Printable ModeLuca, 1
|
1:1 Fiindca multi s-au apucat sa alcatuiasca o istorisire amanuntita despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, Deoarece. [Prolog la Evanghelia lui Luca, Luca 1,1-4]. Versetele 1-4, care constituie prefata lui Luca la Evanghelia sa sunt in splendida koine literara, adica ,,[limba] obisnuita” a lumii romane de limba greaca. Introducerea aceasta se conformeaza la cele mai bune modele literare grecesti. Este distinsa, totusi amabila si modesta. Pentru o tranzitie in stil, vezi la v. 5. Asemanarea acestei introduceri cu aceea a cartii Faptelor (Fapte 1,1.2), impreuna cu faptul ca Faptele preiau naratiunea exact din punctul unde Evanghelia dupa Luca o paraseste (vezi cap. 24,50-53), sugereaza ca Luca intentiona ca cele doua carti sa alcatuiasca o istorie in doua volume pentru biserica primara crestina. Multi. Nu exista posibilitatea sa spunem daca Luca ii cuprinde pe Matei si pe Marcu in referirea lui la cei ,,multi”, desi pentru diferite motive este considerat ca cel putin Marcu si posibil Matei, fusese scrisa (vezi p. 178.179). ,,Multi”, totusi ar parea sa lase sa se inteleaga mai multi de doi si deci probabil ca termenul ar include aici cateva istorii scrise, altele decat Evangheliile. Luca nu se poate sa fi avut in minte Evangheliile apocrife care exista si astazi, deoarece ele n-au fost scrise decat cu multi ani mai tarziu. Se pare ca cel putin unii din scriitorii anteriori fusesera ,,martori oculari” ai lucrarilor pe care le relatau si multi trebuie sa fi facut parte dintre cei doisprezece sau cei saptezeci (vezi la v. 2). S-au apucat. [,,Au incercat”, G. Gal.]. Gr. epicheireo, literal ,, a pune mana”; de unde ,,a intreprinde” sau ,,a incerca”. Unii comentatori inteleg spusele lui Luca ca implicand faptul ca scriitorii la care el se refera au procedat cu de la sine putere, fara indrumarea Duhului Sfant. Dar este clar din folosirea lui epicheireo in papirusuri ca o astfel de concluzie este neindreptatita si Luca nu exprima nici o pozitie cu privire la nici unul din scriitorii anteriori. Ei au avut intentii bune si relatarile lor nu trebuiau sa fie respinse ca sursa materiala istorica, desi oamenii nu erau in mod necesar inspirati de cer, ca Luca. Luca ii considera pe scriitorii acestia intr-o lumina favorabila si de fapt, se categoriseste pe sine impreuna cu ei prin expresia ,,si eu” (v. 3). Sa alcatuiasca. [,,Sa puna in ordine”, KJV; ,,Sa intocmeasca”, G. Gal.]. Gr. anatassomai ,,a compila”, ,,a aranja”, ,,a compune”. Ideea ordinii sau a aranjamentului cronologic nu este in mod necesar implicata. Comparati gr. pathexes (vezi la v. 3). Termenii acestia pot sugera ca relatarile scrise de scriitorii de Evanghelie anteriori fusesera incomplete, dar nici intr-un caz nu lasa sa se inteleaga ca erau inexacte. O istorisire. [,,Declaratie”, KJV]. Gr. diegesis, o ,,naratiune”. Este compus din doua cuvinte grecesti, insemnand literal ,,a conduce drumul prin”. Care s-au petrecut. [,,Care sunt cat de sigur crezute”, KJV; ,,Deplin adeverite”, G. Gal.]. Mai degraba ,,care au fost savarsite”. 1:2 dupa cum ni le-au incredintat cei ce le-au vazut cu ochii lor de la inceput, si au ajuns slujitori ai cuvantului, Ei. Adica, ,,cei ce le-au vazut cu ochii lor si au ajuns slujitori”. Cuvantul ,,ei” s-ar putea referi si la ,,multi” din v. 1. Incredintat. [,,Predat”, KJV; ,,Lasat”, G. Gal.]. Gr. paradidomi ,,a inmana”, ,,a preda” sau ,,a incredinta”. Aici se refera pur si simplu la predarea de informatie de la o generatie sau grupa de oameni la alta (vezi 1 Corinteni 11,23; 15,3; 2 Timotei 2,2). Cei care ,,primisera” adevarul trebuiau sa-l incredinteze ,,altora”. Pavel si Luca erau, ca sa zicem asa, crestini din a doua generatie si ,,primisera” ceea ce transmisesera altii. Cei. Mai degraba, ,,care”. In textul grec propozitia care incepe aici nu modifica pe ,,noi” asa cum pare sa faca in limba engleza, ci mai degraba subiectul ,,ei”. Cu alte cuvinte, cei care au ,,transmis” naratiunile erau ,,martorii oculari” si nu cei care le-au primit. De la inceput. Adica de la inceputul lucrarii publice a lui Isus, desi unii dintre ,,martorii oculari” ar fi fost in stare sa relateze imprejurarile legate de pruncia lui Ioan Botezatorul si a lui Isus. Cei ce le-au vazut cu ochii. [,,Martori oculari”, KJV]. Gr. autoptai, ,,cei care vad cu insasi ochii lor”. Ioan se referea la sine ca martor ocular (Ioan 1,14; 21,24; 1 Ioan 1,1.2). Toti cei doisprezece, cei saptezeci de ucenici si femeile care Il insotisera pe Isus si pe ucenicii Lui si le slujisera erau martori oculari, mai mult sau mai putin ,,de la inceput”. In contrast, Luca, Pavel si Timotei ar putea fi numiti ,,martori auriculari”, deoarece cunostinta lor despre viata si lucrarea lui Isus este luata de la altii. Acest aparent handicap, totusi, nu scade in nici un fel valoarea marturiei lor, deoarece ei au primit informatiile lor atat prin instruire din partea ,,martorilor oculari”, cat si prin descoperire dumnezeiasca (1 Corinteni 15,3-7; Galateni 1,11.12). Modestia data pe fata aici de Luca este o marturie excelenta in favoarea credibilitatii si a valabilitatii Evangheliei care-i poarta numele. El avea grija sa exprime adevarul exact si nu ridica nici o pretentie ca ar fi ,,martor ocular” asa cum ar fi fost de asteptat sa faca un falsificator. De fapt, Luca insusi afirma aici in mod clar chiar ca propria lui intelegere a faptelor in legatura cu viata si lucrarea lui Hristos a provenit in primul rand pe calea relatarilor martorilor oculari. Reiese deci ca rolul inspiratiei, in cazul lui Luca, nu era atat de mult sa dea informatii originale, cat sa garanteze acuratetea a ceea ce relata el din marturia altora. Luca era un istoric care mergea la sursele originare, dar era mai mult decat atat; el era un istoric inspirat. Este clar din experienta lui Luca ca Inspiratia actioneaza intr-un fel potrivit cu lucrarea naturala a facultatilor mintale si nu le inlatura. Iata aici un scriitor inspirat care era condus de Duhul Sfant sa studieze sarguincios sursele orale si scrise privitoare la viata lui Hristos si apoi sa combine intr-o naratiune inchegata informatiile adunate in felul acesta. Pentru studiul mai amanuntit al felului in care inspiratia calauzeste unealta omeneasca la folosirea documentelor istorice existente, vezi F.D. Nichol Ellen G. White and Her Critics, p. 413-422. 1:3 am gasit si eu cu cale, prea alesule Teofile, dupa ce am facut cercetari cu de-amanuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obarsia lor, sa ti le scriu in sir unele dupa altele, Am gasit cu cale. I s-a parut corespunzator lui Luca sa alcatuiasca un raport complet, exact si autentic al vietii lui Hristos, poate cu gandul de a relata unele evenimente care fusesera omise in relatarile anterioare scrise de ,,multi” (vezi la v. 1). Cuvintele acestea descopera felul in care cel putin unii din scriitorii Bibliei au fost condusi de Dumnezeu sa pregateasca raportul inspirat. Impresia data mintii lui Luca de Duhul Sfant a avut efectul ca un anumit procedeu sa i se para corespunzator si de dorit pentru el. In relatarea conciliului de la Ierusalim la care s-a dat o atentie deosebita admiterii Neamurilor in biserica crestina, Luca citeaza pe apostoli ca scriind credinciosilor din Antiohia ca felul de procedare propus li se ,,paruse bun” (,,gasisera cu cale”) (vezi Fapte 15,25). Fratii se consfatuisera, dar deliberarile lor erau calauzite de Duhul Sfant si ei explicau cu incredere ca ,,s-a parut nimerit Duhului Sfant si noua” (v. 28). Asa a fost cu Luca; Duhul Sfant l-a indemnat sa scrie. Dar cand a scris, el a scris din propria sa libera vointa, calauzit de Dumnezeu. Cu privire la felul in care Duhul Sfant i-a calauzit pe diferitii autori ai Bibliei vezi EGW materialul suplimentar la 2 Petru 1,21. Dupa ce am facut cercetari cu de-amaruntul. [,,Avand o intelegere deplina”, KJV]. Literal, ,,dupa ce am urmarit cu exactitate”. Al doilea motiv al lui Luca de a scrie este dorinta de a transmite altora foloasele propriului sau studiu temeinic al vietii si lucrarii lui Isus. Evident, Luca a luat-o de la inceput si a cercetat totul. El ofera naratiunea sa evanghelica drept o prezentare exacta, temeinica si sistematica a vietii lui Isus. In timp ce Matei accentueaza invataturile lui Isus si Marcu intamplarile lucrarii vietii lui Isus, Luca combina ambele elemente intr-un fel mai complet si sistematic decat oricare altii. Pretentia lui Luca de ,,intelegere a tuturor lucrurilor” [,,cercetare cu de-amaruntul”] din partea lui nu este doar o lauda desarta; 43 din 179 de parti ale naratiunii sinoptice apar numai in Evanghelia lui. Vezi p. 191.192. De la obarsia lor. [,,Inceputul inceputului”, KJV]. Adica, a vietii lui Isus. Luca, asemenea unui explorator, a urmarit cursul evenimentelor pana la obarsia lor si l-a urmarit si pe deasupra, in toata desfasurarea lor. De aceea, Luca prezinta imprejurarile nasterii si copilariei lui Isus mult mai amanuntit de cum o fac ceilalti evanghelisti. Numai Luca relateaza cinci din cele sase evenimente mentionate in Evanghelii inainte de nasterea lui Isus (vezi p. 196). In sir. [,,In ordine”, KJV]. Gr. kathexes, ,,una dupa alta” sau ,,consecutiv” (vezi la v. 1). Matei consta mai ales din cuvantarile lui Isus aranjate pe subiecte, in timp ce Marcu se ocupa de evenimentele vietii lui Isus, grupandu-le dupa fel. Aranjamentul general al lui Matei si al lui Marcu era cronologic, dar succesiunea cronologica nu era obiectivul lor principal. Ei au rearanjat ordinea diferitelor incidente in armonie cu scopul calauzitor al cartii lor. Luca, pe de alta parte, urmeaza mai degraba o ordine strict cronologica. Matei si Marcu nu au incercat o astfel de prezentare. Vezi p. 191.192. Prea alesule. [,,Prea excelent”, KJV]. Un titlu folosit la adresarea catre un inalt functionar de stat, comparabil cu modernul nostru ,,excelenta voastra”. Acelasi termen este folosit cu referire la procuratorii romani ai Iudeii (Fapte 23,26; 24,3; 26,25). Este demn de notat faptul de a gasi un om de rang oficial superior care accepta crestinismul in aceasta perioada timpurie. Teofile. Literal, ,,prieten al lui Dumnezeu”. Nu sunt dovezi pentru a sprijini explicatia populara ca numele Teofil nu reprezenta nici o persoana anumita, ci era mai degraba un nume general folosit de Luca pentru crestini in general. Totusi, titlul ,,prea alesule”, ,,prea excelentule” pare sa lase sa se inteleaga in mod precis ca este intentionata o persoana reala. Teofil era probabil un convertit dintre Neamuri, asa cum lasa sa se inteleaga numele lui grec. 1:4 ca sa poti cunoaste astfel temeinicia invataturilor, pe care le-ai primit prin viu grai. Sa cunosti. [,,Sa poti cunoaste”, KJV]. Gr. epiginosko, ,,cunoaste pe deplin”. Adica, Teofil urma sa aiba cunostinta in plus fata de ceea ce cunostea deja despre ,,aceste lucruri” pe care le primise [,,fusese instruit”]. Temeinicia. [,,Certitudinea”, KJV]. Gr. asphaleia, ceea ce nu va cadea, alcatuit din doua cuvinte sphallo, ,,a se clatina” si prefixul a , ,,nu”. Exista ,,temeinicie” [siguranta”] in lucrurile credintei crestine si cel care crede in ele va fi statornicit si asigurat contra ratacirii. Pe care le-ai primit prin viu grai. [,,In care ai fost invatat”, KJV]. Gr. katecheo, ,,a instrui” sau ,,a invata prin viu grai”, literal, ,,a suna in jos pe”. Katecheo este sursa cuvantului nostru ,,a catehiza”. Este redat ,,au auzit” in Fapte 21,21.24, ,,invatat” in Fapte 18,25 si ,,primeste invatatura” in Galateni 6,6. Cuvantul acesta poate lasa sa se inteleaga ca Teofil primise pana la data aceea numai instructiune orala, care in mod corespunzator ar fi precedat botezul. Se poate ca el sa fi fost unul din convertitii lui Luca, unul pe care Luca il ,,catehizase”. Sau s-ar putea ca Luca sa fi scris lucrurile acestea pentru a preintampina zvonurile mincinoase despre crestinism. 1:5 In zilele lui Irod, imparatul Iudeii, era un preot, numit Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta lui era din fetele lui Aaron, si se chema Elisabeta. In zilele. [Vestirea facuta lui Zaharia, Luca 1,5-25. Vezi harta p. 214; diagrama p. 227]. Datarea dupa anii de domnie a fost foarte obisnuita in literatura greaca. Exemple pentru fiecare an al secolului I crestin inca supravietuiesc. Luand firul naratiunii sale, Luca renunta la stilul literar koine al v. 1-4, cu idiomul lui elegant si trece la un stil ebraic in forma, care aminteste de naratiunile VT, ca cea a nasterii lui Samuel. De fapt cap. 1,5 la 2,52 sunt poate cele mai ebraice din toate scrierile lui Luca. Cu toate acestea, ele poarta semnele caracteristice ale lui Luca ca autor. Faptul ca seria de naratiuni relatate aici era de o natura atat de personala incat Maria ,,se gandea la ele in inima ei” (cap. 2,19), impreuna cu faptul ca ceilalti scriitori ai Evangheliei nu spun nimic despre aceste evenimente, sugereaza posibilitatea ca informatiile relatate s-ar putea sa nu fi fost in general cunoscute printre credinciosii crestini in primii ani ai bisericii apostolice. Intrucat Luca se refera aici la multe surse de informatii orale si scrise (vezi la v. 1-3), unii au sugerat ca el se poate sa fi cunoscut evenimentele copilariei lui Isus chiar de la Maria. Reiese ca naratiunea este prezentata din punct de vedere al Mariei pe cand Matei prezinta naratiunea lui Isus din punct de vedere al lui Iosif (Matei 1). Sectiunea nasterii (cap. 1,5 la 2,52) consta din sapte parti: 1) vestirea nasterii lui Ioan Botezatorul (cap. 1,5-25), 2) vestirea nasterii lui Isus (v. 26-38), 3) vizita Mariei la Elisabeta (v. 3956), 4) nasterea lui Ioan Botezatorul (v. 57-80), 5) nasterea lui Isus (cap. 2,1-20), 6) circumcizia si infatisarea lui Isus (v. 20-38), 7) copilaria lui Isus (v. 39-52.). Irod. Vezi p. 39-42; diagrama p, 40, 234. Zilele lui Irod au fost zile de cruzime si oprimare pentru poporul iudeu, desi imparatul era un asa-zis convertit la religia iudaica. Caracterul lui desfranat sta in contrast izbitor cu caracterul lui Zaharia si era mai mult sau mai putin tipic pentru vremea in care traia. Iudeii. Scriind, asa cum evident facea, mai intai pentru cititori nepalestinieni, se pare ca Luca foloseste adesea numele Iudea ca un termen general pentru intreaga Palestina (Luca 6,17; 7,17; Fapte 10,37). Zaharia. De la ebr. Zekaryah, ,,Iehova Isi reaminteste” sau ,,Iehova Si-a adus aminte”. Numele acesta fusese purtat de fiul lui Iehohiada ( 2 Cronici 24,20), de profetul Zaharia si de multi altii. Ceata lui Abia. David a impartit preotii in 24 de cete (1 Cronici 24,1-18¸2 Cronici 8,14) din care ceata lu Abiah (sau Abia) era a opta (1 Cronici 24,10). Saisprezece cete erau alcatuite din descendenti ai lui Eleazar si opt din descendenti ai lui Itamar, ambii fii ai lui Aaron. Numai patru din cete erau reprezentate de preotii care se reintorsesera din Babilon dupa captivitate si Abia era printre acestea (vezi la Ezra 2,36). Dar aceia care s-au reintors au fost fara indoiala impartiti in 21 sau 22 de cete (extinse la 24 in timpurile NT) si li se daduse numele cetelor originare (vezi la Neemia 12,1). Potrivit cu Iosif, fiecare ceata de preoti era randuita sa serveasca o saptamana din Sabat in Sabat (Antichitati, vii.14.7 [365,366]), de doua ori pe an. La sarbatoarea corturilor toate cele 24 de cete erau asteptate sa fie de fata. Incercarile de a determina timpul din an cand ceata lui Abia venea la rand pentru serviciu, pe temeiul sirului cetelor care slujeau pe vremea cand romanii au distrus Templul in anul 70 d.Hr., sunt pe cat se pare de mica valoare sau fara de valoare in ce priveste datarea naratiunii lui Luca. Elisabeta. De la ebr. Elisheba, insemnand ,,Dumnezeul meu a jurat” sau ,,Dumnezeul meu este belsug”, numele sotiei lui Aaron (Exod 6,23). 