1:20 Iata ca vei fi mut, si nu vei putea vorbi, pana in ziua cand se vor intampla aceste lucruri, pentru ca n-ai crezut cuvintele mele, care se vor implini la vremea lor.
Vei fi mut. Zaharia exprimase indoiala fata de cuvantul ingerului. Acum el primit un semn care in acelasi timp era o pedeapsa pentru necredinta. Lipsa lui de credinta a adus atat judecata, cat si binecuvantare. Necredinta lui a fost vindecata imediat si deplin. In acelasi timp suferinta lui a fost un mijloc de a atrage atentia oamenilor la vestirea nasterii inainte mergatorului lui Mesia. Nu numai ca starea lui Zaharia a atras atentia multimii adunate in curtea Templului (v. 22); ea i-a dat prilej sa comunice ceea ce vazuse si auzise (DA 99), intr-un fel pe care ei nu puteau sa-l uite vreodata.
In anumite privinte experienta lui Zaharia este asemanatoare cu aceea a lui Ezechiel de a fi facut mut (vezi Ezechiel 3,26) si de a ramane asa (cap. 24,27) pana la implinirea soliei (cap. 33,22).
N-ai crezut. Desi n-a fost usor pentru Avraam sa prinda realitatea fagaduintei lui Dumnezeu ca fiul sau va fi mostenitorul sau (vezi Geneza 15,2.3; 17,17.18), el a fost in stare sa creada pe Dumnezeu pe cuvant (vezi Geneza 15,6). ,,Intarit prin credinta lui”, el ,,nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta” (vezi Romani 4,19-22). Se pare ca Zaharia, desi ,,neprihanit” si ,,fara pata” inaintea lui Dumnezeu (Luca 1,6) nu a fost asemenea lui Avraam cand a fost vorba de exercitarea credintei.