6:30 Dar sa nu se manance nici o jertfa de ispasire din al carei sange se va aduce in cortul intalnirii pentru facerea ispasirii in sfantul locas: ci aceea sa fie arsa in foc.
Nici o jertfa de ispasire. Versetul acesta se ocupa cu principiile care au guvernat dispozitia ce priveste trupurile jertfelor pentru pacat. Cand sangele jertfei era dus inauntrul sanctuarului – ca atunci cand pacatuia preotul care are ungerea sau adunarea intreaga – trupul era dus afara din tabara si ars. Cand sangele nu era dus in sanctuar. ci pus pe coarnele altarului arderilor de tot – ca atunci cand pacatuia o capetenie cu cineva din poporul de rand – carnea trebuia sa fie mancata de preoti. Motivul pentru care se facea asa este explicat in cap. 10,16-20.
Comentariile lui Ellen G. White 8-18 PP 352