1:6 Amandoi erau neprihaniti inaintea lui Dumnezeu, si pazeau fara pata toate poruncile si toate randuielile Domnului. Neprihaniti. [,,Drepti”, KJV]. Se pare ca Zaharia si Elisabeta apartineau de acel mic grup care studia cu ravna profetiile si astepta venirea lui Mesia (DA 44,47,98). Printre iudei termenul ,,neprihanit” ajunsese sa aiba un inteles tehnic si se referea la aceia care tineau legea rituala si traditiile iudaice. Este evident ca, pentru Zaharia si Elisabeta neprihanirea era mult mai mult decat o conformare externa fata de lege. Ei nu erau numai niste simpli legalisti, ci constiinciosi si exemplari in scopul lor hotarat de a se inchina lui Dumnezeu ,,in duh si adevar” (Ioan 4,24). Alti membri ai acestui cerc mic, ales, care astepta venirea lui Mesia erau Iosif si Maria (vezi la Matei 1,16-19) si Simeon si Ana (vezi la Luca 2,25.26.38). Inaintea lui Dumnezeu. Inainte de convertirea lui, Pavel socotea ca are ,,neprihanirea pe care a. o da Legea” si era ,,fara vina” (Filipeni 3,6; vezi Fapte 23,1). Dar convertirea i-a adus intelegerea ca b. o astfel de ,,neprihanire” [,,dreptate”] era fara de folos (vezi Romani 2,24.25; 1 Timotei 1,15). In cazul lui Zaharia si a Elisabetei insa ,,neprihanirea” lor o depasea pe aceea a carturarilor si a Fariseilor (Matei 5,20) care-si faceau faptele bune pentru a fi ,,vazuti de oameni” (Matei 6,1.5). Zaharia si Elisabeta erau ,,neprihaniti inaintea lui Dumnezeu”. Ei erau succesori nobili ai unor eroi ai credintei cum ar fi Noe (Geneza 6,9; 7,1; Evrei 11,7), Avraam (Evrei 11,8), Iov (Iov 1,8; 2,3) si Daniel (Daniel 5,11.12; 10,11), a caror neprihanire este aprobata de cer (vezi Ezechiel 14,14). Poruncile si randuielile. Pe vremea lui Zaharia si a Elisabetei aceasta insemna a trai in armonie atat cu Legea morala, cat si cu legea lui Moise. Intrucat toti oamenii ,,au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu” (Romani 3,23; vezi si 1 Ioan 3,4), toti au nevoie de cineva care sa-i ,,elibereze” din moarte, pedeapsa neascultarii (Romani 6,23; 7,24). Eliberatorul nu este altul decat Isus Hristos (cap. 7,25 la 8,4). Dar pana la venirea Mantuitorului in lume, Dumnezeu a randuit un sistem de jertfe (Evrei 9,1) pe care El l-a dat ,,pana la o vreme de indreptare”, adica pana ce Hristos avea sa intre in lucrarea Lui preoteasca (v. 10,11). Cu alte cuvinte, Zaharia si Elisabeta urmareau sa asculte de Dumnezeu, cautau mantuirea prin mijloacele randuite si drept urmare erau socotiti ,,neprihaniti inaintea lui Dumnezeu”. 1:7 N-aveau copii, pentru ca Elisabeta era stearpa; si amandoi erau inaintati in varsta. Nu aveau copii. La popoarele orientale lipsa de copii a fost totdeauna privita ca o mare nenorocire. Adesea, iudeii o considerau ca o pedeapsa divina pentru pacat (vezi la Levitic 20,20). La iudei, ca si la unele popoare orientale de astazi, lipsa copiilor era considerata un temei indreptatit pentru poligamie si concubinaj si era acceptata ca temei legal suficient pentru divort. Cat de adesea oamenii care fusesera alesi inainte de nastere sa indeplineasca mari lucrari ale lui Dumnezeu s-au nascut in ciuda batranetii sau sterilitatii parintilor lor (vezi la Geneza 11,30; 17,17; 18,11; 25,21; 30,22-24; 1 Samuel 1,2.8.11)! La oameni multe lucruri sunt cu neputinta, dar ,,la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta” (Luca 1,37). Dumnezeu ii conduce adesea pe oameni sa-si dea seama de propria lor slabiciune pentru ca atunci cand vine eliberarea ei sa poata aprecia puterea si taria Lui prin experienta personala. In cazul Elisabetei era un indoit motiv de a nu astepta copii, pentru ca la sterilitatea de o viata intreaga era adaugata si varsta inaintata. Inaintati in varsta. Literal, ,,inaintati in zilele lor”, dintr-un idiom ebraic caracteristic (vezi Geneza 24,1; Iosua 13,1; 1), care inseamna simplu, ,,inaintat in varsta”. 1:8 Dar, pe cand slujea Zaharia inaintea lui Dumnezeu, la randul cetei lui, Dar. [,,S-a intamplat ca”. KJV]. Gr. egeneto, de la ginomai, ,,a deveni” sau ,,a fi”. Cand apare la inceputul unei sectiuni narative, ca aici, expresia este echivalentul grec al formularii ebraice wayehi, ,,s-a intamplat ca”, atat de obisnuita in VT. Expresia este omisa in mod indreptatit in unele traduceri moderne, intrucat sensul este clar si complet fara ea. Cetei lui. Vezi la v. 5. 1:9 dupa obiceiul preotiei, a iesit la sorti sa intre sa tamaieze in Templul Domnului. A iesit la sorti. [,,Sortul lui a fost”, KJV]. Gr. lagchano, ,,a dobandi prin sort”. Datorita marelui numar de preoti, nu toti puteau oficia un anumit serviciu. De aceea se tragea la sort pentru a determina cine sa participe in fiecare dimineata si in fiecare seara. Potrivit cu traditia iudaica, preotii stateau in picioare in semicerc si fiecare ridica unul sau mai multe degete pentru a fi numarate. Spunand un numar, ca de pilda 70, ,,presedintele” incepea sa numere si continua pana cand numarul selectionat arata cine era ales. Intaiul sot determina cine sa curete altarul arderii de tot si sa pregateasca jertfa, si al doilea cine sa aduca jertfa si sa curete sfesnicul si altarul tamaierii. Al treilea sort determina cine sa aduca tamaie, era cel mai important. Al patrulea sort determina cine sa arda bucatile de jertfa pe altar si sa indeplineasca partea de incheiere a slujbei. Sortii trasi dimineata erau valabili si pentru slujba se seara, afara de cazul ca se tragea din nou sortul pentru arderea tamaiei. Sa tamaieze. [,,Sa arda tamaia”, KJV]. Jertfa tamaiei era considerata cea mai importanta parte a slujbelor zilnice de dimineata si de seara. Aceste ore de cult, la care era jertfit un miel (Exod 29,38-42) ca ardere de tot, erau cunoscute ca ,,arderea de tot” sau ,,jertfa” de dimineata si de seara (2 Cronici 31,3; Ezra 9,4.5), sau ca ,,timpul tamaierii” (Luca 1,10; vezi Exod 30,7-8). Acestea erau ore de rugaciune pentru toti israelitii, fie ca participau la serviciu, erau acasa sau in tari straine. Cand fumul de tamaie se urca de pe altarul de aur, rugaciunile lui Israel se inaltau cu el la Dumnezeu (Apocalipsa 8,3.4; vezi la Psalmii 141,2) pentru ei si pentru natiunea lor in consacrare zilnica (PP 352, 353). La acest serviciu preotul oficiant se ruga pentru iertarea pacatelor lui Israel si pentru venirea lui Mesia (DA 99). Privilegiul oficierii la altarul de aur era considerat ca o mare cinste si Zaharia era in toate privintele vrednic de ea. Privilegiul acesta ii revenea de obicei fiecarui preot odata in viata si era, deci, marele moment al vietii sale. De regula nici un preot nu putea sa oficieze la altar mai mult de o singura data si este posibil ca unii din preoti sa nu fi avut niciodata prilejul acesta. Preotul alea prin sort sa aduca tamaia – in cazul acesta Zaharia – alegea doi din colegii sai preoti sa-l ajute, unul sa indeparteze carbunii cei vechi de pe altar si altul sa puna pe el carbuni noi luati de pe altarul arderii de tot. Acesti doi preoti se retrageau din sfanta dupa implinirea indatoririlor lor si preotul ales prin sort aranja apoi tamaia pe carbuni si in timp ce facea aceasta, mijlocea pentru Israel. In timp ce norul de tamaie se inalta, el umplea sfanta si chiar trecea pe deasupra perdelei, in sfanta sfintelor. Altarul tamaierii era imediat in fata perdelei si, desi era de fapt in sfanta, pare sa fi fost considerat ca apartinand sfintei sfintelor (vezi la Evrei 9,4). Altarul de aur era ,,un altar de continua mijlocire” (PP 353), pentru ca zi si noapte tamaia sfanta isi imprastia parfumul prin locurile sacre ale Templului (PP 348). 1:10 In ceasul tamaierii, toata multimea norodului se ruga afara. Multimea. Gr. pelthos, un cuvant favorit al lui Luca, care-l foloseste de 25 de ori in comparatie cu toti ceilalti scriitori NT laolalta, care-l folosesc de 7 ori. Unii comentatori au sugerat ca Zaharia oficia la slujba de dimineata; altii cred ca era serviciul de seara. Pe vremea lui Hristos jertfa de dimineata era adusa pe la ora 9 si jertfa de seara pe la ora 3. La oricare din aceste ore se putea aduna o multime de marime considerabila (vezi Fapte 2,6.15). Poate ca batranii si evlaviosii Simeon si Ana (vezi la Luca 2,25.36) se gaseau, neluati in seama, in grupul credinciosilor chiar la aceasta slujba si si-au inaltat inimile in rugaciune pentru venirea lui Mesia. Afara. Adica, afara din sanctuar, dar in curtile sacre ale Templului. 1:11 Atunci un inger al Domnului s-a aratat lui Zaharia, si a stat in picioare la dreapta altarului pentru tamaiere. Inger al Domnului. Acesta era ingerul Gabriel (vezi la v. 19), care cu peste cinci secole mai inainte se aratase lui Daniel pentru a vesti timpul venirii lui Mesia (Daniel 9,21.25). Acum, cand venirea lui Mesia era aproape, Gabriel se arata ca sa anunte nasterea proorocului care trebuia sa pregateasca poporul pentru venirea Celui Fagaduit. S-a aratat. Din relatare se pare ca aratarea ingerului nu era doar in viziune, ci era faptic aparenta pentru simturile normale de percepere. La dreapta. Altarului. Aceasta era partea de sud, pozitiile fiind socotite din punct de vedere al altarului asezat cu fata spre est. Dreapta era adesea o pozitie de onoare (vezi Matei 25,33; Fapte 7,55.56; Evrei 1,3; etc.) si Zaharia ar fi trebuit sa recunoasca pozitia ca o indicatie de favoare, dar nu a facut-o (DA 97,98; vezi PP 351). 1:12 Zaharia s-a inspaimantat, cand l-a vazut; si l-a apucat frica. S-a inspaimantat. Reactia preotului inaintat in varsta nu ar putea fi considerata neasteptata sau nenaturala (vezi Judecatori 6,22; 13,22; Luca 2,9; 9,34; Fapte 19,17). 1:13 Dar ingerul i-a zis: Nu te teme Zahario; fiindca rugaciunea ta a fost ascultata. Nevasta ta Elisabeta iti va naste un fiu, caruia ii vei pune numele Ioan. Nu te teme. Acestea erau adesea cele dintai cuvinte ale fiintelor ceresti cand se adresau oamenilor (Geneza 15,1; 21,17; Luca 1,30; 2,10). Trimisii cerului sunt constant la lucru pentru a indeparta teama din inimile barbatilor si femeilor consacrate (vezi Evrei 1,14; 2,15) si pentru a pune in locul ei ,,pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere” (Filipeni 4,7). Desavarsita pricepere a lui Dumnezeu si iubirea fata de El indeparteaza orice teama din inima omului (vezi Matei 6,30-34; 1 Ioan 4,18). Ascultata. Literal, ,,a fost ascultata”. Unii cred ca ,,rugaciunea” ascultata era rugaciunea lui Zaharia pentru venirea lui Mesia. Dintr-un studiu al profetiilor, indeosebi ale lui Daniel, Zaharia stia ca era aproape timpul ca sa se arate Mesia. De multi ani el se rugase pentru implinirea nadejdii lui Israel si acum Gabriel il asigura ca implinirea acestor profetii era aproape (vezi DA 98). Altii cred ca ,,rugaciunea” ascultata era o rugaciune anterioara pentru un fiu. Fara indoiala ca Zaharia se rugase in anii care trecusera pentru a avea un fiu (vezi Geneza 15,1.2; 25,21; 30,22; 1 Samuel 1,10.11; etc.)., Asa cum sugereaza unii comentatori, nu este probabil ca Zaharia sa se fi rugat pentru un fiu cu ocazia aceasta, deoarece raspunsul lui dat ingerului (Luca 1,18) lasa sa se inteleaga ca el deja renuntase la nadejdea de a avea un fiu. Ioan. Gr. Ioannes, de la ebr. Yochanan sau Yehochanan, insemnat ,,Iehova este milostiv”. Diferite persoane purtasera numele acesta (vezi 2 Regi 25,3; 1 Cronici 3,15; 26,3; 2 Cronici 17,17; Ezra 10,6.28; Neemia 12,13; Ieremia 40,8). 1:14 El va fi pentru tine o pricina de bucurie si veselie, si multi se vor bucura de nasterea lui. O pricina de bucurie. [,,Vei avea bucurie”, KJV]. Versetele 14-18 sunt in forma metrica caracteristica poeziei ebraice, in care este ritm si repetarea ideii si nu masura si sunet. Nasterea fiului Elisabetei urma sa-i aduca bucurie lui Zaharia personal, dar bucuria lui personala urma sa devina o bucurie pentru toti cei care urmau sa ia aminte la solia fiului si prin aceasta sa fie ,,pregatiti pentru Domnul” (v. 17; cap. 2,32). 1:15 Caci va fi mare inaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici bautura ametitoare, si se va umple de Duhul Sfant inca din pantecele maicii sale. Va fi mare. In aprecierea cerului nu bogatia, rangul, descendenta nobila sau darurile intelectuale constituie marimea. Dumnezeu apreciaza valoarea morala si pretuieste insusirile de iubire si curatie. Ioan era mare, ,,inaintea Domnului” (vezi Matei 11,11) in contrast cu Irod, ,,mare” inaintea oamenilor care-si doresc rang, bogatie si putere. Ioan era un mare slujitor al semenilor sai; Irod era un mare tiran peste ei. Ioan traia pentru altii; Irod traia numai pentru sine; Ioan era mare in acelasi fel ca si Ilie in ce priveste intoarcerea multora ,,din fiii lui Israel la Domnul…Dumnezeul lor” (Luca 1,16). Irod era mare in acelasi fel cum Nimrod fusese mare (vezi Geneza 10,9-12), in conducerea oamenilor la indoiala si la opozitie fata de Dumnezeu (Geneza 10,9.10; vezi cap. 11,2-4). Vezi p. 41,42; vezi la Matei 11,13.14. Vin. Gr. oinos (vezi mai jos la ,,bautura ametitoare”). Bautura ametitoare. Gr. sikera, un cuvant imprumutat din aramaica, ,,shikra” si din ebraica shekar (vezi la Numeri 28,7). Shekar poate fi vin sau orice bautura imbatatoare ca vinul, fie ca este facuta din orz sau distilata din miere sau curmale. Radacina verbului ebraic inseamna ,,a se umple de bautura”, ,,a bea pana se inveseleste” sau ,,a fi beat”. Unii comentatori au crezut ca folosirea din partea lui Luca a celor doi termeni oinos, ,,vin” si sikera ,,bautura ametitoare [tare]” arata ca bauturile ametitoare facute din struguri nu sunt cuprinse in termenul sikera. Dar distinctia aceasta nu este indreptatita deoarece: 1) Sikera este doar o transliterare greaca a ebraicului shekar, care include toate bauturile ametitoare. 2) Forma poetica a v. 14-17 nu justifica o distinctie in ce priveste felul intre ,,vin” si ,,bautura ametitoare” cum nu o justifica intre ,,bucurie” si ,,veselie” din v. 14. Cand vorbim despre lucrare cu ,,toate puterile si cu toata taria” nu ne gandim la doua surse distincte de putere; ci vrem sa spunem ca se lucreaza din rasputeri. In acelasi fel, Luca, sau mai degraba ingerul Gabriel, foloseste cei doi termeni numai pentru a accentua excluderea oricarei bauturi ametitoare. Ca si Samson (Judecatori 13,4.5) si Samuel (vezi la 1 Samuel 1,22), Ioan Botezatorul era un nazireu din nastere (DA 192). Un nazireu (vezi la Geneza 49,26; Numeri 6,2) trebuia sa-si tina apetitul si pasiunile sub stricta supunere in toate imprejurarile, conform principiului (vezi la Judecatori 13,5). Sarcina importanta incredintata lui Ioan Botezatorul urma sa ceara tarie mintala si pricepere spirituala, pentru ca sa poata sta ca o pilda inaintea oamenilor vremii sale. La fel, aceia care participa la sarcina de a proclama a doua venire a lui Hristos trebuie sa-si curete viata ,,dupa cum El este curat” (1 Ioan 3,3). Se va umple de Duhul Sfant. Si nu de bautura ametitoare (vezi Efeseni 5,18). Cand apostolii au fost ,,umpluti cu Duhul Sfant” la ziua Cincizecimii (Fapte 2,4.15-17), au fost invinuiti ca ,,sunt plini de must” (v. 13). Pentru aceia pe care Dumnezeu i-a ales pentru slujba Sa nu trebuie sa existe vreo indoiala cu privire la felul de stimulare care-i mana la actiune. Forma inferioara de stimulare exclude forma superioara. Ioan urma sa fie iluminat, sfintit si calauzit de influenta Duhului Sfant. In Evanghelia sa si in cartea Faptelor, Luca mentioneaza Duhul Sfant de peste 50 de ori, in comparatie cu mentionarea doar de 15 ori de catre toti ceilalti scriitori ai Evangheliei laolalta. Din pantecele mamei sale. Insasi existenta lui Ioan se datora voii si puterii lui Dumnezeu, nu a omului. El a venit pe lume cu soarta vietii hotarata si a fost dedicat lui Dumnezeu chiar de la inceput. Era cu putinta ca Duhul Sfant sa ,,umple” pe Ioan de la nastere deoarece Duhul fusese in stare sa umple mai intai pe mama lui Ioan, Elisabeta, indrumand si stapanind viata ei. In primii ani ai copilului, parintii urmeaza sa stea in locul lui Dumnezeu pentru el (PP 308). ,,Fericiti sunt parintii a caror viata este o adevarata reflectare a celei divine” (PK 245). Prin Duhul Sfant, Maria a primit intelepciune de a conlucra cu trimisii ceresti la dezvoltarea si educarea lui Isus (DA 69). Mamele de astazi care aleg sa traiasca in comuniune cu Dumnezeu pot astepta ca Duhul Sfant sa-i modeleze pe micutii lor, ,,chiar din cele mai timpurii clipe ale lor” (DA 512). In felul acesta, copiii nostri, ca si Ioan Botezatorul se pot bucura de privilegiul fericit de a fi ,,umpluti de Duhul Sfant”. Vezi la cap. 2,52. 