta davidica a lui Iosif este clar enuntata in Luca 2,4. Dar si Maria era din ,,casa lui David” (vezi la Matei 1,16; Luca 1,32; DA 44). De fapt, prin Maria, Isus era ,,nascut din samanta lui David, in ce priveste trupul” (Romani 1,3). Faptul ca Maria era o descendenta a lui David pare sa fie luat ca de la sine inteles in Luca 1,32.69. Afirmatia aceasta, precum si alte afirmatii din Scripturi ar pierde mult din forta si din intelesul lor daca Maria nu ar putea pretinde pe David ca stramos. Referirea in v. 36 la Elisabeta ca ,,rudenie” [ ,,vara”] a Mariei nu poate fi interpretata ca cerand ca Maria sa fie din semintia lui Levi, cum au crezut unii (vezi la v. 36). Maria si Iosif erau amandoi de vita regala, dupa cum Zaharia si Elisabeta erau din neam preotesc (v. 5).
Maria. Vezi la Matei 1,16. Luca da naratiunea nasterii lui Isus din punct de vedere al Mariei, un fapt pe care unii comentatori il iau ca implicand faptul ca Luca auzise personal istorisirea din gura ei sau de la altcineva care vorbise cu ea (vezi la v. 1-3). Prezentarea amanuntita si aleasa frumusete a naratiunii lui Luca sugereaza cu certitudine cunoastere intima cu faptele, fie prin contact direct cu persoane care au fost martore la ele (v. 2), fie prin inspiratie. Mentinerea de catre Luca a ,,martorilor oculari” lasa sa se inteleaga ca ambii factori au conlucrat – o relatare a martorilor oculari, sustinuta de inspiratie.