5:1 Cand cineva, fiind pus sub juramant ca martor, va pacatui, nespunand ce a vazut sau ce stie, si va cadea astfel sub vina,
Cand... va pacatui. ,,Daca cineva pacatuieste” (RSV). In Biblia ebraica, versetele 1-13 sunt unite la capitolul 4, pentru motivul evident ca ele se ocupa cu acelasi subiect ca si cap. 4, adica jertfele pentru pacat. Totusi, caracterul lor este putin diferit, fiind cazuri intermediare intre jertfele pentru pacat si jertfele pentru vina, impartasindu-se de natura ambelor si purtand ambele nume.
Fiind pus sub juramant. Mai degraba, ,,un juramant public” (RSV). Locul este scena unei curti de judecata, unde martorii sunt chemati sa depuna marturie. Cel care refuza sa marturiseasca este declarat vinovat. Sunt vremuri cand datorii neplacute, pe care am prefera sa le evitam trebuie sa fie aduse la indeplinire.
Cand spunem adevarul, trebuie sa fim cu bagare de seama sa nu atribuim vreo vina si astfel sa judecam pe fratele nostru. Trebuie sa avem grija ca faptele pretinse sa fie intr-adevar fapte, iar nu banuieli. Probele indirecte pot sa indice calea spre adevar, dar ele pot si sa induca complet in eroare. Sa ne ferim a trage concluzii lipsise de temei.
Un caz in speta este acela al unui diacon care a fost vazut de mai multi membri ai bisericii trecand pe langa casa de adunare in ziua Sabatului imbracat in hainele lui de toate zilele si ducand o mica sarcina de lemne. Mai tarziu, el a venit la serviciul divin ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. El a fost de indata cercetat, deoarece pacatul fusese public, dar nu se dadea pe fata nici un fel de regret. In acest caz, nu se puneau la indoiala faptele, iar el nu tagaduia ceea ce facuse. Martorii si acuzatul erau de acord in privinta faptelor care avusesera loc. Fapta sa era o clara calcare a Sabatului. Apoi el a explicat.
In dimineata acelei zile, el simtise indemnul sa viziteze o vaduva si pe cei doi copii ai ei, pe care avea de gand sa-i ia la scoala de Sabat. Ajungand acasa a gasit-o pe mama bolnava si casa fara lemne de foc. A plecat acasa la el, s-a schimbat de haine si a dus un brat de lemne pentru familia nevoiasa. Acest lucru il vazusera martorii, dar necunoscand imprejurarile, ei au tras concluzia ca el a facut in Sabat ceva ce nu trebuia sa fie facut.
Un martor trebuie sa spuna adevarul, tot adevarul, si nimic altceva decat adevarul. Lui nu-i este ingaduit sa nascoceasca, nici sa adauge, nici sa scada, nici sa judece motivele care au promovat fapta. Multa nedreptate si necaz s-ar evita daca s-ar da mai multa atentie acestor principii.
5:2 sau cand cineva, fara sa stie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare salbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casa necurate, fie de hoitul unei taratoare necurate, si va baga apoi de seama si se va face astfel vinovat;
Ceva necurat. Popoarele din vechime n-au avut cunostintele medicale de care dispunem astazi. Ele nu puteau ajunge la cunostinta ca venind in contact cu anumite boli puteau deveni purtatori de boala. Astfel ca singurul principiu sanatos era sa se evite orice parea suspect. Calcarea acestui principiu putea duce la epidemie. Ca masura sanitara, acest principiu este inca sanatos.
Legile levitice, desigur, s-au ocupat in primul rand cu ,,necuratia” morala si ceremoniala. In acelasi timp, multe dintre aceste reguli aveau o semnificatie atat pentru corpurile oamenilor, cat si pentru sufletele lor. Avand in vedere ca oamenii nu erau pregatiti nici sa inteleaga, nici sa aprecieze pe deplin aspectul fizic, aceasta valoare, desi se subintelege, adesea nu este nici macar amintita. Cuvantul tame, tradus ,,necurat” nu este niciodata folosit in Vechiul Testament decat in legatura cu ,,necuratia” levitica. In versetul 1 si 4 este evident ca obiectul in discutie este raspunderea morala. Avand in vedere ca ,,necuratia” din versetele 2 si 3 este clasata cu aceea din verstele 1 si 4 ca fiind pacat de acelasi fel, aceasta trebuia sa fie de asemenea o chestiune de raspundere morala. In codul levitic, ,,necuratia” este mai ales o vinovatie morala sau ceremoniala si poate sau nu poate sa insemne adevarata ,,necuratie” fizica.
5:3 sau cand cineva, fara sa ia seama, se va atinge de vreo spurcaciune omeneasca, de orice spurcaciune care face pe cineva necurat, si va baga de seama mai tarziu, si se va face astfel vinovat;
Si va baga de seama. Un om poate fi necunoscator si din cauza aceasta fapta lui sa fie considerata scuzabila. Dar, desi necunoscator, el poate sa devina o amenintare pentru altii ca purtator de infectie. De aceea, in unele cazuri se putea ca el sa nu fie intru totul necunoscator si trebuia sa invete o lectie destinata sa-l impresioneze pe el si pe altii. Cu toate acestea, nu trebuia sa i se atribuie vinovatie totala unuia care era necunoscator, afara de cazul ca procedase asa in mod voit, si avusese posibilitatea sa cunoasca mai mult.