1:16 El va intoarce pe multi din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. Va intoarce…la Domnul. Adica, prin pocainta. Botezul lui Ioan era un ,,botez al pocaintei” (vezi Marcu 1,4; Luca 3,3; Fapte 13,24; 19,4). Pocainta sau intoarcerea de la pacat, era ideea fundamentala a soliei lui. Oamenii trebuie sa se pocaiasca daca urmeaza sa fie ,,pregatiti pentru Domnul” (Luca 1,17) si daca urmeaza sa intre in Imparatia Lui (vezi Matei 3,2; 4,17; 10,7). Lucrarea lui Ioan urma sa convinga pe oameni sa-si paraseasca pacatele si sa-i indemne sa caute pe Domnul Dumnezeul lor. Aceasta era lucrarea pe care o facuse Ilie (vezi la 1 Regi 18,37). Naratiunea VT se incheie (vezi Maleahi 3,1; 4,5.6) si naratiunea NT incepe cu tema ,,copiilor lui Israel” care se intorc la ,,Domnul Dumnezeul lor” (vezi Luca 1,16). 1:17 Va merge inaintea lui Dumnezeu, in duhul si puterea lui Ilie, ca sa intoarca inimile parintilor la copii, si pe cei neascultatori la umblarea in intelepciunea celor neprihaniti, ca sa gateasca Domnului un norod bine pregatit pentru El. Va merge inaintea lui. Asa cum este in mod specific profetizat de Isaia (vezi la Isaia 40,3-5) si Maleahi (vezi la Maleahi 3,1). Aceasta este sarcina atribuita bisericii ramasitei de astazi. In v. 16,17 exista un giuvaer de adevar inspirat care se gaseste pe jumatate ascuns. In v. 16 Luca afirma ca Ioan va intoarce pe multi copii ai lui Israel la ,,Domnul” si apoi urmeaza imediat cu comentariul: ,,El [Ioan Botezatorul] va merge inaintea lui [evident Mesia, dar si ,,Domnul Dumnezeul lor” din v. 16]. In mod lamurit, desi poate criptic, Luca atrage aici atentia la divinitatea lui Mesia. Duhul si puterea lui Ilie. Curajul neinfricat al lui Ilie in zile de apostazie si criza (vezi 1 Regi 17,1; 18,1-19.36-40) facuse din profet un simbol al reformatiunii temeinice si loialitatii depline fata de Dumnezeu. Acum era nevoie de o lucrare asemanatoare pentru a intoarce inimile oamenilor la credinta parintilor lor (vezi Ioan 8,56; 1 Petru 1,10.11). Lucrarea lui Ioan Botezatorul ca inainte mergator al lui Mesia fusese facuta un subiect de relatare profetica (vezi Isaia 40,1-11; Maleahi 3,1; 4,5.6), asa cum stiau aceia care studiau Scripturile. Chiar si carturarii recunosteau ca ,,trebuie sa vina Ilie” inainte de venirea lui Mesia (Matei 17,10; Marcu 9,11.12). Solia lui era o solie de reforma si pocainta (vezi Matei 3,1-10). Ioan ii semana lui Ilie, nu numai in lucrarea pe care urma sa o faca si in neinfricarea cu care avea sa proclame adevarul (vezi 1 Regi 21,17-24; Matei 3,7-10), dar chiar si in felul sau de vietuire si in infatisarea lui exterioara generala (vezi Matei 3,4; vezi la 2 Regi 1,8). Amandoi profetii au suferit persecutie ( vezi 1 Regi 18,10; 19,2; Matei 14,10). Profetiile cu privire la inainte mergatorul lui Mesia au fost implinite atat de impresionant in Ioan Botezatorul incat atat poporul de rand, cat si conducatorii lor au recunoscut asemanarea lui Ioan cu Ilie (vezi Ioan 1,19-21). Chiar si dupa moartea lui Ioan preotii, carturarii si batranii nu indrazneau sa tagaduiasca faptul ca Ioan era profet (Matei 21,24-27; Marcu 11,29-33; Luca 20,3-7). Si nici Irod cel fara inima n-a indraznit sa-i ia viata lui Ioan pana cand imprejurarile aparent l-au constrans sa faca asa ceva (Matei 14,3-11; Marcu 6,17-28; DA 222). Ioan a tagaduit ca el era Ilie in persoana (Ioan 1,21), dar Isus a afirmat ca Ioan a venit ca implinire a profetiilor despre venirea lui Ilie (Matei 11,9-14; 17,10-13). Lucrul acesta a fost pe deplin inteles de ucenici (Matei 17,13). Exact lucrarea savarsita de Ilie si de Ioan Botezatorul este necesara astazi. In zilele acestea de stricaciune morala si de orbire spirituala este nevoie de glasuri care sa proclame fara teama oamenilor de pe pamant venirea Domnului. Chemarea timpului de fata este pentru barbati si femei care-si vor randui viata asa cum au facut Ioan si Ilie de pe vremuri si care vor invita pe altii sa faca la fel. Este necesara o lucrare de reforma zeloasa, nu numai in afara de biserica, dar si inauntrul ei. Dumnezeu invita pe toti aceia care vor sa-L iubeasca si sa-I serveasca sa mearga in ,,duhul si puterea lui Ilie” (3 T 61,62). Inimile parintilor. Contextul de aici si din Maleahi 4,5.6. sugereaza ca este folosita o vorbire figurata. Solia lui Gabriel a fost data in forma literara a poeziei ebraice in care ritmul ideilor este folosit in loc de metru (vezi vol. III, p. 17-28). Copiii lui Israel trebuiau sa fie intorsi la ,,Domnul Dumnezeul lor”, Parintele lor ceresc (Luca 1,16), cei ,,neascultatori” la ,,intelepciunea celor neprihaniti [,,drepti]” (v. 17). Lucrarea lui Ioan era de a intoarce inimile copiilor neascultatori ai lui Israel din generatia lui la intelepciunea dreptului lor Parinte din cer prin intoarcerea atentiei la experientele ,,parintilor” lor (vezi 1 Corinteni 10,11). Aceasta era exact lucrarea pe care o savarsise Ilie (vezi 1 Regi 18,36.37). Ca descendenti spirituali ai parintelui nostru Avraam (Galateni 3,29) noi ar trebui, ca si el, sa ne intoarcem in credinta inimile la Dumnezeu (Evrei 11,8-13.39.40) si sa ne aducem pururi aminte de calea pe care El a condus pe ,,parinti” in veacurile trecute (vezi LS 196). Declaratia lui Maleahi, citata aici de Luca, a fost de asemenea explicata literal, ca aplicanduse la raspunderea parinteasca de a creste pe copii ,,in mustrarea si invatatura Domnului” (Efeseni 6,4). Unul din primele rezultate ale adevaratei convertiri este intarirea legaturilor familiei. Adevarata reforma totdeauna face asa ceva. Caminul este cu siguranta cuprins in lucrarea de reforma descrisa aici ca fiind un aspect important de facut ,,ca sa gateasca Domnului un norod bine pregatit pentru El.” Vezi la v. 15. Intelepciunea. Gr. phronesis, ,,o hotarare [de a face asa si asa]”, ,,intelegere”, ,,intentie”. ,,Intelepciunea” de care vorbeste ingerul este de natura sa conduca pe om sa se intoarca de la neascultare la ascultare, de la nedreptate la dreptate. Transformarea aceasta are loc nu atat de mult ca rezultat al cunostintelor intelectuale, ci printr-o schimbare a conceptiilor (vezi Romani 12,2) care insoteste o schimbare a inimii (vezi Ezechiel 11,19; 18,31; 36,26). Numai cand un om Il iubeste pe Dumnezeu el vrea sa asculte de Dumnezeu (Ioan 14,15; 15,10). Numai cand afectiunile sunt fixate la ,,cele de sus” (Coloseni 3,2) adevarata ,,intelepciune” stapaneste inima si viata. Un norod bine pregatit. Oamenii din zilele lui Noe n-au fost pregatiti pentru potop (cap. 17,27) si nici oamenii din Sodoma pentru prapadul care a venit peste cetatea aceea. Copiii lui Israel care au parasit Egiptul nu erau pregatiti sa intre in tara fagaduita (Evrei 3,19). Oamenii din zilele lui Hristos nu erau pregatiti sa-L intampine si de aceea ,,nu L-au primit” (vezi Ioan 1,11). Totusi, in mare masura datorita lucrarii lui Ioan Botezatorul, unii erau gata sa-L primeasca. La fel, noi suntem sfatuiti sa fim ,,gata” (Matei 24,44), deoarece aceia care sunt ,,gata” vor merge cu Hristos la nunta (Matei 25,10). Tocmai crestinul care pastreaza nadejdea revenirii Domnului arzand cu putere in inima sa va fi ,,bine pregatit pentru” Domnul cand vine (vezi Evrei 9,28; 2 Petru 3,11.12; 1 Ioan 3,3). 1:18 Zaharia a zis ingerului: Din ce voi cunoaste lucrul acesta? Fiindca eu sunt batran, si nevasta mea este inaintata in varsta. Din ce voi cunoaste? Fagaduinta parea prea frumoasa ca sa fie adevarata. Fara indoiala ca Zaharia se rugase pentru a avea un fiu de ani de zile (vezi la v. 13) si acum cand rugaciunea lui era pe punctul de a primi raspuns credinta lui nu s-a ridicat pentru a accepta raspunsul. Cat de adesea oamenii vad dificultati in calea implinirii fagaduintelor lui Dumnezeu, uitand ca ,,nimic nu este cu neputinta la Dumnezeu” (v. 37). Asa a fost cu Sara (vezi Geneza 18,11.12), cu Moise (vezi Exod 4,1.10.13) cu Ghedeon (vezi Judecatori 6,15-17.36-40) si cu credinciosii care se rugau acasa la Maria pentru eliberarea lui Petru (vezi Fapte 12,14-16). Chiar si Avraam, care ,,nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu” (Romani 4,20) a simtit nevoia de dovezi palpabile pe care sa-si sprijine credinta (vezi Geneza 15,8; 17,17). Eu sunt batran. Varsta de retragere din serviciu activ pentru leviti era de 50 de ani (vezi la Numeri 8,24). Totusi, preotii se retrageau din serviciu numai cand varsta sau boala ii facea inapti din punct de vedere fizic ca sa slujeasca la altar. Avraam si Sara erau descrisi ca ,,inaintati in varsta” cand erau de 99 si 89 de ani (Geneza 18,11). Cam la varsta de 92 de ani, Iosua era numit ,,batran si inaintat in varsta” (vezi la Iosua 13,1), desi a trait pana la 110 ani (Iosua 24,29). Despre David se spunea ca este ,,batran si inaintat in varsta (1 Regi 1,1) la data mortii sale, in al 71-lea an al sau (2 Samuel 5,4.5). Este probabil sigur sa tragem concluzia ca Zaharia era cu varsta cuprinsa intre 60 si 70 de ani, poate mai aproape de ultima. Inaintata in varsta. Vezi la v. 7. 1:19 Drept raspuns, ingerul i-a zis: Eu sunt Gabriel, care stau inaintea lui Dumnezeu; am fost trimis sa-ti vorbesc, si sa-ti aduc aceasta veste buna. Gavril. [,,Gabriel”, KJV]. Gr. Gabriel de la ebr. Gabri’el, insemnand ,,om al lui Dumnezeu”. Cuvantul ebraic folosit pentru ,,om” este geber, intelegandu-se un ,,om tare”. Gabriel ocupa pozitia de la care a cazut Lucifer (DA 693; GC 493) si sta pe treapta urmatoare cea mai apropiata de Hristos in ce priveste onoarea si rangul (DA 98,99,234; Daniel 10,21). Gabriel este cel care s-a aratat lui Daniel (Daniel 8,16; 9,21) pentru a vesti venirea lui ,,Mesia Domnul [Voievodul]” (Daniel 9,25). In timpurile NT el s-a aratat lui Zaharia (Luca 1,19), Mariei (v.26,27) si probabil el este cel care i s-a aratat lui Iosif (vezi la Matei 1,20). Gabriel este cel care L-a intarit pe Hristos in Getsemani (DA 693), care s-a interpus intre El si gloata (DA 694) si care a deschis mormantul si L-a chemat pe Mantuitorul sa vina afara (DA 779, 788). Gabriel a fost si unul din cei doi ingeri care au insotit pe Hristos in timpul vietii (DA 793) si s-a aratat ucenicilor pe Muntele Maslinilor cand Hristos Mantuitorul Se inalta la cer (DA 832; cf. 780). Gabriel este cel care s-a aratat lui Ioan pe insula Patmos (DA 99; vezi la Apocalipsa 1,1) si care a vorbit despre sine ca fiind ,,impreuna slujitor cu tine si [impreuna slujitor] cu fratii tai, proorocii” (Apocalipsa 22,9). Stau inaintea. [,,Stau in prezenta”, KJV]. Expresia aceasta este folosita in VT cu privire la inaltii slujbasi servind la curte (1 Regi 10,8; 12,6; Proverbele 22,29; Daniel 1,19). Prin aceasta simpla afirmatie care da la iveala pozitia de onoare pe care o are in cer, Gabriel se acrediteaza fata de Zaharia ca reprezentat al lui Dumnezeu. Cu privire la ingerii pazitori se spune ca ,,ei vad pururi fata Tatalui Meu care este in cer” (Matei 18,10). Gabriel este, ca sa zicem asa, ,,primul ministru” el cerului, conducatorul ostirii ceresti ,,trimisa sa slujeasca celor ce urmeaza sa fie mostenitori ai mantuirii” (Evrei 1,14). El este, intr-un sens special, ambasadorul cerului pe acest pamant (DA 99). Nu numai ca Gabriel s-a inchinat impreuna cu oamenii neprihaniti de pe pamant, ci el s-a asociat si cu altii. Nimeni altul decat el a aparut la curtea persana pentru a influenta pe Cir si pe Darius sa dea decret pentru autorizarea recladirii Templului (Daniel 10,13.20; 11,1). El este ingerul profetiei, cel insarcinat de cer sa randuiasca treburile oamenilor in armonie cu voia lui Dumnezeu. Potrivit cu traditia iudaica, Gabriel este ingerul judecatii si unul din cei patru arhangheli, singurii care au intrarea inaintea prezentei divine in toate timpurile. Sa-ti aduc…veste buna. Gr. euaggelizo, ,,a proclama vesti bune” sau ,,sa anunte vesti bune” (vezi la cap. 2,10). 1:20 Iata ca vei fi mut, si nu vei putea vorbi, pana in ziua cand se vor intampla aceste lucruri, pentru ca n-ai crezut cuvintele mele, care se vor implini la vremea lor. Vei fi mut. Zaharia exprimase indoiala fata de cuvantul ingerului. Acum el primit un semn care in acelasi timp era o pedeapsa pentru necredinta. Lipsa lui de credinta a adus atat judecata, cat si binecuvantare. Necredinta lui a fost vindecata imediat si deplin. In acelasi timp suferinta lui a fost un mijloc de a atrage atentia oamenilor la vestirea nasterii inainte mergatorului lui Mesia. Nu numai ca starea lui Zaharia a atras atentia multimii adunate in curtea Templului (v. 22); ea i-a dat prilej sa comunice ceea ce vazuse si auzise (DA 99), intr-un fel pe care ei nu puteau sa-l uite vreodata. In anumite privinte experienta lui Zaharia este asemanatoare cu aceea a lui Ezechiel de a fi facut mut (vezi Ezechiel 3,26) si de a ramane asa (cap. 24,27) pana la implinirea soliei (cap. 33,22). N-ai crezut. Desi n-a fost usor pentru Avraam sa prinda realitatea fagaduintei lui Dumnezeu ca fiul sau va fi mostenitorul sau (vezi Geneza 15,2.3; 17,17.18), el a fost in stare sa creada pe Dumnezeu pe cuvant (vezi Geneza 15,6). ,,Intarit prin credinta lui”, el ,,nu s-a indoit de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta” (vezi Romani 4,19-22). Se pare ca Zaharia, desi ,,neprihanit” si ,,fara pata” inaintea lui Dumnezeu (Luca 1,6) nu a fost asemenea lui Avraam cand a fost vorba de exercitarea credintei. 1:21 Norodul insa astepta pe Zaharia, si se mira de zabovirea lui in Templu. Astepta. Literal, ,,erau asteptand”, adica staruiau sa astepte. Zaharia a ramas singur in sfanta mai mult ca de obicei. Obiceiul cerea ca preotul care aducea darul de tamaie in orele de dimineata si de seara sa nu-si prelungeasca ramanerea in sfanta, ca nu cumva poporul sa aiba prilej de ingrijorare. In plus, poporul nu avea voie sa plece pana cand nu iesea preotul oficiant sa pronunte binecuvantarea aaronica (vezi Numeri 6,23-26). Potrivit cu cele relatate de Talmud, jertfa de tamaie adusa pe altarul de aur trebuia sa fie facuta cu promptitudine. 1:22 Cand a iesit afara, nu putea sa le vorbeasca; si au inteles ca avusese o vedenie in Templu. El le facea semne intr-una, si a ramas mut. Nu putea sa le vorbeasca. Cand preotul oficiant iesea din sfanta dupa aducerea jertfei de tamaie, se astepta ca el sa-si inalte mainile si sa rosteasca o binecuvantare asupra multimii in asteptare. Avusese o vedenie. [,,Vazuse o vedenie”, KJV]. Cand Zaharia a iesit afara, fata lui stralucea de slava lui Dumnezeu (DA 99). Insasi prezenta lui, intr-un anumit sens, era o binecuvantare nerostita, deoarece formula binecuvantarii cuprindea cuvintele: ,,Domnul sa-Si lumineze fata asupra ta” (Numeri 6,25) si ,,Domnul sa-si inalte fata asupra ta” (v. 26). Cea dintai, reprezenta indurarea lui Dumnezeu si a doua, darul Lui de pace. Fara indoiala, multi dintre inchinatorii adunati se gandeau la Moise cand se intorcea de pe Muntele Sinai (vezi Exod 34,29.30.35). Le facea semne. Mai degraba, ,,a staruit in a face semne”, adica, facand miscari intr-un efor de a explica oamenilor ceea ce se intamplase. Cu timpul, si poate scriind ca si facand semne, a izbutit sa le comunice ce vazuse si auzise (DA 99). Mut. Gr. kophos, ,,ciuntit” sau ,,tocit”. Aceasta se putea referi la vorbire sau la auzire sau la amandoua. Naratiunea pare sa lase sa se inteleaga ca Zaharia a devenit si surd si mut (vezi la v. 62). 1:23 Dupa ce i s-au implinit zilele de slujba, Zaharia s-a dus acasa. Slujba. Gr. leitourgia, un cuvant grec obisnuit denotand ,,serviciu public”. In LXX-a, leitourgia este folosit cu privire la slujirea preotului in favoarea adunarii. Termenul este folosit in Evrei 8,6 si 9,21 cu privire la ,,lucrarea” lui Hristos in sanctuarul ceresc. Fiecare ,,ceata” de preoti ramanea de serviciu la Templu de la un Sabat la altul. Potrivit traditiei iudaice, era un lucru obisnuit ca grupul de preoti care se retragea sa aduca jertfa de tamaie de dimineata in ziua de Sabat, iar grupul care venea sa aduca jertfa de tamaie seara. In acord cu aceasta ,,ceata lui Abia” din care facea parte Zaharia (vezi la v. 5), a ramas de serviciu pana in Sabatul urmator. Zaharia ar fi putut sa fi considerat experienta sa cu ingerul indestulatoare pentru a-si indreptati retragerea sa mai devreme si sa se intoarca acasa. Dar el a ales sa ramana la postul randuit lui pana cand a fost eliberat din slujba. Formularea din v. 23 explica cu putere ca au ramas cateva zile din termenul lui de serviciu si ca aratarea ingerului nu a avut loc in ziua de Sabat. Acasa. [,,La el acasa”, KJV]. In ,,muntii” [,,tinutul muntos”] al Iudeii (v. 39). Din cele opt cetati iudaice atribuite de Iosua preotilor (vezi la Iosua 21,9; cf. 1 Cronici 6,57-59), Hebronul si Hilenul (Holonul) par sa se califice cel mai bine pentru asezarea in ,,tinutul muntos”. Nu se stie daca Hilenul a fost recladit dupa captivitate si daca cetatile atribuite originar preotilor de Iosua le apartineau pe vremea lui Hristos. Vezi la Luca 1,39. 