6:2 Cand va pacatui cineva si va savarsi o nelegiuire fata de Domnul, tagaduind aproapelui sau un lucru incredintat lui, sau dat in pastrarea lui, sau luat cu sila, sau va insela pe aproapele lui,
Savarsi o nelegiuire. De la ma’al, ,,a preceda o perfidie”, ,,a fi infidel”.
Tagaduind aproapelui. O minciuna este considerata ca fiind, in primul rand, o nelegiuire fata de Dumnezeu, apoi un pacat impotriva aproapelui. Este de neconceput ca un om sa tagaduiasca aproapelui sau ,,un lucru incredintat lui” si s-o faca fara sa-si dea seama. S-ar parea, desigur, ca el stia ca nu spune adevarul, cand afirma ca nu primise niciodata ceva ce ii fusese incredintat. A minti si a pastra ceva ce ii apartinea aproapelui avea sa fie o dubla nelegiuire, si minciuna, si furt. Barbatul avea sa fie vinovat de un pacat premeditat.
S-au dat in pastrare. Adica, in partasie sau in contract. In partasie, crestinul trebuie sa vegheze mereu ca fiecare partener sa-si primeasca partea sa, iar in contract trebuie sa fie o credincioasa aducere la indeplinire a acordului din partea ambelor parti. Nu trebuie sa fie nici o supra-imbogatire, si nici sa se profite de lacune, ci o grija atenta pentru interesul celuilalt partener. Cel care contravine este vinovat.
Luat cu sila. Ar fi sa se deformeze adevarul, sustinand ca greseala s-a facut fara sa-si dea seama. Unii au cautat sa se justifice, sustinand ca omul credea ca lucrul luat era al lui si ca avea dreptul sa-l redobandeasca prin violenta. El era totusi vinovat si trebuia sa aduca ,,jertfa pentru vina”.
Va insela pe aproapele lui. A insela inseamna planuire deliberata. Cel care insela era vinovat.