1:1 Fiindca multi s-au apucat sa alcatuiasca o istorisire amanuntita despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,
Deoarece. [Prolog la Evanghelia lui Luca, Luca 1,1-4]. Versetele 1-4, care constituie prefata lui Luca la Evanghelia sa sunt in splendida koine literara, adica ,,[limba] obisnuita” a lumii romane de limba greaca. Introducerea aceasta se conformeaza la cele mai bune modele literare grecesti. Este distinsa, totusi amabila si modesta. Pentru o tranzitie in stil, vezi la v. 5.
Asemanarea acestei introduceri cu aceea a cartii Faptelor (Fapte 1,1.2), impreuna cu faptul ca Faptele preiau naratiunea exact din punctul unde Evanghelia dupa Luca o paraseste (vezi cap. 24,50-53), sugereaza ca Luca intentiona ca cele doua carti sa alcatuiasca o istorie in doua volume pentru biserica primara crestina.
Multi. Nu exista posibilitatea sa spunem daca Luca ii cuprinde pe Matei si pe Marcu in referirea lui la cei ,,multi”, desi pentru diferite motive este considerat ca cel putin Marcu si posibil Matei, fusese scrisa (vezi p. 178.179). ,,Multi”, totusi ar parea sa lase sa se inteleaga mai multi de doi si deci probabil ca termenul ar include aici cateva istorii scrise, altele decat Evangheliile. Luca nu se poate sa fi avut in minte Evangheliile apocrife care exista si astazi, deoarece ele n-au fost scrise decat cu multi ani mai tarziu. Se pare ca cel putin unii din scriitorii anteriori fusesera ,,martori oculari” ai lucrarilor pe care le relatau si multi trebuie sa fi facut parte dintre cei doisprezece sau cei saptezeci (vezi la v. 2).
S-au apucat. [,,Au incercat”, G. Gal.]. Gr. epicheireo, literal ,, a pune mana”; de unde ,,a intreprinde” sau ,,a incerca”. Unii comentatori inteleg spusele lui Luca ca implicand faptul ca scriitorii la care el se refera au procedat cu de la sine putere, fara indrumarea Duhului Sfant. Dar este clar din folosirea lui epicheireo in papirusuri ca o astfel de concluzie este neindreptatita si Luca nu exprima nici o pozitie cu privire la nici unul din scriitorii anteriori. Ei au avut intentii bune si relatarile lor nu trebuiau sa fie respinse ca sursa materiala istorica, desi oamenii nu erau in mod necesar inspirati de cer, ca Luca. Luca ii considera pe scriitorii acestia intr-o lumina favorabila si de fapt, se categoriseste pe sine impreuna cu ei prin expresia ,,si eu” (v. 3).
Sa alcatuiasca. [,,Sa puna in ordine”, KJV; ,,Sa intocmeasca”, G. Gal.]. Gr. anatassomai ,,a compila”, ,,a aranja”, ,,a compune”. Ideea ordinii sau a aranjamentului cronologic nu este in mod necesar implicata. Comparati gr. pathexes (vezi la v. 3). Termenii acestia pot sugera ca relatarile scrise de scriitorii de Evanghelie anteriori fusesera incomplete, dar nici intr-un caz nu lasa sa se inteleaga ca erau inexacte.
O istorisire. [,,Declaratie”, KJV]. Gr. diegesis, o ,,naratiune”. Este compus din doua cuvinte grecesti, insemnand literal ,,a conduce drumul prin”.
Care s-au petrecut. [,,Care sunt cat de sigur crezute”, KJV; ,,Deplin adeverite”, G. Gal.]. Mai degraba ,,care au fost savarsite”.