1:24 Peste catva timp, Elisabeta, nevasta lui, a ramas insarcinata, si s-a tinut ascunsa de tot cinci luni. Caci, zicea ea, S-a tinut ascunsa. Nu este clar de ce s-a tinut ascunsa Elisabeta in primele cinci luni ale sarcinii. Nici un obicei iudaic nu i-ar fi cerut sa faca asa si contextul lasa sa se inteleaga ca ea a facut lucrul acesta in mod voluntar. Unii comentatori sugereaza ca ea a ramas acasa pana va fi fost evident ca ,,ocara” ei fusese inlaturata (vezi la v. 25). Altii cred ca mentionarea unei perioade de cinci luni este inserata numai ca anticipare a vizitei Mariei in luna a sasea. S-ar putea, insa, ca in anticiparea vietii consacrate pe care urma sa o duca Ioan, ca nazireu (vezi la v. 15), Elisabeta sa fi cautat sa se tina departe de contactele obisnuite cu societatea si sa cugete si sa studieze privitor la raspunderea de a creste un copil caruia urma sa-i fie incredintata o sarcina atat de importanta ca aceea atribuita lui Ioan. Un astfel de motiv ar parea sa fie in armonie cu caracterul Elisabetei (vezi v. 6). 1:25 iata ce mi-a facut Domnul, cand Si-a aruncat ochii spre mine, ca sa-mi ia ocara dintre oameni. Ocara. Adica, probabil nefericirea de a fi lipsita de copii, care la iudei era cea mai mare nenorocire care putea sa se abata asupra unei femei (Geneza 30,1; 1 Samuel 1,5-8; vezi Luca 1,7). Sterilitatea era de obicei socotita o pedeapsa de la Dumnezeu (vezi Geneza 16,2; 30,1.2; 1 Samuel 1,5.6) si in cazul acesta se facea rugaciune pentru ea (vezi Geneza 25,21; 1 Samuel 1,10-12), ca El sa-Si ,,aduca aminte” de cele bolnave in felul acesta. Cand avea loc conceptia ca urmare a rugaciunilor de felul acestora, se spunea ca Dumnezeu ,,Si-a adus aminte” de ele (vezi Geneza 30,22; 1 Samuel 1,19). In toate Scripturile copiii sunt socotiti ca fiind o binecuvantare acordata de Dumnezeu (vezi Geneza 33,5; 48,4; Exod 23,26; Iosua 24,3; Psalmii 113,9; 127,3; 128,3). In contrast, la natiunile pagane copiii erau infatisati sau adusi ca ardere de tot dumnezeilor lor. 1:26 In luna a sasea, ingerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu intr-o cetate din Galilea, numita Nazaret, Luna a sasea. [Vestirea, Luca 1,26-38. Vezi harta p. 214; diagrama p. 227.] Adica, a sasea luna dupa aratarea lui Gabriel lui Zaharia (v. 11) si zamislirea Elisabetei (v. 24) asa cum s-a afirmat in mod specific de inger (vezi la v. 36). Gavril. Vezi la v. 11.19. Nazaret. Un oras galilean obscur, nementionat in VT sau in Talmud, sau cuprins de Iosif intr- o lista de 204 orase ale Galileii (vezi la Matei 2,23). Copilaria si tineretea lui Isus, perioada in care Scripturile relativ tac, au fost petrecute intr-o localitate cu privire la care relatarile istorice in cea mai mare masura nu spun nimic. Aici, intr-o comunitate mica, Isus era ferit de influenta rabinica a centrelor iudaice mai mari, ca si de cultura greaca pagana care patrunsese ,,Galilea Neamurilor” (Matei 4,15). Atitudinea obisnuita a iudeilor fata de Nazaret este reflectata in riposta lui Natanael adresata lui Filip: ,,Poate iesi ceva bun din Nazaret?” (Ioan 1,46) si a Fariseilor adresata lui Nicodim: ,,Cerceteaza bine si vei vedea ca din Galilea, prooroc nu se ridica” (Ioan 7,52). Vezi ilustratia din fata p. 512. Faptul ca Luca amplaseaza atat pe Maria, cat si pe Iosif ca locuind in Nazaret si in mod specific il numeste ,,cetatea lor” (cap. 2,39) este dovada acuratetei istorice a naratiunii Evangheliei. Daca el sau altii de la care el primise informatiile sale (v. 1-3) ar fi inventat povestirea, ei ar fi cautat sa puna pe Maria si pe Iosif in Betleem in tot cursul zamislirii si nasterii lui Hristos si nu intr-o cetate din Galilea, avand in vedere mai ales reputatia nefavorabila a Galileii in general si a Nazaretului in particular. Faptul ca Matei nu mentioneaza Nazaretul in legatura cu evenimentele care preced nasterea lui Isus (vezi Matei 1,18-25) da marturie si cu privire la natura independenta a dovezilor relatate in cele doua Evanghelii. Daca ar fi fost vreo intelegere secreta intre diferitii scriitori ai Evangheliei, cu intentia de a insela, ei ar fi avut mai multa grija pentru a da relatarilor lor cel putin aparenta unei asemanari superficiale. Afirmatia explicativa a lui Luca ca Nazaretul era ,,o cetate a Galileii” poate o fi dovada, asa cum cred unii, ca Luca scria pentru persoane care nu locuiau in Palestina si care nu ar fi putut cunoaste un targ atat de obscur. 1:27 la o fecioara logodita cu un barbat, numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria. O fecioara. Vezi la Matei 1,23. Faptul ca dand un raport atat de amanuntit al imprejurarilor nasterii lui Isus, Luca nu pomeneste pe parintii Mariei, sugereaza ca se poate ca ei sa fi fost morti la data aceea si ca Maria se poate sa fi locuit la rudele ei (vezi DA 144,145). Aproape fara exceptie, scriitorii iudei identificau pe aceia despre care scriau ca fii si fiice ale unor anumite persoane aratate pe nume. Logodita. Vezi la Matei 1,18. Succesiunea evenimentelor de aici este plina de insemnatate. Ingerul a facut vestirea nasterii lui Isus dupa logodna Mariei. A i se spune, intr-un timp cand nu fusesera facute planuri pentru casatorie, ca ea urma sa dea nastere unui copil, fara indoiala ca trebuie sa o fi intristat foarte mult. Pe de alta parte, daca vestirea ar fi venit dupa casatoria ei cu Iosif, chiar si Maria si Iosif ar fi considerat pe Isus drept copilul lor. Dovada nasterii din fecioara ar fi fost dificila, daca nu imposibil de stabilit. Intentionalitatea succesiunii evenimentelor marturiseste despre planul divin si despre providenta calauzitoare a lui Dumnezeu. Daca Iosif era gata sa ,,divorteze” de Maria auzind ca ea ,,s-a aflat insarcinata” (Matei 1,18-19) si a fost oprit sa faca lucrul acesta numai prin descoperire directa de la Dumnezeu (v. 20.24), probabil ar fi fost si mai dificil de a-l impaca cu ideea de a contracta o casatorie cu ea daca ar fi fost gasita insarcinata (v. 19). Planul divin a facut situatia cat mai usoara cu putinta atat pentru Maria, cat si pentru Iosif. Maria era intr-adevar ,,fecioara”, dar era logodita. Dumnezeu ii daduse deja un ajutor si protector inainte de a i se vesti nasterea viitoare a lui Isus. Iosif. Vezi la Matei 1,18. Nu se cunoaste altceva despre Iosif in afara de descendenta sa davidica (Matei 1,6-16), saracia lui (vezi la Luca 2,24), ocupatia lui (Matei 13,55), faptul ca avea patru fii (Matei 12,46; 13,55.56; DA 87) si ca, evident, a murit inainte ca Isus sa-Si inceapa lucrarea (vezi DA 145). Ultimul eveniment precis relatat despre Iosif s-a petrecut cand Isus era de 12 ani (Luca 2,51). Absenta oricarei referiri ulterioare la Iosif ridica o presupunere rezonabila ca el a murit inainte ca Isus sa-Si inceapa lucrarea (vezi la cap. 2,51). Faptul ca Isus a incredintat grija mamei Sale lui Ioan la cruce (Ioan 19,26-27) este practic o dovada clara ca moartea lui Iosif avusese loc inainte de data aceea. Casa lui David. Adica, familia regala (vezi la Matei 1,1.20). Parerile difera cu privire la faptul daca expresia ,,din casa lui David” de aici se refera la Maria sau la Iosif. Repetarea cuvantului ,,fecioara” in ultima parte a versetului lasa sa se inteleaga ca expresia in discutie se refera la Iosif mai degraba decat la Maria. In orice caz, descendenta davidica a lui Iosif este clar enuntata in Luca 2,4. Dar si Maria era din ,,casa lui David” (vezi la Matei 1,16; Luca 1,32; DA 44). De fapt, prin Maria, Isus era ,,nascut din samanta lui David, in ce priveste trupul” (Romani 1,3). Faptul ca Maria era o descendenta a lui David pare sa fie luat ca de la sine inteles in Luca 1,32.69. Afirmatia aceasta, precum si alte afirmatii din Scripturi ar pierde mult din forta si din intelesul lor daca Maria nu ar putea pretinde pe David ca stramos. Referirea in v. 36 la Elisabeta ca ,,rudenie” [ ,,vara”] a Mariei nu poate fi interpretata ca cerand ca Maria sa fie din semintia lui Levi, cum au crezut unii (vezi la v. 36). Maria si Iosif erau amandoi de vita regala, dupa cum Zaharia si Elisabeta erau din neam preotesc (v. 5). Maria. Vezi la Matei 1,16. Luca da naratiunea nasterii lui Isus din punct de vedere al Mariei, un fapt pe care unii comentatori il iau ca implicand faptul ca Luca auzise personal istorisirea din gura ei sau de la altcineva care vorbise cu ea (vezi la v. 1-3). Prezentarea amanuntita si aleasa frumusete a naratiunii lui Luca sugereaza cu certitudine cunoastere intima cu faptele, fie prin contact direct cu persoane care au fost martore la ele (v. 2), fie prin inspiratie. Mentinerea de catre Luca a ,,martorilor oculari” lasa sa se inteleaga ca ambii factori au conlucrat – o relatare a martorilor oculari, sustinuta de inspiratie. 1:28 Ingerul a intrat la ea, si a zis: Plecaciune, tie, careia ti s-a facut mare har; Domnul este cu tine, binecuvantata esti tu intre femei! Plecaciune. [,,Salutare”, KJV; ,,Bucura-te”, G. Gal.]. Gr. chaire, o forma veche de salutare (vezi Matei 28,9) care exprima stima si buna vointa. Cuvantul tradus in felul acesta este forma imperativa a verbului chairo, ,,a se bucura” sau ,,a fi vesel”. Forma aceasta de salutare ar putea fi comparata cu salutarea: ,,Pace voua!” (Luca 24,36; etc.), o forma obisnuita de salutare in Orientul de astazi, ca si din vechime. Mare har. [,,Foarte favorizata”, KJV]. Literal, ,,inzestrata cu har”. Expresia aceasta prezinta pe Maria ca primitoare de favoare divina sau de har, nu datatoare de asa ceva. Expresia latina, plena gratia, din Vulgata, este redata ,,plina de har” de Wyclife, Tyndale si de diferiti traducatori catolici. Dar expresia aceasta maltrateaza enuntarea ingerului daca este considerata ca lasa sa se inteleaga ca Maria de aici inainte era datatoare de har divin si nu primitoare a lui. Gabriel nu a inzestrat-o cu merit personal pe care sa-l acorde altora. Este clar ca ingerul nu a acordat Mariei nimic mai mult decat este la indemana tuturor credinciosilor crestini din folosirea aceluiasi cuvant grec in Efeseni 1,6 unde Pavel afirma despre har ca Tatal ,,ni l-a dat” (literal, ,,ne-a inzestrat cu har”) in Prea Iubitul Lui [Hristos] – nu in Maria, lucru plin de insemnatate. Mariei i se facuse ,,mare har” [era ,,foarte favorizata”] numai, asa cum explica ingerul, pentru ca Domnul era cu ea. Ea capatase ,,indurare inaintea lui Dumnezeu” (Luca 1,30) si era, literal, ,,inzestrata cu har”. Maria nu este numita nicaieri ,,fericita” decat de Elisabeta (v. 42) si de o femeie al carei nume nu este aratat (cap. 11,27), iar la cuvintele acesteia din urma Isus a obiectat personal (v. 28). El a tratat totdeauna pe mama Sa cu politete si respect (vezi la Ioan 2,4), dar niciodata nu a inaltat-o mai presus de altii care L-au ascultat si au crezut in El (Matei 12,48.49). La cruce El nu S-a referit la ea ca ,,Mama lui Dumnezeu” si nici macar ca ,,mama”. El i s-a adresat pur si simplu cu ,,femeie”, un titlu de respect (vezi la Ioan 19,26). Nici Pavel, nici vreun alt scriitor NT nu-i atribuie vreun merit extraordinar sau vreo influenta asupra lui Dumnezeu. Inaltarea catolica a Mariei nu are temei in Scriptura, ci este intemeiata cu totul pe legendele fantastice ale Evangheliilor apocrife, carora chiar si catolicii insisi le tagaduiesc un loc in canonul sacru. In primele secole crestine legendele acestea au fost contopite cu mituri pagane despre ,,regina cerului” orientala (vezi Ieremia 7,18; 44,17.18; etc.) consoarta zeilor si Magna Mater sau Marea Mama a Asiei Mici. Conceptia catolica despre Maria ca ,,Mama lui Dumnezeu” nu este mai mult decat zeitatea pagana feminina imbracata in terminologie crestina, facuta dogma la Conciliul din Efes in anul 431 d.Hr., in Efes, care intamplator era cetatea de locuit a Dianei, gr. Artemis, totusi nu zeita virgina greaca Artemis, ci o zeita mama asiatica uneori identificata cu ,,Marea Mama”. Potrivit cu traditia, Maria a petrecut ultimii ei ani la Efes, in casa apostolului Ioan. Cuvintele salutarii ingerului au fost pervertite de Biserica catolica intr-o rugaciune adresata Mariei ca mijlocitor. Potrivit cu Enciclopedia Catolica, ea este alcatuita din cuvintele ingerului: 1) cu adaugarea (inainte de 1184) a cuvintelor de incepere a salutarii inspirate a Elisabetei adresata Mariei, aflate in v. 42; 2) si adaugarea in plus (la 1493) a unei cereri de rugaciune 3) si de o adaugare ceva mai tarzie 4) facuta in 1495 si cuprinsa in Catehismul Conciliului de la Trent, cu intreaga forma recunoscuta oficial in Breviarul Roman din 1568. In felul acesta interpretat artificial, Ave Maria zice dupa cum urmeaza: [1] ,,Salutare, Maria, plina de har, Domnul este cu tine; [2] Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau, Isus. [3] Sfanta Maria, Maica lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi pacatosii, [4] acum si in ceasul mortii noastre. Amin”. Este cu tine. Cuvantul ,,este” a fost adaugat de traducatori intrucat adesea, in limba greaca, el este subinteles si nu exprimat. Poate ,,fie cu tine” este mai de preferat decat ,,este cu tine”. Aceasta era o forma obisnuita de salutare in timpurile VT (vezi Judecatori 6,12; Rut 2,4). Binecuvantata esti intre femei. Pot fi citate importante dovezi textuale (cf. p. 146) pentru omiterea acestei propozitii. Ea este, totusi, atestata in v. 42 (vezi la v. 42). 1:29 Tulburata foarte mult de cuvintele acestea, Maria se intreba singura ce putea sa insemneze urarea aceasta. Tulburata. Gr. diatarasso, ,,a agita mult” sau ,,a tulbura mult”. Maria era tulburata de aparitia brusca, neasteptata a ingerului, dar cu atat mai mult de marea onoare exprimata in salutarea extraordinara a ingerului adresata ei. Ea era ,,tulburata” dar calma. Se intreba singura. Literal, ,,judeca” sau ,,delibera”. Desi tulburata, Maria se straduia sa judece bine lucrurile si sa descopere cauza acestei experiente neobisnuite. In imprejurari de felul acesta multi oameni poate si-ar pierde, pentru moment, capacitatea de gandire. Maria pare sa fi fost nu numai o tanara virtuoasa si devotata, dar si de o remarcabila inteligenta. Nu numai ca avea o cunoastere neobisnuita a Scripturilor, dar si reflecta la intelesul diferitelor intamplari pe care i le aducea viata (vezi cap. 2,19.51). Spre deosebire de Zaharia care s-a inspaimantat (cap. 1,12), Maria pare sa-si fi pastrat prezenta de spirit. 1:30 Ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. Nu te teme. Vezi la v. 29; vezi la v. 13. Adresandu-i-se cu numele de ,,Maria”, ingerul a dovedit faptul ca o cunostea personal. Cuvintele acestea si cele urmatoare erau menite sa inspire incredere. Indurare. [,,Favoare”, KJV]. Gr. charis, ,,har”, in general considerat a fi de la aceeasi radacina ca si chairo, ,,bucura-te” (vezi la v. 28), un cuvant favorit al primilor crestini. Lui Dumnezeu I-a facut placere sa afle in Maria pe cineva care s-a apropiat atat de mult de idealul divin. 1:31 Si iata ca vei ramane insarcinata, si vei naste un fiu, caruia ii vei pune numele Isus. Vei ramanea insarcinata. [,,Vei zamisli”, KJV]. Formularea v. 31 seamana oarecum aceleia din Geneza 16,11, unde o fagaduinta asemanatoare a fost facuta lui Agar. Ingerul vestea implinirea fagaduintei facute Evei (vezi la Geneza 3,15). Modul in care Imparatul universului a putut si a vrut sa Se plece spre a fi ,,facut trup” (Ioan 1,14), spre a fi ,,nascut din femeie” (Galateni 4,4), ,,asemenea oamenilor” este o taina de necuprins si de neinteles pe care inspiratia n-a socotit de bine sa o descopere. Cu ce infiorare si respect trebuie sa fi urmarit cerul cum Fiul lui Dumnezeu ,,coboara de pe tronul universului” (DA 23), Se departeaza din curtile slavei si Se pleaca pentru a lua asupra Sa natura omeneasca, pentru a fi facut ,,asemenea fratilor Sai in toate” (Evrei 2,17), sa Se smereasca si sa fie ,,gasit ca un om” (vezi nota aditionala la Ioan 1; vezi la Filipeni 2,7.8). Cu frica si cutremur ar trebui si noi sa contemplam iubirea fara seaman a lui Dumnezeu in actul de a da pe unicul Sau Fiu spre a lua natura noastra (Ioan 3,16). Prin smerenia Sa Hristos S-a legat ,,cu natura omeneasca printr-o legatura care niciodata nu urmeaza sa fie intrerupta” (DA 25). In darul acesta minunat caracterul lui Dumnezeu iese la iveala in contrast categoric cu caracterul celui rau care, desi este o fiinta creata, a cautat sa se inalte si sa fie ,,la fel cu Cel Prea Inalt” (Isaia 14,14). Ii vei pune numele. [,,Il vei chema”, KJV]. Vezi la Matei 1,21. 