1:22 Cand a iesit afara, nu putea sa le vorbeasca; si au inteles ca avusese o vedenie in Templu. El le facea semne intr-una, si a ramas mut.
Nu putea sa le vorbeasca. Cand preotul oficiant iesea din sfanta dupa aducerea jertfei de tamaie, se astepta ca el sa-si inalte mainile si sa rosteasca o binecuvantare asupra multimii in asteptare.
Avusese o vedenie. [,,Vazuse o vedenie”, KJV]. Cand Zaharia a iesit afara, fata lui stralucea de slava lui Dumnezeu (DA 99). Insasi prezenta lui, intr-un anumit sens, era o binecuvantare nerostita, deoarece formula binecuvantarii cuprindea cuvintele: ,,Domnul sa-Si lumineze fata asupra ta” (Numeri 6,25) si ,,Domnul sa-si inalte fata asupra ta” (v. 26). Cea dintai, reprezenta indurarea lui Dumnezeu si a doua, darul Lui de pace. Fara indoiala, multi dintre inchinatorii adunati se gandeau la Moise cand se intorcea de pe Muntele Sinai (vezi Exod 34,29.30.35).
Le facea semne. Mai degraba, ,,a staruit in a face semne”, adica, facand miscari intr-un efor de a explica oamenilor ceea ce se intamplase. Cu timpul, si poate scriind ca si facand semne, a izbutit sa le comunice ce vazuse si auzise (DA 99).
Mut. Gr. kophos, ,,ciuntit” sau ,,tocit”. Aceasta se putea referi la vorbire sau la auzire sau la amandoua. Naratiunea pare sa lase sa se inteleaga ca Zaharia a devenit si surd si mut (vezi la v. 62).