8:7 A pus tunica pe Aaron, l-a incins cu braul, l-a imbracat cu mantia, si a pus pe el efodul, pe care l-a strans cu braul efodului cu care l-a imbracat.
A pus tunica. Dupa spalare a urmat imbracarea lui Aaron cu hainele sfinte, insemnele slujbei lui. Acesta era un act simbolic, de aceea nu-i era ingaduit sa se imbrace singur.
In acest timp, Aaron trebuie sa se fi simtit cu totul neajutorat. Totul trebuia sa fie facut pentru el, de catre altcineva? El nu putea nici macar sa-si puna mitra? Desi putea s-o faca mai bine decat Moise. Dar nu, Aaron trebuia sa se supuna fata de porunca lui Dumnezeu. El trebuie sa fie facut sa simta propria neajutorare. El trebuia sa invete ca nimic din ceea ce ar fi putut face el nu era primit de Dumnezeu. El trebuia sa invete lectia totalei dependente. Dumnezeu era cel care il instala si-l pregatea pentru slujba. Dumnezeu era cel care il imbraca cu haina indreptatirii divine (Psalmi 132,9).
Acum, Aaron era complet imbracat. Avea lunga mantie albastra cu clopoteii si rodiile, efodul cu numele copiilor lui Israel sapate pe cele 2 frumoase pietre de onix, pieptarul cu cele 12 pietre si Urim si Tumim, si mitra cu coroana ei de aur si inscriptia: ,,Sfintenie Domnului”.