1:32 El va fi mare, si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va fi mare. Exista o impresionanta asemanare intre v. 32,33 si Isaia 9,6.7; una este o clara reflectare a celeilalte. Cu sase luni mai inainte Gabriel spusese lui Zaharia ca Ioan urma sa fie ,,mare” (Luca 1,5). Chemat. Aici folosit cu intelesul de ,,recunoscut”, ,,confirmat” sau ,,cunoscut” ca in Matei 21,13. Calitatea de Fiu divin a lui Hristos a fost anuntata de Dumnezeu ingerilor in cer (Evrei 1,5.6) si marturisita de ucenicii Sai (Matei 16,16; Ioan 16,30) si de scriitorii NT (Romani 1,4; Evrei 4,14; 1 Ioan 4,14; 1 Ioan 5,5; etc.). Fiul Celui Prea Inalt. Comparati v. 35. La botez Tatal a declarat despre Isus ca este Fiul Lui (cap. 3,22). Aceeasi afirmatie a fost facuta din nou, cu cateva luni inainte de rastignire (Matei 17,5). Toti aceia care fac astazi ,,ce-i este placut” (Evrei 13,21) au prilejul de a fi numiti ,,fii ai Celui Prea Inalt” (Luca 6,35). Vezi la Ioan 1,1-3; vezi nota aditionala la Ioan 1. Scaunul de domnie. [,,Tronul”, KJV]. Potrivit cu profetul Isaia ,,Domnul Pacii” urma sa sada pe ,,scaunul de domnie al lui David”, sa administreze ,,imparatia lui” (Isaia 9,6.7). Faptul ca acest ,,tron” reprezinta imparatia vesnica a lui Hristos si nu o restaurare a imparatiei literale a lui David in aceasta lume prezenta este evident in tot NT (vezi Ioan 18,36; etc.; vezi la Luca 4,19). Al tatalui Sau David. Vezi la Matei 1,1.16.20; Luca 1,27. Descendenta literala a lui Isus este clar afirmata atat in VT, cat si in NT (Psalmii 132,11; Fapte 2,30; Romani 1,3). Chiar si vrajmasii jurati ai lui Hristos nu tagaduiau ca Mesia urma sa fie ,,fiul lui David” (Luca 20,41-44). Domnia glorioasa a lui David a devenit pentru sfintii profeti un simbol unic al venirii imparatiei mesianice (Isaia 9,6.7; cf. 2 Samuel 7,13; Psalmii 2,6.7; 132,11; vezi vol. IV, p. 31). Expresia ,,tatal Sau David” este plina de insemnatate. Isus putea fi Fiu al lui David ca Fiu al lui Iosif, sau al Mariei, sau al amandurora. Maria evident a inteles ca ingerul avea sa spuna ca zamislirea lui Isus urma sa fie numai de la Duhul Sfant (v. 34.35). De unde afirmatia ingerului care prezenta pe David ca ,,tata” a lui Isus putea fi inteleasa ca insemnand ca Maria insasi era o descendenta a lui David (vezi la Matei 1,16; cf. DA 44). 1:33 Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit. Va imparati. Este demn de observat ca in soliile ingeresti si exprimarile profetice date cu privire la nasterea lui Hristos nu prea s-au facut aluzii la rolul lui Hristos ca Unul care sufera. Aici, de pilda, Gabriel priveste inainte la culminarea glorioasa a planului de mantuire, trecand cu totul peste orice referire la rastignire. Poate ca bucuria din cer la nasterea Mantuitorului si a celor cativa de pe pamant care L-au recunoscut si L-au primit, a facut sa para necorespunzator sa mentioneze crucea care trebuia sa preceada coroana. Isus Insusi, ,,Capetenia si Desavarsirea credintei noastre,…care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea” urmeaza sa sada ,,la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu” (Evrei 12,2). Cat de adesea profetii VT au ridicat ochi inspirati de la suferinta adusa de pacat, la gloria finala a universului curatat de toate urmele de pacat! Casa lui Iacov. Adica, descendentii lui Iacov. Intr-un sens spiritual acestia cuprind pe toti aceia care cred in Hristos, indiferent daca sunt iudei sau dintre Neamuri (Romani 2,25-29; Galateni 3,26-29; 1 Petru 2,9.10, etc.). In veci. Literal, ,,in veacuri” (vezi la Matei 13,39). Oamenii sfinti din vechime priveau in viitor catre timpul cand lucrurile trecatoare ale pamantului urmau sa faca loc realitatilor dainuitoare ale vesniciei. Regatele pamantului care, dintr-un punct de vedere omenesc, adesea par ca se ridica maiestuos, unul dupa altul, se topesc ca si casele de gheata sub razele soarelui de vara. Oamenii se lupta pentru permanenta si securitate; dar acestea nu vor fi niciodata realizate pana cand Hristos nu-Si statorniceste imparatia – o imparatie ,,care nu va fi nimicita niciodata” (Daniel 2,44), o imparatie care ,,nu va trece” (Daniel 7,14), una care va fi ,,o imparatie vesnica” (vezi la Psalmii 145,13) si va dainui ,,de acum si pana in veac” [,,chiar pururi”, KJV] (Mica 4,7). Fagaduinta Tatalui ca imparatia Fiului Sau va fi ,,in veci de veci” (Evrei 1,8) nu era necunoscuta iudeilor din vremea lui Hristos (Psalmii 45,6.7; cf. Ioan 12,34). 1:34 Maria a zis ingerului: Cum se va face lucrul acesta, fiindca eu nu stiu de barbat? Cum se va face lucrul acesta? Contextul lasa sa se inteleaga ca Maria a crezut vestirea ingerului fara ezitare. In credinta simpla a intrebat cum va avea loc minunea viitoare. Stiu. Adica cunostinta trupeasca. Maria putea vorbi ca o fata curata, afirmand virginitatea ei (vezi la Matei 1,23). Felul ei de exprimare a faptului acesta este idiomul ebraic obisnuit pentru castitate premaritala (vezi Geneza 19,8; Judecatori 11,39; etc.). Asa cum El face adesea cu noi astazi, Dumnezeu a facut-o pe Maria sa devina pe deplin constienta de faptul ca evenimentul anticipat era dincolo de puterea omeneasca, ca era imposibil din punct de vedere omenesc, inainte de a-i prezenta mijlocul prin care va fi realizat. In felul acesta Dumnezeu ne conduce sa apreciem bunatatea Lui si puterea Lui si ne invata sa avem incredere in El si in fagaduintele Sale. Incercarea de a citi un legamant de perpetua virginitate in aceste cuvinte ale Mariei este cu totul neindreptatita (vezi la Matei 1,25). A ramane astfel o virgina pe viata era in considerat general o ocara de catre iudei, nu o virtute. Incapacitatea de a da nastere la copii era totdeauna un prilej de amaraciune si remuscare pentru sotie (vezi Geneza 30,1; 1 Samuel 1,4-7; etc.). Ideea ca ea a ramas pururea fecioara a aparut in secolele de mai tarziu, probabil dintr-o intelegere gresita a ceea ce constituie virtute. Ea lasa sa se inteleaga ca familia, o institutie randuita de Dumnezeu nu reprezinta cel mai inalt ideal de viata sociala. Vezi la Matei 19,3-12. 1:35 Ingerul i-a raspuns: Duhul Sfant Se va pogori peste tine, si puterea Celui Preainalt te va umbri. De aceea Sfantul care Se va naste din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu. Duhul Sfant. Vezi la Matei 1,18.20. Celsus a fost unul din cei dintai care a invinuit-o pe Maria ca a fost victima unei seductii. Se va pogori peste tine. O expresie adesea folosita pentru a descrie primirea puterii Duhului Sfant (Judecatori 6,34; 1 Samuel 10,6; 16,13). Puterea. Gr. dunamis, ,,putere”, ,,tarie” sau ,,capacitate” in contrast cu exousia, ,,putere” in sensul de ,,autoritate”. Dunamis este de obicei folosit in Evanghelii pentru a se referi la minunile lui Hristos (Matei 11,20-23; Marcu 9,39; etc.). Aici, ,,puterea Celui Prea Inalt”, este paralela cu ,,Duhul Sfant”, nu insemnand, totusi, ca Duhul Sfant este doar exprimarea puterii divine, ci ca El este persona prin care este exercitata puterea divina. Cuvintele ingerului erau exprimate in stil poetic ebraic, in care este ritm al ideilor si nu ritm si metru (vezi Luca 1,32.33.35 in RVS; vol. III, p. 23). Fiul lui Dumnezeu. Aici ingerul Gabriel afirma adevarata divinitate a lui Isus Hristos, dar leaga acea dumnezeire de adevarata Lui natura omeneasca. Fiul Mariei urma sa fie Fiul lui Dumnezeu datorita faptului ca zamislirea urma sa aiba loc prin mijlocirea umbririi ,,puterii Celui Prea Inalt”. Din textul acesta si din altele din Scripturi unii au tras concluzia ca titlul de Fiul al lui Dumnezeu a fost aplicat prima data lui Hristos la intrupare. Altii au ajuns la concluzia ca titlul descrie legatura dinainte de intrupare a lui Hristos fata de Tatal. Altii, la randul lor, considera termenul de Fiu al lui Dumnezeu ca fiind bine folosit cu privire la Hristos inainte de intrupare intr-un sens proleptic sau in legatura cu rolul Lui in planul de mantuire. Scriitorii si redactorii acestui comentariu nu gasesc ca Scripturile prezinta vreuna din vederile acestea in limbaj clar si fara de putinta de a da gres. In consecinta, a vorbi dogmatic despre aceasta chestiune ar insemna sa se afirme mai mult decat a descoperit inspiratia. Aici tacerea este de aur. Numeroasele nume si titluri date lui Hristos in Scriptura sunt menite sa ajute mintea noastra sa inteleaga legatura Lui cu noi in diferite aspecte ale lucrarii Lui pentru mantuirea noastra. Sunt unii care aplica fara ezitare numele si titlurile descriptive ale lucrarii lui Hristos ca Mantuitor al acestei lumi la legaturile Lui absolute si eterne cu fiintele lipsite de pacate ale universului. A face asa ne-ar putea conduce la eroarea de a accepta graiul omenesc ca o exprimare cu totul corespunzatoare a tainei dumnezeiesti. Scripturile indreapta atentia la inviere ca un eveniment care Ii confirma lui Isus titlul de ,,Fiu al lui Dumnezeu”. Psalmistul spunea: ,,Tu esti Fiul Meu. Astazi Te-am nascut” (Psalmii 2,7). Pavel citeaza aceasta ,,fagaduinta facuta parintilor” si adauga imediat ca ,,Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviind pe Isus” (Fapte 13,32.33; cf. Matei 28,18; Romani 1,4; Filipeni 2,8-10; Evrei 1,5-8). Isus S-a referit rareori la Sine cu titlul de ,,Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 9,35-37; 10,36), desi El lasa sa se inteleaga adesea legatura dintre Tatal si Fiul (Matei 11,27; Luca 10,21; Ioan 5,18-23; 10,30; 14,28; etc.). Inainte de a cobori ,,de pe tronul universului” (vezi DA 23; PP 64) Hristos era ,,deopotriva cu Dumnezeu” (Filipeni 2,6), ,,una cu Tatal” (DA 19; vezi si Ioan10,30). La intrupare El S-a smerit de buna voie si a acceptat o pozitie subordonata Tatalui (Filipeni 2,7; Evrei 2,9). Diferite afirmatii din partea lui Hristos pe cand era aici pe pamant marturisesc despre predarea Lui voluntara si temporara a prerogativelor Dumnezeirii, desi nu si a naturii ei (Filipeni 2,6-8), ca atunci cand a zis ,,Tatal este mai mare decat Mine” (Ioan 14,28) sau ,,Fiul nu poate sa faca nimic de la Sine” (Ioan 5,19). Vezi la Luca 2,49. Tatal a atestat calitatea de Fiu a lui Hristos la nasterea Lui (Luca 1,35; Evrei 1,5.6), la botezul Sau (Luca 3,22), la schimbarea la fata (Luca 9,35) si iarasi la invierea Lui (Psalmii 2,7; Fapte 13,32.33; Romani 1,4). Ioan Botezatorul, de asemenea, a dat marturie cu privire la El ca ,,Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1,34) si cei doisprezece au ajuns sa-L recunoasca in felul acesta (Matei 14,33; 16,16). Chiar si duhurile rele admiteau ca este Fiul lui Dumnezeu (Marcu 3,11; 5,7). Dupa vindecarea omului nascut orb, Hristos a marturisit inaintea conducatorilor ca El era ,,Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 10,35-37). Tocmai admiterea din partea Sa a faptului ca era intr-adevar ,,Fiul lui Dumnezeu” a adus in cele din urma condamnarea si moartea Sa (Luca 22,70.71). Hristos Se referea la Dumnezeu ca fiind ,,Tatal Meu” (Matei 16,17). El doreste ca noi sa ne deprindem sa cunoastem pe Dumnezeu ca ,,Tatal nostru” (Matei 6,9) si sa intelegem cum gandeste Dumnezeu despre noi (vezi la Matei 6,9). Hristos ne invata sa ne adresam Lui [lui Dumnezeu] folosind un nume nou. El ne da prilejul de a-L numi pe vesnicul Dumnezeu ,,Tatal nostru” ca ,,un semn de iubire si de incredere a noastra in El si ca un zalog al grijii Lui fata de noi si a legaturii noastre cu El” (COL 141, 142; vezi si 388). Cu privire la Hristos, Dumnezeu zice: ,,Eu ii voi fi Tata si El imi va fi Fiu” (Evrei 1,5). Si cu privire la cel care prin credinta este adoptat in familia cereasca a ,,Tatalui nostru”, Dumnezeu zice iarasi: ,,Eu voi fi Dumnezeul lui, si el va fi fiul Meu” (Apocalipsa 21,7). Acela care este cu adevarat ,,nascut din Dumnezeu” (1 Ioan5,18) ,,biruieste lumea” (v. 4) asa cum a facut Hristos si ,,nu pacatuieste” (v. 18). Obiectivul grandios al planului de mantuire este de a aduce ,,pe multi fii la slava” (Evrei 2,10; cf. 1 Ioan 3,1.2. Vezi nota aditionala la Ioan 1; vezi la Matei 16,16-20; Marcu 2,10; Luca 2,49. 1:36 Iata ca Elisabeta, rudenia ta, a zamislit, si ea, un fiu la batranete; si ea, careia i se zicea stearpa, este acum in a sasea luna. Rudenia. [,,Vara”, KJV]. Gr. suggenis, ,,rudenie” sau ,,neam”. Suggenis nu inseamna in mod necesar ,,vara”, deoarece nu lasa sa se inteleaga mai mult decat ca Maria si Elisabeta erau rude, fara nici o indicatie cu privire la gradul de rudenie. Legea avea prevederi cu privire la casatoria intre triburi (vezi la Numeri 36,6) si membrii triburilor Levi si Iuda se casatoreau adesea unii cu altii. Elisabeta era din semintia lui Levi (vezi la Luca 1,5); Maria era din semintia lui Iuda (vezi la v. 27.32). Daca Maria era din Iuda, se pare ca si tatal Mariei ar fi trebuit sa fie din Iuda, deci este probabil ca legatura Mariei cu Elisabeta sa fi fost fie prim mama ei, fie prin mama Elisabetei. Cuvantul ,,vara” a fost folosit pentru prima data aici in traducerea lui Wycliffe, intr-o vreme cand cuvantul nu avea sensul specific pe care il are acum. Nu exista termen exact in limba greaca, ebraica sau aramaica pentru a denota ceea ce noi descriem ca ,,vara”. O gresita intelegere a determinat pe unii comentatori sa ajunga la ipoteza falsa ca Isus era descendent atat al lui Levi, cat si al lui Iuda. Totusi, nu exista o dovada, indiferent care, pentru a indica despre Maria ca ea era altceva decat o descendenta directa a lui David (vezi la v. 27). La batranete. Vezi la v. 7. 1:37 Caci nici un cuvant de la Dumnezeu nu este lipsit de putere. Nimic nu este cu neputinta. [,,Nimic nu va fi cu neputinta”, KJV]. Ideea acestui verset este exprimata de repetate ori in Scripturi. Lui Avraam i s-a pus intrebarea: ,,Este la Dumnezeu vreun lucru cu neputinta?” (vezi la Geneza 18,14). Prin Isaia Dumnezeu proclama: ,,Cuvantul Meu…nu se va intoarce catre Mine fara rod” (Isaia 55,11). 1:38 Maria a zis: Iata, roaba Domnului; faca-mi-se dupa cuvintele tale! Si ingerul a plecat de la ea. Iata roaba. Nu un imperativ, ci o exclamare, reprezentand supunere la voia lui Dumnezeu. Chestiunea a fost rezolvata pentru Maria de indata ce a devenit clar pentru ea care era voia lui Dumnezeu si de indata ce ii fusesera date informatii indestulatoare pentru a o face in stare sa-si indeplineasca partea ei cu pricepere. Faca-mi-se. Maria da o noua dovada de un duh bland si supus. Demnitatea, puritatea, simplitatea si delicatetea neafectata cu care Luca relateaza intamplarea poarta semnele realitatii istorice, nu a unei scrieri din imaginatie. Eforturile unora de a o face de rusine pe Maria si a altora de a o zeifica, sunt la fel de neindreptatite de faptele Scripturii. 