5:2 sau cand cineva, fara sa stie, se va atinge de ceva necurat, fie de hoitul unei fiare salbatice necurate, fie de hoitul unei vite de casa necurate, fie de hoitul unei taratoare necurate, si va baga apoi de seama si se va face astfel vinovat;
Ceva necurat. Popoarele din vechime n-au avut cunostintele medicale de care dispunem astazi. Ele nu puteau ajunge la cunostinta ca venind in contact cu anumite boli puteau deveni purtatori de boala. Astfel ca singurul principiu sanatos era sa se evite orice parea suspect. Calcarea acestui principiu putea duce la epidemie. Ca masura sanitara, acest principiu este inca sanatos.
Legile levitice, desigur, s-au ocupat in primul rand cu ,,necuratia” morala si ceremoniala. In acelasi timp, multe dintre aceste reguli aveau o semnificatie atat pentru corpurile oamenilor, cat si pentru sufletele lor. Avand in vedere ca oamenii nu erau pregatiti nici sa inteleaga, nici sa aprecieze pe deplin aspectul fizic, aceasta valoare, desi se subintelege, adesea nu este nici macar amintita. Cuvantul tame, tradus ,,necurat” nu este niciodata folosit in Vechiul Testament decat in legatura cu ,,necuratia” levitica. In versetul 1 si 4 este evident ca obiectul in discutie este raspunderea morala. Avand in vedere ca ,,necuratia” din versetele 2 si 3 este clasata cu aceea din verstele 1 si 4 ca fiind pacat de acelasi fel, aceasta trebuia sa fie de asemenea o chestiune de raspundere morala. In codul levitic, ,,necuratia” este mai ales o vinovatie morala sau ceremoniala si poate sau nu poate sa insemne adevarata ,,necuratie” fizica.