Unii inchid ochii in mod deliberat fata de lumina, asigurandu-se ca prin aceasta sunt scutiti de raspundere. Dar la judecata va trebui sa dam socoteala nu numai pentru ce stim, ci si pentru ce am fi putut sti, daca am fi depus efortul sa aflam.
5:4 sau cand cineva, vorbind cu usurinta, jura ca are sa faca ceva rau sau bine, si nebagand de seama la inceput, baga de seama mai tarziu, si se va face astfel vinovat:
Cand cineva... jura. Aceasta nu se refera la conversatie, ci la declararea solemna a unei fagaduintei de a face sau de a se abtine a face anumite lucruri. Cand oamenii incheiau un contract sau legamant, exista un acord mutual, iar acest acord era confirmat adesea printr-un juramant.
Daca una din partile contractante uita fagaduiala sa, pe care o intarise prin juramant, sau o respingea in mod deliberat si daca ,,baga de seama mai tarziu, se va face astfel vinovat”.
Greseala de a nu pastra cuvantul este un pacat flagrant al zilelor noastre si pare a fi in crestere. De astfel de crestini trebuie sa te pazesti. Este usor sa cazi in caile lumii si sa ajungi slab fata de standardul pus de Dumnezeu.
5:5 Cand cineva, deci, se va face vinovat de unul din aceste lucruri, trebuie sa-si marturiseasca pacatul.
Sa-si marturiseasca. El este vinovat si stie acest lucru. O recunoastere generala nu va fi suficienta. Aceasta trebuie sa fie o marturisire a ,,acelui lucru”. Nimic mai putin nu va fi de ajuns.
5:6 Apoi sa aduca lui Dumnezeu ca jertfa de vina, pentru pacatul pe care l-a facut, o parte femeiasca din turma, si anume, o oaie sau o capra, ca jertfa ispasitoare. Si preotul sa faca pentru el ispasirea pacatului lui.
Jertfa ispasitoare. Aceasta consta dintr-o oaie, sau o capra. Acestea erau jertfe obisnuite, iar preotul facea ispasire pentru pacatul aducatorului.
5:7 Daca nu va putea sa aduca o oaie sau o capra, sa aduca Domnului ca jertfa de vina pentru pacatul lui doua turturele sau doi pui de porumbel, unul ca jertfa de ispasire, iar celalalt ca ardere de tot.
Turturele. Dumnezeu simte impreuna cu cei saraci in ce priveste aducerea jertfei obisnuite. Pacatosul aducea la preot doua pasari, iar preotul sacrifica mai intai una ca jertfa pentru pacat, iar apoi pe cealalta ca ardere de tot.
5:8 Sa le aduca preotului, care va jertfi intai pe cea care are sa slujeasca drept jertfa de ispasire. Preotul sa-i franga cu unghia capul de la grumaz, fara sa-l desparta;
Verset ce nu a fost comentat.
5:9 sa stropeasca un perete al altarului cu sangele jertfei de ispasire, iar celalalt sange sa-l stoarca la picioarele altarului: aceasta este o jertfa de ispasire.
Verset ce nu a fost comentat.
5:10 Cealalta pasare s-o pregateasca drept ardere de tot, dupa randuielile asezate. Astfel va face preotul pentru omul acesta ispasirea pacatului pe care l-a facut, si i se va ierta.
Verset ce nu a fost comentat.
5:11 Daca nu poate sa aduca nici doua turturele sau doi pui de porumbel, sa aduca pentru pacatul lui, ca dar, a zecea parte dintr-o efa de floarea fainii, si anume ca dar de ispasire; sa nu puna untdelemn pe ea, si sa n-adauge nici tamaie, caci este un dar de ispasire.
Floarea fainii. Vinovatul putea sa fie prea sarac ca sa nu poata aduce turturele sau porumbei. Dar chiar si cel mai sarac putea sa aduca o mica portie de faina. El nu trebuia sa puna pe ea untdelemn sau tamaie, pentru ca atunci ar fi devenit o jertfa de mancare. Fara acestea, ea ramanea
o jertfa pentru pacat.
Preotul lua un pumn de faina si o ardea pe altar, in acelasi fel ca ,,darurile” de mancare mistuite de foc inaintea Domnului.” Ca sa nu fie considerata jertfa de mancare, Dumnezeu repeta ca ea este ,,un dar de ispasire”.
Aici suntem confruntati cu o situatie neobisnuita – o jertfa pentru pacat fara sange. Dar mai este si un alt lucru important in legatura cu ea: astfel de jertfe pentru pacat nu ajungeau niciodata pe altar. Pentru accentuare, Dumnezeu repeta: ,,Aceasta este o jertfa pentru pacat”. Cum trebuie sa explicam deosebirea de ritual pe care o ingaduie Dumnezeu aici?