1:39 Maria s-a sculat chiar in zilele acelea, si a plecat in graba spre munti, intr-o cetate a lui Iuda. o cetate a lui Iuda. Maria s-a sculat. [Vizita Mariei la Elisabeta, Luca 1,39-56. Vezi harta p. 214.] Vizita Mariei acasa la Elisabeta a avut loc fara indoiala aproape imediat dupa vestirea nasterii lui Isus, deoarece vestirea a avut loc in luna a sasea a sarcinii Elisabetei si Maria a ramas la ea aproape trei luni (vezi v. 1,26.56). In plus, Maria a facut calatoria ,,in graba”. In zilele acelea. Adica, la scurt timp dupa vestirea nasterii lui Isus. In graba. Aici expresia pare sa se refere nu atat de mult la viteza cu care Maria a facut calatoria, cat la dorinta ei vie de a fi la Elisabeta. Maria de abia devenise primitoarea unei mari taine a timpului si vesniciei (vezi Romani 16,25) si trebuie sa fi simtit o dorinta intensa de a vorbi despre aceasta cu cineva care putea sa o inteleaga. Si cine era intr-o mai buna pozitie de a o intelege decat Elisabeta, deoarece, potrivit cu cele spuse de inger, experimenta ea insasi o minune. In plus, anii de devotiune ai Elisabetei fata de voia descoperita a lui Dumnezeu ar fi facut-o in stare nu numai sa asculte cu simpatie, dar si sa dea sfat si indrumare valoroasa Mariei, o femeie tanara confruntata acum cu o problema si o raspundere majora (vezi la Luca 1,6). Ingerul atrasese atentia la experienta Elisabetei ca un semn al implinirii cuvintelor sale spuse Mariei (vezi la v. 7). Maria nu s-a dus pentru a vedea daca ceea ce spusese ingerul era adevarat, ci dimpotriva, pentru ca ea credea cuvintele lui. Partasia cu cineva care poate intelege cele mai ascunse sentimente ale noastre este una din comorile pe care le are de oferit viata. Valoarea partasiei si comuniunii crestine intrece orice putere de pretuire. Tatii si mamele din Israel, indeosebi, au o solemna obligatie de a impartasi experienta lor in ce priveste voia si caile lui Dumnezeu celor mai tineri. Tinerii aceia care, ca si Maria, cauta sfat de la cei mai varstnici ca ei, sunt mai in stare sa aleaga o cale de actiune care va aduce bucurie inimii lor si succes stradaniilor lor. Nici un crestin nu ar trebui sa fie prea ocupat incat sa nu stea de vorba cu aceia care s-ar putea sa aiba nevoie de ajutorul care ar fi in stare sa-l dea. Spre munti. [,,Tinutul muntos”, KJV]. Vezi la v. 23. Tinuturile inalte, muntoase ale lui Iuda se intindeau de la Ierusalim in nord pana la Hebron in sud (vezi Iosua 21,11) O cetate a lui Iuda. Potrivit traditiei, aceasta a fost cetatea Hebron, cetatea principala din cele noua cetati din semintiile lui Simeon si Iuda atribuite preotilor (vezi Iosua 21,13-16; 1 Cronici 6,57-59). Aici a fost cel dintai teren pe care Avraam l-a detinut ca proprietate in Canaan (vezi Geneza 23,17-19) si tot aici David a fost uns pentru prima data ca rege (vezi 2 Samuel 2,1.4). Unii au sugerat ca ,,Iuda” este o scriere diferita, in ebraica, a lui ,,Iutah” (Iosua 15,55; 21,16), o alta cetate preoteasca, cam la 5 mile la sud de Hebron. Totusi, identificarea aceasta nu este sustinuta de nici o dovada biblica, istorica sau arheologica. In plus, Luca se refera la Nazaret ca ,,o cetate a Galileii” (cap. 1,26) si ar parea cel mai probabil ca expresia paralela ,,o cetate a lui Iuda” sa faca din ,,Iuda” o provincie si nu o cetate. 1:40 A intrat in casa lui Zaharia, si a urat de bine Elisabetei. A urat de bine Elisabetei. Maria si Elisabeta s-au gasit imediat legate printr-o relatie comuna de simpatie. Era vadit pentru Maria ca semnul dat de inger (v. 36) era cu totul adevarat si aceasta ia intarit credinta. De asemenea, Zaharia inca mai era lipsit de grai si aceasta mutenie, avand acum o durata de sase luni, atesta aratarea ingerului inaintea lui si servea ca o mustrare continua a lipsei lui de credinta de mai inainte. 1:41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a saltat pruncul in pantece, si Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfant. Saltat. Gr. skirtao, acelasi cuvant aflat in LXX-a cu referire la Iacov si Esau inainte de nasterea lor (Geneza 25,22). Miscarile din partea unui copil care nu s-a nascut sunt ceva destul de obisnuit; dar cu prilejul acesta Elisabeta, prin inspiratie, a interpretat corect miscarea (Luca 1,41-43) ca avand mai mult decat o insemnatate obisnuita. Sugestia pe care au facut-o unii, in sensul ca copilul nenascut era inspirat si recunostea prezenta lui Mesia, poate fi considerata ca fiind imaginara. Elisabeta s-a umplut. Cu prilejul acesta Elisabeta a fost aceea care ,,s-a umplut de Duhul Sfant”. Ingerul spusese Mariei despre Elisabeta (v. 36) dar pana in clipa aceasta Elisabeta pare ca nu stiuse nimic cu privire la experienta pe care o avusese Maria. 1:42 Ea a strigat cu glas tare: Binecuvantata esti tu intre femei, si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Binecuvantata. Gr. eulogeo, ,,a binecuvanta”, derivat din eu, ,,bine” si logos, ,,cuvant”. ,,Binecuvantata esti tu” este o expresie bazata pe o uzanta VT (vezi Judecatori 5,24; Rut 3,10). 1:43 Cum mi-a fost dat mie sa vina la mine maica Domnului meu? Domnului meu. In inima Elisabetei nu era invidie fata de Maria, ci numai umilinta si bucurie. O marturisire asemanatoare de credinta a fost facuta mai tarziu de Petru (Matei 16,16), marturisire care i-a venit ca o descoperire. Pavel declara ca numai ,,prin Duhul Sfant” poate cineva ,,spune ca Isus era Domnul” (1 Corinteni 12,3). 1:44 Fiindca iata, cum mi-a ajuns la urechi glasul urarii tale, mi-a saltat pruncul in pantece de bucurie. De bucurie. O figura de vorbire, atribuind copilului nenascut emotia aceasta. 1:45 Ferice de aceea care a crezut; pentru ca lucrurile, care i-au fost spuse din partea Domnului, se vor implini. Ferice de aceea. Adica Maria, care aici este felicitata pentru credinta ei si pentru mare cinste care i s-a facut. Poate ca Elisabeta se gandea la necredinta sotului ei si la dovada dizgratiei divine care a urmat. Dumnezeu este onorat si satisfacut cand copiii Sai pamantesti primesc fagaduintele Sale in credinta umila si neindoielnica. ,,Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut” (Ioan 20,29). Pentru ca. Gr. hoti, care are cele doua intelesuri fundamentale ,,ca” sau ,,pentru ca”. Ambele intelesuri dau o semnificatie buna aici. 1:46 Si Maria a zis: Sufletul meu mareste pe Domnul, Maria a zis. Darul inspiratiei pare sa se reverse acum asupra Mariei care vorbeste in sunete calme si maiestoase. Fiecare idee, chiar fiecare cuvant al ei reflecta ceea ce scrisesera oamenii inspirati in vremuri trecute. Cantarea Mariei (v. 46-55) este considerata ca unul din imnurile cele mai sublime din toata literatura sacra, o poezie lirica de o frumusete aleasa, vrednica de stramosul Mariei, David. Este strabatuta de un duh de adoratie si recunostinta smerita si proslaveste puterea, sfintenia si indurarea lui Dumnezeu. Ea exprima propria ei emotie si experienta cand a meditat asupra soliei ingerului Gabriel. Cantarea Mariei este adesea denumita Magnificatul, ,,Magnifica”, dupa primul ei cuvant din Vulgata latina. Prima jumatate a cantarii se ocupa de recunostinta personala a Mariei (v. 46-50); a doua jumatate trece la o nota de multumire nationala (v. 51-55). Cantarea aceasta descopera caracterul lui Dumnezeu si scoate in evidenta harul lui Dumnezeu (v. 48), atotputernicia (v. 49.51), sfintenia (v. 49), indurarea (v. 50), dreptatea (v. 52.53) si credinciosia (v. 54.55). Calitatea poetica a cantarii devine mai impresionanta cand este tiparita in forma poetica. Ea este impartita in patru strofe sau stante, dupa cum urmeaza: 1. 1. (v. 46-48). Aici Maria se gandeste in primul rand la sine, la adancile ei sentimente de adorare si bucurie sfanta. Ea fusese aleasa si onorata mai presus de femei si se minuneaza ca Dumnezeu a luat seama la ea si a trecut cu vederea pe altele. Ea nu cunostea nimic care ar recomanda-o inaintea lui Dumnezeu. 2. 2. (v. 49.50). In strofa aceasta Maria proslaveste puterea, sfintenia si indurarea lui Dumnezeu. 3. 3. (v. 51-53). Aici ies in evidenta prin contrast valorile caracterului pretuite de Dumnezeu si de om. Conceptia lui Dumnezeu cu privire la ceea ce constituie adevarata marime este antiteza aprecierii marimii omului. 4. (v. 54.55). Cantarea Mariei se incheie cu o nota de recunostinta pentru vesnica credinciosie a lui Dumnezeu fata de poporul Sau ales. Cantarea Mariei a fost adesea comparata cu aceea a Anei (vezi 1 Samuel 2,1-10), care a fost o rugaciune de multumire pentru Samuel. Ambele respira credinta, bucurie si adorare, dar cea a Mariei reflecta, poate, o mai inalta conceptie despre Dumnezeu. Cuvintele sunt culese din ceea ce este mai bun din ceea ce au scris profetii in mileniul anterior. Cantarea Mariei reaminteste de asemenea de cantarea lui Moise (vezi Exod 15) si de acea a Deborei si a lui Barac (vezi Judecatori 5) si seamana in spirit cu Psalmii 113 si 126, intre altii. Usoare dovezi textuale (cf. p. 146) atribuie cantarea aceasta Elisabetei si nu Mariei. Fara indoiala, insa, ca era a Mariei. Cantarea Mariei reflecta gandurile din urmatoarele pasaje VT: Luca 1,46 (1 Samuel 2,1; Psalmii 103,1), v. 47 (1 Samuel 2,1), v. 48 (Geneza 30,13; 1 Samuel 1,11), v. 49 (Deuteronom 10,21; Psalmii 111,9), v. 50 (Psalmii 193,17), v. 51 (Psalmii 89,10); v. 52 (1 Samuel 2,7-10; Iov 5,11; 12,19), v. 53 (1 Samuel 2,5; Psalmii 107,9), v. 54 (Psalmii 98,3; Isaia 41,8), v. 55 (2 Samuel 22,51; Mica 7,20). Sufletul meu. Avand in vedere faptul ca vesela cantare a Mariei este poetica in forma si deoarece poezia ebraica consta esential din repetarea aceleasi idei in cuvinte diferite, pare sa fie putina valabilitate in pretentia pe care au ridicat-o unii ca exista o deosebire intre ,,suflet” din v. 46 si ,,duh” din v. 47. In ambele enuntari Maria se refera simplu la aprecierea ei mintala, emotionala si spirituala a onoarei acordate ei ca mama a lui Mesia. Mareste. Gr. megaluno, ,,a face [sau a declara] mare”, ,,a inalta” sau ,,a ridica in slavi”. Omul nu poate face nimic pentru a spori marimea si maiestatea lui Dumnezeu, dar cand capata o mai clara intelegere a caracterului, vointei si cailor lui Dumnezeu, el ar trebui sa fie constient, ca si Maria, de revelatia mai glorioasa. A ,,mari” pe Domnul inseamna a face cunoscut marimea Lui. 1:47 si mi se bucura duhul in Dumnezeu, Mantuitorul meu, Dumnezeu, Mantuitorul meu. Ca oricare alta fiinta omeneasca, Maria avea intr-adevar nevoie de mantuire. Niciodata nu i-a venit in minte ca ar fi fost nascuta fara pacat, asa cum au sustinut nebiblic unii. Scriitorii VT vorbesc despre ,,Stanca” mantuirii (Deuteronom 32,15; Psalmii 95,1), ,,Dumnezeul mantuirii” (Psalmii 24,5), si adesea se refera la Dumnezeu ca ,,Mantuitor” (Isaia 63,8; etc.). 1:48 pentru ca a privit spre starea smerita a roabei Sale. Caci iata ca de acum incolo, toate neamurile imi vor zice fericita, A privit. Pentru inima smerita este ceva uimitor ca Dumnezeu, care conduce sferele ceresti prin spatiul infinit, sa Se plece sa ,,locuiasca” cu cei care sunt ,,zdrobiti si smeriti” in duh (vezi Isaia 57,15). El nu numai ca ne-a luat in seama in starea noastra ,,smerita” a pacatului”, ci a devotat resursele fara limita ale cerului pentru mantuirea noastra. Starea smerita. Gr. tapeinosis, ,,conditie modesta”, ,,stare smerita” sau ,,umilinta”. Cuvantul se refera la pozitia smerita in viata a Mariei, nu la spiritul ei de umilinta. Dar chiar in ,,starea smerita” aflase ,,har inaintea lui Dumnezeu” si lucrul acesta era pentru ea de mai mare valoare decat toate comorile si decat toata onoarea si respectul pe care le avea de oferit pamantul. Ma vor ferici. [,,Ma vor numi fericita”, KJV]. Adica, vor gandi despre mine ca sunt fericita si onorata. Lea a dat glas unui gand asemanator la nasterea lui Aser (vezi Geneza 30,13). 1:49 pentru ca Cel Atotputernic a facut lucruri mari pentru mine. Numele Lui este sfant, Numele Lui este sfant. Exprimand un gand independent de acela care precede si care urmeaza. Afirmatia Mariei reflecta infiorarea si respectul simtite de iudei pentru numele sacru al lui Dumnezeu, Yahweh (vezi la Exod 3,14.15; cf. vol. I, p. 171-173). Mai tarziu, crestinii onorau numele lui Isus cu respect asemanator, insa fara frica de a-l folosi, desi plini de temere sfanta (vezi Fapte 3,6; 4,10; etc.). 1:50 si indurarea Lui se intinde din neam in neam peste cei ce se tem de El. Indurarea Lui. Adica, iubirea si favoarea Lui imbelsugate, acordate chiar atunci cand sunt cel mai putin meritate. S-a remarcat ca harul inlatura greseala si indurarea indeparteaza chinul pacatului. Se tem de El. O expresie tipic ebraica insemnand evlavie, obisnuita in tot VT. Temerea este folosita in NT in sensul de respect sfant (Fapte 10,2.22.35; Coloseni 3,22; Apocalipsa 14,7; 15,4), desi acelasi cuvant este folosit si pentru groaza si panica (Matei 21,46; Marcu 11,32; Luca 12,4). 1:51 El a aratat putere cu bratul Lui; a risipit gandurile, pe care le aveau cei mandri in inima lor. A aratat cu putere. O alta expresie ebraica tipica. Prin figura metonimiei ,,bratul” este simbolul puterii (vezi Exod 6,6; Psalmii 10,15; 136,12). Expresia ,,a aratat putere” sau ,,a facut tare” este folosita de autorii clasici greci, ca aici, pentru a denota o victorie asupra vrajmasilor. Cei mandri. Sau, ,,cei ingamfati”, Dumnezeu ii combate, ca si cum ar fi imprastiati si planurile lor sfaramate ca de un vartej. Mandria este esenta pacatului. Mandria din inima lui Lucifer este cea care a pricinuit rascoala in cer (vezi Isaia 14,12-14). Un fals simtamant de mandrie lasa pe posesorul ei, pentru moment, dincolo de accesibilitatea ajutorului pe care Dumnezeu i l-ar putea aduce. Nimic nu este mai jignitor pentru Dumnezeu ca mandria, care consta in esenta din inaltare de sine si o depreciere corespunzatoare a altora. Nu este de mirare ca Scripturile afirma: ,,Inaintea prabusirii merge trufia si semetia inaintea caderii.” (Proverbele 16,18). Isus spunea: ,,Oricine se inalta, va fi smerit; si cine se smereste, va fi inaltat” (Luca 14,11). Umilinta este exact opusul mandriei si este o trasatura foarte pretioasa inaintea lui Dumnezeu (vezi la v. 48). Imaginatia. Gr. dianoia, ,,minte” sau ,,intelegere”, adica, discernamant intelectual sau intelegerea morala. Dianoia se refera la facultatea gandirii, mai ales la priceperea morala. 1:52 A rasturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, si a inaltat pe cei smeriti. Puternicii. Gr. dunastai, ,,principi” sau ,,potentati”, sursa cuvantului nostru ,,dinastie”. Dunastai deriva de la dunamai, ,,a fi in stare”, ,,a fi puternic”, de unde cuvantul nostru ,,dinamita”. Referirea aici este indeosebi la opresori. Poate ca Maria avea in minte pe crudul tiran Irod, care a ucis nu numai mii de iudei, dar chiar si rudele cele mai apropiate (vezi p. 39-42). Literatura iudaica contemporana descopera de asemenea faptul ca poporul de rand suferea adesea intens din cauza opresiunii economice. Pe scaunele lor de domnie. Literal, ,,pe tronurile lor”. Cei smeriti. [,,Cei din treapta de jos”, KJV]. Gr. tapeinoi, ,, [cei] smeriti”, sau ,,[cei] umili”; forma adjectivala greaca a substantivului tradus ,,cei smeriti” (vezi la v. 48). La timpul cuvenit Dumnezeu face dreptate celor care au fost oprimati. 1:53 Pe cei flamanzi i-a saturat de bunatati, si pe cei bogati i-a scos afara cu mainile goale. Bunatati. Probabil, atat hrana literala cat si hrana spirituala. Comparati fagaduinta lui Hristos pentru cei care ,,flamanzesc si inseteaza dupa dreptate” (vezi la Matei 5,6). Bogati. De regula cei care si-au adunat mari bogatii au facut lucrul acesta apasand pe semenii lor si in consecinta erau considerati de cei saraci in randul semenilor rai. In timp ce intr-un anumit inteles bogatia ajunsese sa fie privita ca un semn de favoare divina – fara indoiala mai ales de catre aceia care o posedau – ea a fost identificata cu nelegiuirea de catre aceia care fusesera oprimati. In contrast, saracul, care de obicei nu era in pozitia de a oprima pe nimeni, se considera neprihanit. Conceptia aceasta cu privire la bogatii si saracie este reflectata in parabola lui Hristos despre omul bogat si Lazar (cap. 16,19-31). 1:54 A venit in ajutorul robului sau Israel, caci Si-a adus aminte de indurarea Sa, Robului. [,,Slugii”, KJV]. Gr. pais, ,,copil” sau ,,slujitor”. Ca popor ales al lui Dumnezeu, Israel era adesea pomenit in timpurile VT ca ,,servul” Lui (vezi la Isaia 41,8; vezi vol. IV, p. 26-30). 1:55 cum fagaduise parintilor nostri, fata de Avraam si samanta lui in veac. Cum fagaduise. [,,Cum vorbise”, KJV]. O referire la fagaduintele des repetate ale lui Dumnezeu (vezi Geneza 22,17-18; Deuteronom 7,12-14; Mica 7,20; etc.). Aici se face referire in mod deosebit la ajutorul si indurarea lui Dumnezeu exercitate in favoarea poporului Sau ales, din generatie in generatie (Luca 1,54). Samanta lui. Adica, descendentii lui Avraam. 1:56 Maria a ramas impreuna cu Elisabeta cam trei luni. Apoi s-a intors acasa. Maria a ramas. [,,Maria a locuit”, KJV]. Este posibil ca Maria sa fi ramas cu Elisabeta pana dupa nasterea lui Ioan, desi naratiunea lui Luca pare sa lase sa se inteleaga ca ea a plecat inainte de data aceea. Ar parea lipsit de caracter ca Maria sa plece tocmai atunci cand Elisabeta ar fi avut cel mai mult nevoie de ajutorul ei plin de simpatie si gingas. Este probabil ca Luca mentioneaza aici plecarea Mariei pentru a completa partea aceea a naratiunii care se ocupa cu vizita Mariei la Elisabeta. Un alt caz al acestui procedeu literar obisnuit atat in VT, cat si in NT, apare in cap. 3,20.21, unde intemnitarea lui Ioan este introdusa in relatare inainte de botezul lui Isus, desi a avut loc de fapt dupa aceea. Faptul ca Maria nu este pomenita pe nume in cap. 1,57.58 nu lasa sa se inteleaga in nici un caz ca ea nu a participat la incidentul relatat aici. S-a intors. Este posibil ca evenimentele din Matei 1,18-25 – aratarea ingerului lui Iosif si casatoria lui Iosif – sa fi avut loc la scurt timp dupa revenirea Mariei de la Elisabeta la Nazaret. 1:57 Elisabetei i s-a implinit vremea sa nasca; si a nascut un fiu. S-a implinit vremea. [Nasterea lui Ioan Botezatorul, Luca 1,57-80. Vezi harta p. 214; diagrama p. 227]. Nu stim nimic cu privire la timpul din an cand s-a nascut Ioan. Se spune ca vechea biserica alexandrina ar fi serbat evenimentul acesta la 23 aprilie. Avand in vedere faptul ca data acesta era bazata pe o traditie foarte timpurile, ar putea fi un motiv sa credem ca ea reprezinta cel putin timpul aproximativ din an cand a avut loc evenimentul acesta. Biserica din Alexandria a schimbat mai tarziu sarbatorirea la 24 iunie – o data fixata arbitrar asa incat sa fie sase luni de la 25 decembrie – pentru a fi in armonie cu practica bisericilor grecesti si latine. Cu 23 aprilie ca data posibila pentru nasterea lui Ioan Botezatorul, nasterea lui Isus ar fi fost pe la 19 octombrie (vezi p. 240-242; vezi la Matei 2,1). Ar fi de retinut, totusi ca aceasta calculare este bazata numai pe o traditie veche a carui valoare este necunoscuta. 1:58 Vecinii si rudele ei au auzit ca Domnul a aratat mare indurare fata de ea, si se bucurau impreuna cu ea. Rudele ei. [,,Verii ei”, KJV]. Adica, neamurile ei (vezi la v. 36). Se bucura impreuna cu ea. Vecinii Elisabetei se bucurau impreuna cu ea. Unele traduceri zic ,,o felicitau” lucru pe care prietenii si rudele au facut-o, fara indoiala; dar cele spuse de Luca aici nu se ocupa atat de mult cu felicitarile, cat cu un sentiment autentic de intelegere din partea prietenilor Elisabetei (cf. Luca 15,6.9; 1 Corinteni 12,26). Un autentic interes plin de simpatie fata de bucuriile si intristarile altora este o virtute crestina fundamentala. De fapt, aceasta este baza pe care stau toate legaturile adevarate cu semenii nostri. O astfel de preocupare pentru binele altora este rezultatul practic al lucrarii Legii lui Dumnezeu in inima – al acelui fel de iubire care implineste Legea (Matei 22,39.40; Romani 13,10). Un om nu poate fi un urmas al Invatatorului daca nu este gata si dispus sa ,,se bucure cu aceia care se bucura si sa planga cu cei care plang” (Romani 12,15). Vezi la Matei 5,43-48. 1:59 In ziua a opta, au venit sa taie pruncul imprejur, si voiau sa-i puna numele Zaharia, dupa numele tatalui sau. In ziua a opta. La evrei era obiceiul de a se savarsi ritualul circumciziei in ziua a opta, adica atunci cand copilul era in varsta de sapte zile, asa cum socotim noi timpul (Geneza 17,10-14; 21,4; vezi la cap. 17,10.11). Circumcizia reprezenta admiterea copilului in legatura legamantului. Importanta ei este atestata de cererea expresa ca ea sa fie facuta (Levitic 12,3). Ea avea loc chiar si in Sabat (Ioan 7,22.23; cf. Filipeni 3,5). Circumcizia marca pe iudeii de parte barbateasca ca membrii ai poporului ales sub teocratie. Dumnezeu a ales pe Avraam si pe descendentii lui ca neam si descendenta din Avraam era considerata ca facand in mod automat din acea persoana un supus al teocratiei. El nu avea de ales in privinta aceasta; el era israelit si israelitii erau natiunea aleasa a lui Dumnezeu. Totusi, descendenta avraamica nu asigura mantuirea, asa cum este evident din repetatele declaratii ale Sfintei Scripturi (vezi Luca 3,8; Ioan 8,33-39; Romani 2,25-29; 9,4-8; Galateni 3,7.9.16.29); totusi nici un iudeu nu putea sa intre in relatia de legamant fara conformarea la acest ritual, pe care Dumnezeu il randuise pentru Israel. Dupa cum circumcizia era pentru Israelul literal semnul relatiei lor de legamant cu Dumnezeu, tot asa este botezul pentru crestini (vezi Coloseni 2,10-12; vezi la Geneza 17,10), descendentii spirituali ai lui Avraam (Galateni 3,7.9.27-29). Poporul ales al lui Dumnezeu nu devine mostenitor al fagaduintei pe temeiul descendentei fizice, ci pe temeiul credintei personale in puterea lui Hristos de a mantui de sub puterea si pedeapsa pacatului (vezi Fapte 2,38; 3,19; 8,36.37). Voiau sa-i puna numele. [,,L-au numit”, KJV]. Textul grec poate fi interpretat ca insemnand ca ei voiau sa-l numeasca sau incepeau sa-l numeasca dupa numele tatalui lui. Prietenii si rudele se adunasera ca sa se bucure cu Zaharia si Elisabeta si sa imparta cu ei bucuria imprejurarii. Se pare ca ei luasera initiativa in evenimentul zilei. Unii dintre ei, fara indoiala, erau membri ai preotiei si unul din acestia putea sa administreze ritualul circumciziei. Ne putem inchipui discutia lor cu privire la problema numelui si caderea de acord asupra numelui Zaharia. Este un fapt intalnit si in VT ca prietenii si rudele sa participe la numirea copilului (vezi Rut 4,17). Propunand sa numeasca copilul dupa numele tatalui sau, cei adunati in casa lui Zaharia si a Elisabetei urmau o procedura obisnuita si fara indoiala credeau ca nu va fi ridicata nici o obiectie fata de felul in care-l onorau pe Zaharia si ii aratau respect. Probabilitatea ca Zaharia era la data acea surd ca si mut (vezi la Luca 1,62) pare sa-l fi eliminat de la discutii si decizii. 1:60 Dar mama lui a luat cuvantul, si a zis: Nu. Ci are sa se cheme Ioan. Mama lui…a zis. [,,Mama lui a raspuns”, KJV]. Se pare ca Zaharia o informase pe Elisabeta cu privire la indrumarea data de inger cu privire la numirea copilului lor (vezi v. 13). Nu exista nici o dovada ca Elisabeta a vorbit aici prin inspiratie. 1:61 Ei i-au zis: Nimeni din rudeniile tale nu poarta numele acesta. Rudele. Gr. suggeneia (vezi la v. 36). Nu era nici un precedent in familie pentru numele Ioan. De obicei, fiul nascut perpetua numele tatalui sau mai adesea acela al bunicului. Obiceiul acesta nu numai ca arata respectul pentru generatiile anterioare, dar servea si ca sa identifice persoana care purta numele de familie de care apartinea. 1:62 Si au inceput sa faca semne tatalui sau, ca sa stie cum ar vrea sa-i puna numele. Semne. Timpul verbului in textul grec arata eforturi repetate in ce priveste conversatia cu Zaharia. 1:63 Zaharia a cerut o tablita de scris, si a scris, zicand: Numele lui este Ioan. Si toti s-au minunat. O tablita de scris. Gr. pinakidion, ,,o tablita” de unde ,,o tablita de scris”. Daca o astfel de tablita de scris nu era un obiect obisnuit in caminele din Iudea, probabil ca starea lui Zaharia facuse intrebuintarea ei necesara in caminul lui in timpul suferintei lui (vezi la v. 62). A scris, zicand. Un idiom ebraic indeobste folosit pentru a introduce un citat direct (vezi 2 Regi 10,6). Ioan. Vezi la v. 13,60. Zaharia scrise, literal, ,,Ioan, este numele lui”. Problema nu urma sa fie discutata mai departe. Toti s-au minunat. Probabil nu atat de mult din cauza alegerii unui nume, cat de faptul ca Zaharia era de acord cu Elisabeta in acordarea acestui nume deosebit fiului lor (vezi la v. 22,62). Unii comentatori, sustinuti de cel putin un manuscris vechi (Bezae), leaga afirmatia aceasta cu ceea ce urmeaza si anume, dezlegarea limbii lui Zaharia (v. 64), decat cu ceea ce precede enuntarea. Totusi, oricum ar fi, este sigur ca Zaharia a inceput sa vorbeasca ,,imediat” [,,in clipa aceea”] dupa ce a scris numele ,,Ioan” (v. 64). Chiar in clipa aceea graiul lui a fost restatornicit si fara indoiala si auzul lui (vezi la v. 62). Codexul Bezae si manuscrisele vechi latine au propozitiile v. 63,64 intr-o ordine diferita: ,,Indata limba sa a fost dezlegata si toti s-au minunat, iar gura lui a fost deschisa”. 1:64 In clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, si el vorbea si binecuvanta pe Dumnezeu. Dezlegat. Handicapul fizic al lui Zaharia a fost acum inlaturat. Minunea aceasta, care a avut loc la numirea copilului, a servit ca sa confirme nasterea lui Ioan ca o implinire a viziunii din Templu cu aproape un an mai inainte. Binecuvantati pe Dumnezeu. Era potrivit ca primele cuvinte ale lui Zaharia sa fie cuvinte de preamarire a lui Dumnezeu. In timp ce ultimele lui cuvinte exprimasera indoiala (v. 18), primele lui cuvinte, acum, erau o exprimare de credinta. Aceasta ar arata ca lunile lui de tacere avusesera ca rezultat un mare castig spiritual. Toate celelalte voci fiind aduse la tacere si asteptand in tacere si smerenie inaintea lui Dumnezeu, Zaharia a descoperit ca ,,tacerea sufletului” facuse ,,mai distinct glasul lui Dumnezeu” (vezi DA 363). 1:65 Pe toti vecinii i-a apucat frica, si in tot tinutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. Frica. Nu groaza, ci o infiorare si un respect religios profund (vezi la v. 30). Tinutul acela muntos. Adica, regiunea din jurul localitatii unde locuiau Zaharia si Elisabeta (vezi la v. 23.39). Se vorbea. [,,S-a vestit”, KJV]. Aceasta implica o continua convorbire asupra subiectului in mijlocul oamenilor. 1:66 Toti cei ce le auzeau, le pastrau in inima lor, si ziceau: Oare ce va fi pruncul acesta? Si mana Domnului era intr-adevar cu el. Ce va fi pruncul acesta? [,,Ce fel de copil?”, KJV]. Sau: ,,Oare ce va fi copilul acesta?” (RVS). Mana Domnului. Aici folosita figurat cu privire la providenta divina. In NT expresia aceasta este ceva specific pentru Luca (vezi Fapte 11,21; 13,11), desi apare de obicei in VT (Judecatori 2,15; 1 Regi 18,46, etc.). Totusi, alti scriitori NT folosesc expresia ,,mana lui Dumnezeu” (cf. 1 Petru 5,6; Romani 10,21). 1:67 Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duhul Sfant, a prorocit, si a zis: S-a umplut de Duhul Sfant. Inspirata ,,cantare a lui Zaharia” (v. 68-79) asa cum este adesea numita, este uneori numita Benedictus, ,,Binecuvantat” de la primul ei cuvant in Vulgata latina la v. 68. Referirea din v. 64 la vorbirea lui Zaharia si la proslavirea din partea lui a lui Dumnezeu anticipeaza probabil aceste cuvinte. Cantarea lui Zaharia este preoteasca in continut si corespunzatoare unui fiu al lui Aaron, dupa cum cantarea Mariei este regeasca si corespunzatoare unei fiice a lui David. Expresiile sugereaza faptul ca Zaharia petrecuse timpul dinaintea nasterii lui Ioan in studiu sarguincios a ceea ce scrisesera profetii despre Mesia si lucrarea inainte mergatorului. Intregul imn este categoric ebraic si mesianic in continut. Este o cantare de lauda la adresa lui Dumnezeu, in anticipare a iminentei impliniri a fagaduintelor referitoare la Mesia si Imparatia Lui. Este impartit in doua sectiuni mai mari, cea dintai constand din trei strofe sau stante (v. 68.69; 7072; 73-75), in primul rand cu privire la misiunea lui Mesia, si a doua, din doua strofe (v. 76,77; 78,79) cu privire la lucrarea inainte mergatorului lui Mesia. Continutul si frazeologia imnului denota o cunoastere intima a Scripturilor VT, indosebi a profetilor: v. 68 (Psalmii 41,13; 72,18; 106,48), v. 69 (1 Samuel 2,10; Psalmii 132,17), v. 71 (Psalmii 23,5), v. 72 (Psalmii 105,8; 106,45), v. 73 (Exod 2,24; Psalmii 105,9; Ieremia 11,5; Mica 7,20), v. 76 (Maleahi 3,1; cf. Isaia 40,3), v. 79 (Isaia 42,7; Psalmii 107,10; cf. Isaia 9,1.2). Pe langa aceste referiri mai mult sau mai putin directe sunt multe aluzii la VT. 1:68 Binecuvantat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau. Domnul, Dumnezeul lui Israel. Titlul de legamant al lui Dumnezeu, a carui folosire implica o recunoastere si o dorinta dupa implinire a tuturor fagaduintelor cuprinse in legamant. A cercetat. Gr. episkeptomai, ,,a inspecta”, ,,a examina”, in sensul cercetarii unei chestiuni cu intentia de a da ajutor. In Matei 25,36 acelasi cuvant este folosit cu privire la vizitarea unei persoane aflata in inchisoare, nu atat de mult in sensul de a-i face o vizita de prietenie, cat de a cauta sa-l ajute. Aici Zaharia are in vedere implinirea fagaduintelor mesianice facute ,,poporului Sau” din generatie in generatie. Lucrul acesta era deosebit de semnificativ avand in vedere faptul ca acum, timp de aproape patru secole, glasul profetilor canonici incetase. Majoritatea oamenilor spuneau, fara indoiala, in inimile lor: ,,Cu cat se lungeste vremea, cu atat vedenia piere” [,,Zilele se lungesc si orice vedenie da gres”, KJV]” (Ezechiel 12,22). Dumnezeu acum ,,cerceteaza” pe poporul Sau, nu cu judecata, ci cu indurare, pentru a-l elibera si a-l rascumpara. A rascumparat pe poporul Sau. Cuvintele acestea constituie o vestire implicita ca Rascumparatorul Insusi urma sa Se arate in curand ,,ca sa dea viata Sa ca pret de rascumparare pentru multi” (Matei 20,28). Asa cum este adesea cazul in profetii VT, Zaharia vorbeste aici de un eveniment viitor ca si cum ar fi fost deja implinit (vezi vol. I, p. 27,28). Fagaduintele lui Dumnezeu sunt atat de sigure incat chiar si Zaharia putea pe buna dreptate sa vorbeasca de planul de rascumparare ca de un fapt implinit. Israel nu era numai o multime de persoane care avea nevoie de mantuire de pacat (Luca 1,68.77), dar si o natiune, ,,un popor ales” care avea nevoie de eliberare de vrajmasii lor (v. 71). In generatiile trecute Dumnezeu eliberase adesea pe israeliti de vrajmasii lor nationali, cum ar fi Egiptul, Madian, Filistia, Asiria si Babilon. Intr-adevar, statornicirea imparatiei mesianice asa cum este expusa de profetul Daniel (Daniel 2,44; 7,14.18; 12,1) cuprindea in sine eliberare deplina si permanenta de toti vrajmasii. Dar, in planul lui Dumnezeu, eliberarea de pacat trebuia sa preceada eliberarea de natiunile din jurul lor. Totusi, mandria nationala ii facea pe iudei sa se gandeasca la mantuire aproape exclusiv in termeni ai eliberarii de vrajmasii din afara si sa uite nevoia de eliberare de vrajmasii nevazuti, launtrici. Conceptia populara despre Mesia ca mantuitor politic nu era cu totul o problema de eroare; ea era in parte un caz de accent gresit plasat (vezi DA 30, 235), deoarece VT este plin de preziceri despre gloriile mesianice. Iudeii au uitat ca fara eliberare de pacatul personal nu putea exista eliberare de vrajmasii nationali. Ei se concentrau la rasplatirile faptelor drepte in asa masura incat neglijau sa faca ce era drept. Vezi vol. IV, p. 26-33. 1:69 Si ne-a ridicat o mantuire puternica in casa robului Sau David, O mantuire. [,,Un corn”, KJV; G. Gal.]. O metafora VT obisnuita a tariei si puterii (vezi 1 Samuel 2,10; vezi la 2 Samuel 22,3), bazata pe faptul ca puterea de lupta a animalelor cornute, ca taurii si berbecii, este in coarnele lor. De asemenea, expresia aceasta ar putea fi o referire la coifurile razboinicilor, care erau adesea impodobite cu coarne. In felul acesta ,,coarnele” urmau sa reprezinte lucruri ca: succes personal (Psalmii 92,9.10), puterea natiunilor (vezi la Daniel 8,21), si chiar putere divina – ,,cornul mantuirii mele” (Psalmii 18,2). Aici (Luca 1,69), ,,cornul” se refera la Mesia Insusi. Casa. Adica, familia dinastica. Dupa cum era fagaduit, Mesia urma sa fie un descendent al lui David (vezi la Matei 1,1). Robului. [,,Servului”, KJV]. Gr. pais, ,,copil” sau ,,serv” (vezi la v. 54). 1:70 cum vestise prin gura sfintilor Sai proroci, care au fost din vechime; Sfintilor Sai prooroci. Profetii din vechime marturiseau despre Hristos (vezi Luca 24,25.27.44; Ioan 5,39; Fapte 3,21), si ,,au facut din mantuirea aceasta tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare” pentru a intelege ce ,,avea in vedere Duhul lui Hristos care era in ei” (1 Petru 1,10.11). Din vechime. [,,De cand a inceput lumea”, KJV]. Adica, ,,din vechime” sau ,,din antichitate”. Expresia aceasta este caracteristica pentru Luca (vezi Fapte 3,21; 15,18). Cea dintai fagaduinta privitoare la Rascumparatorul a fost facut in Gradina Eden la data cand omul a pacatuit (vezi Geneza 3,15). Enoh a indreptat atentia oamenilor din generatia sa in viitor la Mesia (Iuda 14, 15) si fiecarei generatii care urma Dumnezeu i-a trimis martori inspirati ca sa dea marturie cu privire la siguranta mantuirii. Fiecare in parte si toti laolalta, ei au dat marturie despre Hristos (vezi Fapte 3,21; 1 Petru 1,10-12). 