Conform cu Evrei 9,22, ,,fara varsare de sange nu este iertare”. Aceasta este regula. Levitic 5,11-13 este o exceptie de la regula generala. Nu toate lucrurile, ci ,,dupa Lege, aproape totul este curatit cu sange” (Evrei 9,22). Faptul ca in cazul acesta o jertfa pentru pacat face ispasire fara sange probabil ca explica pe ,,aproape”.
La drept vorbind, niciodata nu poate fi adevarata iertare de pacat fara sangele lui Hristos. Daca ar fi asa, moartea lui Hristos ar fi zadarnica. Dar, in simbol, erau cazuri unde iertarea si curatirea aveau loc fara varsarea imediata a sangelui.
5:12 S-o aduca la preot, si preotul sa ia din ea un pumn plin, ca aducere aminte, si s-o arda pe altar, ca si pe darurile de mancare mistuite de foc inaintea Domnului: acesta este un dar de ispasire.
Verset ce nu a fost comentat.
5:13 Astfel va face preotul pentru omul acela ispasirea pacatului pe care l-a facut fata de unul din aceste lucruri, si i se va ierta. Cealalta parte care va mai ramane din darul acesta, sa fie a preotului, ca si la darul de mancare.
Verset ce nu a fost comentat.
5:14 Domnul a vorbit lui Moise, si a zis:
Verset ce nu a fost comentat.
5:15 Cand cineva va face o nelegiuire si va pacatui fara voie fata de lucrurile inchinate Domnului, sa aduca Domnului ca jertfa de vina pentru pacatul lui un berbec fara cusur din turma, dupa pretuirea ta, in sicli de argint, dupa siclul sfantului locas.
Va face o nelegiuire. ,,Lucrurile inchinate Domnului” sunt primele roade, zecimea, darurile si orice altceva ce apartine de slujirea lui Dumnezeu. ,,Nelegiuirea” avuta aici in vedere este fie retinerea, fie diminuarea, adica platirea unei sume mai mici decat era datorat. Jertfa ceruta pentru aceasta nelegiuire era ,,un berbece fara cusur”. Dar aceasta nu era de ajuns, cel care pacatuise mai trebuia si sa restituie si ,,sa mai adauge a cincia partea a lucrului”. Aceasta prevedere era o piedica temporara pentru retinerea deliberata. Cand se punea problema sumei in discutie, preotul trebuia sa faca pretuirea. Dupa ce se avea loc restituirea, preotul facea ,,ispasire pentru el cu berbecele adus ca jertfa pentru vina” (v.16).
5:16 Sa mai adauge a cincea parte la pretul lucrului, cu care a inselat sfantul locas, si sa-l incredinteze preotului. Si preotul sa faca ispasire pentru el cu berbecul adus ca jertfa pentru vina, si i se va ierta.
Verset ce nu a fost comentat.
5:17 Cand va pacatui cineva facand, fara sa stie, impotriva uneia din poruncile Domnului, lucruri care nu trebuie facute, si se va face vinovat, purtandu-si astfel vina,
Lucruri care nu trebuie facute. A doua situatie este mult asemanatoare cu prima (v.14-16), dar se refera la ,,lucruri care nu trebuie facute”. Acestea sunt lucruri care, desi nu sunt amintite in mod deosebit, ajung sa nu fie pe placul lui Dumnezeu.
Dumnezeu se ocupa mai de graba cu principii decat cu amanunte. Cele Zece Porunci se ocupa cu principii fundamentale. Porunca ,,sa nu furi” nu specifica lucrul care nu trebuie sa fie luat. Ea este atot-cuprinzatoare. Ea nu spune ,,sa nu furi obiecte mari”. Ea spune simplu: ,,sa nu furi”. Tot asa si in cazul acesta, Dumnezeu ar fi putut intra in amanunte. Daca ar fi facut asa, unii ar fi putut fi ispititi sa creada ca lucrurile mentionate sunt mai serioase decat cele care au fost omise. Asa ca Dumnezeu include toate abaterile in declaratia: ,,lucruri care nu trebuie sa fie facute”. Nimeni nu putea invoca ignoranta. Aceasta poate sa para ca fiind o ,,afirmatie tare”, dar era justa.
5:18 sa aduca preotului ca jertfa pentru vina un berbec fara cusur, luat din turma, dupa pretuirea ta. Si preotul sa faca pentru el ispasirea greselii pe care a facut-o fara sa stie; si i se va ierta.
Ispasirea... greselii. Necunoasterea este ceva de care trebuie sa ne pocaim. De obicei, ignoranta nu este considerata ca pacat. Dumnezeu simte impreuna cu cel necunoscator, si noi trebuie sa simtim la fel. Dar trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta spre a ne imbunatati defectele.
5:19 Aceasta este o jertfa pentru vina. Omul acesta se facuse vinovat fata de Domnul.
Verset ce nu a fost comentat.