1:71 mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc! Mantuirea de vrajmasii nostri. [,,Mantuiti de vrajmasii nostri”, KJV]. Ca rezultat al incalcarii legii, Israel a servit unui popor strain dupa altul – Egipt, Asiria, Babilon, Persia, Grecia si acum Roma. Jugul greu al robiei fata de Roma apasa asupra lor. Desigur, eliberarea de natiuni vrajmase era necesara inainte de statornicirea imparatiei mesianice (vezi la v. 74). De fapt, lucrarea lui Mesia urma sa culmineze cu statornicirea imparatiei Lui (vezi Daniel 2,44; 12,1; Matei 25,31-34; vol. IV, p. 29.30). Intre timp, ,,imparatia lui Dumnezeu” urma sa fie statornicita in inimile lor (vezi Luca 17,20.21). Mai intai, trebuia sa fie eliberare de sub puterea pacatului (vezi Matei 1,21) si aceasta, la randul ei, urma sa faca posibila eliberarea lor de plata pacatului, adica de moarte (vezi Ioan 3,16; Romani 6,23). Numai atunci fiintele omenesti urmau sa fie in stare sa se bucure de imparatia vesnica pe care Hristos a venit sa o statorniceasca. Vezi la Matei 4,17; 5,2; vezi vol. IV, p. 29.30. 1:72 Astfel Isi arata El indurarea fata de parintii nostri, si Isi aduce aminte de legamantul Lui cel sfant, Indurare. Indurarea lui Dumnezeu, intr-un anumit sens ,,tinuta ascunsa timp de veacuri” [,,de la intemeierea lumii”], urma acum sa fie ,,adusa la cunostinta” (Romani 16,25.26). Pentru nenumarate generatii cei care ,,zaceau in intunericul si umbra mortii” asteptasera Indurarea intrupata a lui Dumnezeu sa le ,,indrepte picioarele pe calea pacii” (Luca 1,79). Legamantul Sau cel Sfant. ,,Legamantul vesnic”, asa cum fusese descoperit lui Adam si Evei in Gradina Eden, lui Noe dupa potop, lui Avraam si semintiei lui si celor credinciosi din toate veacurile (vezi Geneza 9,16; 17,17; Levitic 24,8; Evrei 13,20). Aici referirea principala este facuta la legamant asa cum fusese dat lui Avraam si descendentilor lui (Geneza 15,18; 17,4-7). 1:73 potrivit juramantului prin care Se jurase parintelui nostru Avraam, Juramantul lui. ,,Juramantul” la care se face referire aici fusese dat de Dumnezeu drept confirmare a legamantului Lui cu Avraam (vezi Geneza 22,16-18; Evrei 6,13-18). El este unul din lucrurile ,,care nu se pot schimba si in care era cu neputinta ca Dumnezeu sa minta” (Evrei 6,18), celalalt fiind fagaduinta pe care ,,juramantul” o confirma. Dand lui Avraam ,,un juramant drept chezasie”, Dumnezeu a folosit un obicei omenesc pentru a-l asigura pe Avraam de siguranta fagaduintei Lui. Legamantul vesnic, planul mantuirii, ne da astazi ,,o puternica imbarbatare” si este ca ,,o ancora a sufletului, o nadejde tare si neclintita” (Evrei 6,18.19). 1:74 ca, dupa ce ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri, ne va ingadui sa-I slujim fara frica, Sa-i slujim fara frica. Contextul face referire la aceasta ,,frica” mai ales la teama ,,de vrajmasii nostri”, adica, tirania cuceritorilor pagani a caror cruda si arbitrara exercitare a puterii a fost o piedica pentru inchinare si slujirea lui Dumnezeu. La nasterea lui Ioan si a lui Isus, Cezar si Irod erau ,,vrajmasii” principali ai poporului iudeu (vezi la Luca 1,5; Matei 2,1). De asemenea, este posibil ca Zaharia se refera si la ,,frica” obsesiva care umple inimile si strabate viata acelora care nu cunosc ,,pacea lui Dumnezeu care intrece orice pricepere” (Filipeni 4,7). Aceasta este frica de forte misterioase necunoscute care stapanesc destinele vietii oamenilor si teama de marea zi a judecatii. 1:75 traind inaintea Lui in sfintenie si neprihanire, in toate zilele vietii noastre. In sfintenie si neprihanire. Vezi la Efeseni 4,24. Cei doi termeni pot fi considerati ca incluzand ,,toata datoria omului” (vezi Eclesiastul 12,13), a tot ceea ce Dumnezeu cere de la el (vezi Mica 6,8). Toate zilele. Aceia care-L slujesc pe Dumnezeu ,,in sfintenie si dreptate” pot fi increzatori in viitor. Indiferent de incertitudinile si vicisitudinile vietii, ei se pot bucura de pace si siguranta a mintii si inimii. In mijlocul certei si tulburarii ei traiesc, ca sa zicem asa, chiar in prezenta lui Dumnezeu si respira atmosfera curata si invioratoare a cerului. 1:76 Si tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preainalt. Caci vei merge inaintea Domnului, ca sa pregatesti caile Lui, Prooroc al Celui Prea Inalt. Aici incepe sectiunea majora a imnului lui Zaharia. De la mila Domnului, din intaia sectiune, gandurile lui Zaharia se intorc indeosebi la fiul sau de curand nascut, Ioan, care trebuia sa fie inainte mergatorul lui Mesia, solul fagaduit al Domnului. Isus este corespunzator numit ,,Fiul Celui Prea Inalt” (v. 32) si Ioan ,,prooroc al Celui Prea Inalt”. Hristos marturiseste ca Ioan era ,,mai mult decat un prooroc” (Matei 11,9); intr-adevar, el era intr-un anumit sens, cel mai mare dintre toti proorocii (vezi la Luca 1,15.17). Inaintea Domnului. [,,Inaintea fetei Domnului”, KJV]. Prezicerile specifice ale lui Isaia (cap. 40,3) si ale lui Maleahi (cap. 3,1) au fost tarziu pretinse de Ioan ca aplicandu-se la sine (vezi Ioan 1,23; cf. Matei 11,10; Luca 3,4). ,,Domnul” este evident Mesia si Hristos este deci identificat, cel putin in cazul acesta cu Iehova (Domn; vezi vol. I, p. 172) al VT (Isaia 40,3). Sa-I pregatesti caile. Aceasta era sarcina lui Ioan Botezatorul. El avea sa pregateasca inimile si mintea oamenilor pentru Mesia, prin cultivarea interesului fata de profetiile cu privire la EL, prin afirmarea ca sosise timpul pentru implinirea profetiilor si prin chemarea la ,,pocainta” prin care oamenii se puteau califica pentru cetatenia in imparatia lui Mesia. 1:77 si sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii, care sta in iertarea pacatelor lui; Cunostinta mantuirii. Este in insasi natura lucrurilor ca cunostinta trebuie sa preceada credinta, caci ,,cum vor crede in Acela despre care n-au auzit?” (Romani 10,14). Credinta in Isus cere o intelegere inteligenta a faptelor si principiilor fundamentale ale planului de mantuire. Pentru a crede, cineva trebuie sa aiba ceva de crezut si marele obiectiv al lucrarii lui Ioan era sa puna o fundatie ferma pentru a crede ca Isus din Nazaret era intr-adevar Mesia cel fagaduit, ,,Mielul lui Dumnezeu”, ,,Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1,36.34). Mesia este cel care aduce ,,iertarea” ,,pacatelor” (vezi Matei 1,21; 26,28); inainte mergatorul Sau este cel care a adus o cunostinta de pacat. Luca face aici evident faptul ca ,,mantuirea” de care vorbeste este mantuirea personala si nu salvarea politica a natiunii, Oamenii sunt ,,nimiciti” din lipsa de cunostinta mantuitoare – nu pentru ca nu au auzit de ea, ci pentru ca au lepadat-o (vezi Osea 4,6). 1:78 datorita marii indurari a Dumnezeului nostru, in urma careia ne-a cercetat Soarele care rasare din inaltime, Marii indurari. [,,Indurarii duioase”, KJV; ,,Din indurarile si milostivirea”, G. Gal.]. Literal, ,,maruntaie de indurare” (vezi Filipeni 2,1; Coloseni 3,12). Grecii considerau ,,maruntaiele” insemnand ,,abdomenul”, a fi sediul emotiilor – mania, nelinistea, mila si iubirea. Soarele care rasare. [,,Ivirea zilei”, KJV]. Gr. anatole, ,,rasarirea [soarelui sau a stelelor]” sau ,,est”, adica locul de unde rasare soarele. Termenul este folosit de obicei in NT in sensul de pe urma (vezi Matei 2,1; 8,11; 24,27; Apocalipsa 7,2; 16,12; etc.). La popoarele orientale din antichitate ca si la orientalii de astazi rasaritul este punctul principal al busolei, pozitia de onoare si respect. Unii comentatori au corelat cuvantul anatole, ,,rasarit” cu ,,Mladita” care urma sa ,,iasa” din ,,radacinile” lui David (vezi Isaia 11,1-4; Ieremia 23.5). Este adevarat ca cuvantul anatole poate fi folosit in felul acesta; de fapt, este folosit in sensul acesta in LXX-a (Ieremia 23,5). Totusi, contextul din Luca 1,78.79 arata lamurit ca Zaharia se refera aici la rasaritul soarelui si nu la cresterea unei plante. Comparati traducerea: ,,De sus va cobori asupra noastra ziua spre a da lumina celor care sed in intuneric si in umbra mortii” (v. 78.79, RVS). Maleahi vorbeste despre Hristos ca ,,Soarele neprihanirii” (Maleahi 4,2; vezi DA 22, 463, 464). 1:79 ca sa lumineze pe cei ce zac in intunericul si in umbra mortii, si sa ne indrepte picioarele pe calea pacii! Sa ne lumineze. [,,Sa dea lumina” KJV]. Limbajul acestui verset este clar bazat pe profetia mesianica din Isaia 9,2. Lumina a fost totdeauna un simbol al prezentei divine (DA 464), a Aceluia care locuieste ,,in lumina de neapropiat” (1 Timotei 6,16; vezi la Geneza 3,24; Luca 1,78). Isus spunea: ,,Eu sunt lumina lumii, cine vine dupa Mine nu va umbla in intuneric, ci va avea lumina vietii” (Ioan 8,12; vezi cap. 12,36). Mantuitorul este ,,Lumina adevarata, care lumineaza pe orice om venind in lume” (Ioan 1,9). Matei aplica cuvintele din Isaia 9,1.2 la Hristos (cap. 4,14-16). Bucuria mantuirii apartine celor care ,,umbla in lumina” (1 Ioan 1,7), deoarece cararea lor este atunci ,,stralucitoare ca lumina diminetii, care lumineaza tot mai tare pana in faptul zilei” (Proverbele 4,18). Vezi la Ioan 1,4-9. Cei ce zac in intunericul. Aceia care in chip figurat zac in intuneric evident fac asa deoarece nu pot sa vada pe unde sa umble. Ei au nevoie de ,,lumina” pentru a le calauzi picioarele ,,pe calea pacii”. Oamenii stateau nemangaiati, privind cu ochi doritori dupa aparitia Luminii vietii, a carui venire urma sa imprastie intunericul si sa lamureasca taina viitorului (vezi DA 32). Timp de 4000 de ani atmosfera pamantului fusese intunecata de norii prevestitori de rele ai pacatului si mortii si acum, timp de secole nici o stea profetica nu aparuse prin intuneric pentru a calauzi pe drumetii pamantului prin pustiurile timpului in cautarea lor dupa Printul Pacii (vezi DA 31). Si noi ne vom descoperi pe noi insine stand nemangaiati, cu viata goala si incompleta, pana cand Luceafarul diminetii se arata in inimile noastre si revarsa in vietile noastre lumina vietii vesnice (vezi 2 Petru 1,19). Umbra mortii. Vezi la Psalmii 23,4. Sentinta mortii este rostita asupra tuturor oamenilor ca un rezultat al pacatului (vezi Romani 6,23). Dar ,,dupa cum toti mor in Adam, tot asa toti vor invia in Hristos” (1 Corinteni 15,22). Cei rascumparati de Domnul, pe care i-a izbavit El din mana vrajmasului, ,,pribegeau prin pustie, umblau pe cai neumblate” si ,,sedeau in intuneric si in umbra mortii” pana cand avea sa vina Mantuitorul ,,sa-i scoata din intuneric si din umbra mortii si sa-i calauzeasca pe calea cea dreapta” (Psalmii 107,2.4.10; 14,7). Sa ne indrepte picioarele. Zaharia se asaza in randul celor carora Mesia urma sa le ,,indrepte picioarele pe calea pacii”. Calea pacii. Adica, calea mantuirii, calea pe care aceia pe care pacatul i-a facut dusmanii lui Dumnezeu pot sa fie in pace cu El (Romani 5,1.10; 2 Corinteni 5,18; Efeseni 2,16). Hristos, Domnul Pacii, a realizat aceasta facand ,,ispasire pentru pacatele poporului” (Evrei 2,17). ,,Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine” (2 Corinteni 5,19). ,,Multa pace au cei ce iubesc Legea Ta” (Psalmii 119,165). Hristos a venit ca sa ne dea o pace pe care lumea nu o cunoaste si nu o poate oferi (Ioan 14,27). Aceasta ,,pace a lui Dumnezeu, care intrece orice pricepere, ne va pazi inima si mintea prin Hristos Isus” (Filipeni 4,7). Cand Hristos patrunde in inima, lucrul acesta are loc intotdeauna cu cuvintele: ,,Pace voua” (Luca 24,36). In felul acesta potrivit se incheie cantarea lui Zaharia. Vezi la Ioan 14,27. 1:80 Iar pruncul crestea si se intarea in duh. Si a stat in locuri pustii pana in ziua aratarii lui inaintea lui Israel. Pruncul crestea. In primul rand o referire la cresterea fizica (cf. cap. 2,40.52). O afirmatie asemanatoare era facuta cu privire la copilul Samuel (vezi 1 Samuel 2,26). Se intarea in duh. Adica, in percepere intelectuala si morala (vezi 1 Samuel 2,26; Luca 2,40.52). O dezvoltarea simetrica in ce priveste taria fizica, mintala si morala este bine ilustrata in viata lui Ioan, deoarece parintii sai l-au crescut ,,in mustrarea si invatatura Domnului” (Efeseni 6,4). La fel, este privilegiul nostru astazi sa traim in asa fel in comuniune cu Dumnezeu ,,incat si noi sa putem astepta ca Duhul divin sa-i modeleze micutii nostri, chiar din cele mai timpurii clipe ale lor” (DA 512). Vezi la Luca 1,15.24; 2,52. Locuri pustii. ,,Locurile pustii” in care Ioan si-a petrecut cea mai mare parte a vietii sale ,,pana in ziua aratarii lui” sunt indeobste numite ,,pustia Iudeii” (Matei 3,1; etc.). Regiunea aceasta semiarida, salbatica, accidentata se gaseste intre Marea Moarta si culmile partii muntoase ale Palestinei de sud si constituie versantele estice ale sirului de munti. Probabil aceasta a fost regiunea unde Hristos a postit mai tarziu 40 de zile si a meditat asupra vietii Sale. Pustia Iudeii era foarte aproape de Hebron, posibilul oras al lui Zaharia si al Elisabetei (vezi la Luca 1,23.39). Desi unii din Esenieini, o secta stricta, ascetica a iudaismului intretineau colonii retrase in aceasta regiune pustie, nu exista dovezi istorice pentru a sustine ca Ioan a devenit un Esenian (vezi la Matei 3,4). Caminul profetului Amos fusese in vecinatatea micului oras Tecoa, situat in apropierea acestei regiuni pustii (vezi la Amos 1,1). In anii de mai tarziu Ioan si-a insusit legamantul de nazireu facut de parintii sai pentru el la nasterea lui (DA 102). Se poate ca parintii lui, care erau deja inaintati in varsta la data nasterii lui (vezi la v. 7) sa fi murit cand Ioan era inca tanar. S-ar parea, de asemenea, ca el si-a facut salasul in singuratatile pustii nu mult dupa aceea. Singuratatea era pentru Ioan un mai bun invatator decat puteau sa ofere cei mai distinsi rabini din Ierusalim, iar pustiul o sala de clasa mai bine echipata decat Palatul lui Irod sau curtile Templului. Scolile rabinice l-ar fi descalificat pe Ioan pentru sarcina lui (DA 101). Asa cum numai apele linistite pot sa oglindeasca stelele, tot asa numai o inima netulburata de ondulatiile si vartejurile lumii acesteia poate sa reflecte perfect lumina ,,Stelei” care ,,a rasarit in Iacov” (Numeri 24,17). Ioan si-a ales ca salas al sau un loc unde era adus la tacere orice alt glas in afara de acela al lui Dumnezeu si unde putea sa caute in liniste pe Domnul. Acolo, in solitudinea pustiei tacerea sufletului facea mai distinct glasul lui Dumnezeu (vezi DA 363). Acolo el a dus o viata relativ retrasa pana cand a venit timpul ca el sa-si inceapa lucrarea publica. Asa cum pustia a fost marea sala de clasa pentru educarea unor conducatori ca Moise, Amos si Ioan Botezatorul, tot asa experientele vietii in pustie pot procura ocazii favorabile pentru acordarea sufletului cu cerul. Echilibrul sufletesc care vine pe urma adancirii privirilor in lucrurile invizibile este pregatirea necesara a acelora pe care Dumnezeu ii alege astazi ca sa pregateasca calea pentru venirea lui Isus. Viata moderna nu conduce la meditatie asupra voii si cailor lui Dumnezeu, asa cum este descoperit in Cuvantul Lui si in procedeele Sale providentiale cu noi. Daca nu gasim timp sa scapam de zgomotele lumii si sa ne ascundem impreuna cu Dumnezeu, ramanand linistiti inaintea Lui, s-ar putea ca niciodata sa nu auzim ,,glasul usor” al Lui vorbind sufletelor noastre (DA 363; cf. 1 Regi 19,12). Ar trebui sa fie scopul nostru sa folosim din ce in ce tot mai putin timp cu lucrurile pamantului si sa devotam din ce in ce mai mult timp umblarii impreuna cu Dumnezeu, asa cum a facut Enoh pe vremuri. Ca si Ioan, avem nevoie sa legam afectiunile noastre de ,,cele de sus” nu de ,,cele de pe pamant” (vezi Coloseni 3,2). Aratarii. Gr. anadeixis, ,,o aratare” sau ,,o prezentare publica”. Anadeixis este folosit adesea de scriitorii clasici cand se vorbeste despre instalarea in functie a celor numiti in slujba, cum era de exemplul la dedicarea templelor. Luca foloseste verbul inrudit anadeiknumi, cu referire la numirea celor saptezeci (cap. 10,1). Ioan era din neam preotesc si asa cum era stipulat in legea lui Moise, un preot urma sa preia lucrarea sa cam la 30 de ani (vezi Numeri 4,3). Este probabil ca ,,aratarea” lui Ioan a avut loc cand era de aproape 30 de ani, ca si Isus cand Si-a inceput lucrarea (vezi Luca 3,23).COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 5–23 DA 97–99 6, 8, 9, 11 DA 97 13 DA 231 13–15 Te 292 13–19 DA 98 14, 15 CD 225; MH 379 15 DA 100, 149, 219; ML 329; Te 91, 269; 3T 62 15–17 CT 445; FE 447 17 DA 101; EW 155, 259; 3T 61; 6T 233 20 DA 99; EW 24 22, 23 DA 99 32, 33 DA 81; GC 416; PP 755 35 DA 24 38 DA 98 46, 47 7T 87 53 DA 268; MH 75 57–80 DA 99–103 64–66 DA 99 65 DA 97 67 DA 100 72–74 DA 103 76 DA 97 76–79 DA 100 76–80 CT 445; FE 448 78, 79 MH 423 79 9T 60, 64 80 DA 100, 101; 8T 221, 331 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: